ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1092/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 22 ianuarie 2004, reclamantul C.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 3618 din 26 martie 2003,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea

nr. 309/2002.

În motivare, reclamantul a arătat că

a efectuat stagiul militar în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002 și,

deși a dovedit acest aspect, pârâta i-a respins nejustificat cererea de

acordare a drepturilor compensatorii cuvenite.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 163 din 19 martie 2004, a admis

acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a constatat că reclamantul beneficiază

de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 8 noiembrie 1951

- 21 ianuarie 1956 și a obligat pârâta să-i acorde aceste drepturi, începând cu

1 septembrie 2002.

Instanța a reținut că soluția se

impune în raport cu probele administrate și cu prevederile Legii nr. 309/2002

și ale Normelor metodologice nr. 1114/2002, elaborate în aplicarea legii.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, susținând, în

esență, că prima instanță a admis greșit acțiunea, deoarece din dosarul

comisiei nu rezultă că intimatul a satisfăcut stagiul militar la detașamentele

de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, cum prevede Legea nr.

309/2002, ci la U.M. 03805, ca servant, după care a fost lăsat la vatră și apoi

după reîncorporare, la U.M. 04967, instanța obligând-o la acordarea drepturilor,

inclusiv pentru perioada lăsării la vatră.

Criticile sunt întemeiate.

Astfel, din copia livretului militar

depus la dosar, ca probă în susținerea acțiunii, rezultă, într-adevăr, că

intimatul-reclamant a prestat serviciul militar în două perioade, respectiv 8

noiembrie 1951 - 21 ianuarie 1952, ca servant la U.M. 03805 și 19 aprilie 1954 - 21 noiembrie 1956, la U.M. 04967 București, între cele două

intervale fiind lăsat la vatră.

Din același act, reiese că intimatul-reclamant

a fost lăsat la vatră, la finalul stagiului militar, ca soldat în categoria a

II-a, categoria soldaților „buni pentru serviciu combatanți neinstruiți”.

Deși reclamantul a solicitat prin

acțiune, acordarea drepturilor, cu mențiunea că dovedește îndeplinirea

cerințelor Legii nr. 309/2002, pentru perioada 19 aprilie 1954 - 21 noiembrie

1956, totuși instanța a constatat că acesta beneficiază de prevederile legii

indicate pentru un interval mai larg, respectiv 8 noiembrie 1951 - 21 ianuarie

1956, acordând astfel mai mult decât s-a cerut (plus petita), inclusiv pentru

perioada lăsării la vatră.

Împrejurările de fapt invocate de

către intimatul-reclamant, nu au putut fi verificate suficient, nici pentru

perioada solicitată, deoarece mențiunile din livretul militar sunt ilizibile,

nerezultând că în intervalul 19 aprilie 1954 - 21 noiembrie 1956, reclamantul a

prestat muncă într-un detașament din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii.

Prin urmare, pentru a stabili cu

certitudine existența faptului generator de drepturi în litigiu și a verifica,

astfel, dacă intimatul este îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii

prevăzute de lege, în considerarea prevederilor art. 313 C. proc. civ., Curtea

va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre

rejudecare, la aceeași instanță, în vederea suplimentării probatoriului prin

orice mijloc legal, care să ateste susținerile privind situația de fapt.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 163 din 19 martie

2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2005.