ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6992/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 192 din 7 martie 2003

Tribunalul București, a admis acțiunea formulată de reclamantele C.H.V. și C.C.,

în contradictoriu cu Municipiul București prin Primar General, a anulat parțial

dispoziția nr. 545 din 30 februarie 2002, art. 1 alin. (3), prin care se

prevede că se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent pentru

apartamentele vândute în temeiul Legii nr. 112/1995, a obligat Municipiul

București să suspende procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001

până la soluționarea irevocabilă a acțiunilor formulate de reclamante pentru

constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare.

S-a reținut, pentru aceasta, aplicabilitatea

prevederilor art. 47 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 în cazul acțiunilor formulate

potrivit art. 46 și art. 48, în sensul că procedura de restituire începută în

temeiul Legii nr. 10/2001 este suspendată până la soluționarea prin hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă, a cererilor prin care persoana

îndreptățită a solicitat constatarea nulității absolute a actelor de

înstrăinare.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă

nr. 385 din 19 septembrie 2003, a respins apelul declarat împotriva sentinței,

de către Municipiul București prin Primar General, în esență pentru aceleași

considerente, apreciind ca nefondat și motivul de apel privind lipsa calității

procesuale a Municipiului București, într-un asemenea litigiu.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

Municipiul București prin Primar General, susținând că,

În cauză calitate procesuală pasivă

are Primarul General și nu Municipiul București prin Primar General,

În ce privește fondul, dispoziția primarului

este legală în ce privește acordarea de despăgubiri, imobilul fiind înstrăinat

fostului chiriaș conform Legii nr. 112/1995,

Eronat a fost obligat la cheltuieli de judecată.

Recursul nu este întemeiat.

Instanțele au apreciat corect asupra calității

procesuale pasive a Municipiului București prin Primar General, în aplicarea

prevederilor art. 20, art. 21 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, ca unitate

administrativ teritorială, cu personalitate juridică, reprezentată de primar.

Cu referire la fondul litigiului, de asemenea,

soluția este legală, câtă vreme, de necontestat, contractele de vânzare-cumpărare

ale foștilor chiriași încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, formează obiect

de judecată, aplicabile fiind deci prevederile art. 47 alin. (2) din lege.

Nefondat este și motivul de recurs în legătură

cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în raport de prevederile art. 274

C. proc. civ.

Față de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul

București prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 385 din 19

septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 decembrie 2004.