ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6992/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 192 din 7 martie 2003 Tribunalul București, a admis acțiunea formulată de reclamantele C.H.V. și C.C., în contradictoriu cu Municipiul București prin Primar General, a anulat parțial dispoziția nr. 545 din 30 februarie 2002, art. 1 alin. (3), prin care se prevede că se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentele vândute în temeiul Legii nr. 112/1995, a obligat Municipiul București să suspende procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 până la soluționarea irevocabilă a acțiunilor formulate de reclamante pentru constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare.

S-a reținut, pentru aceasta, aplicabilitatea prevederilor art. 47 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 în cazul acțiunilor formulate potrivit art. 46 și art. 48, în sensul că procedura de restituire începută în temeiul Legii nr. 10/2001 este suspendată până la soluționarea prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, a cererilor prin care persoana îndreptățită a solicitat constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 385 din 19 septembrie 2003, a respins apelul declarat împotriva sentinței, de către Municipiul București prin Primar General, în esență pentru aceleași considerente, apreciind ca nefondat și motivul de apel privind lipsa calității procesuale a Municipiului București, într-un asemenea litigiu.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiul București prin Primar General, susținând că, În cauză calitate procesuală pasivă are Primarul General și nu Municipiul București prin Primar General, În ce privește fondul, dispoziția primarului este legală în ce privește acordarea de despăgubiri, imobilul fiind înstrăinat fostului chiriaș conform Legii nr. 112/1995, Eronat a fost obligat la cheltuieli de judecată. Recursul nu este întemeiat. Instanțele au apreciat corect asupra calității procesuale pasive a Municipiului București prin Primar General, în aplicarea prevederilor art. 20, art. 21 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, ca unitate administrativ teritorială, cu personalitate juridică, reprezentată de primar.

Cu referire la fondul litigiului, de asemenea, soluția este legală, câtă vreme, de necontestat, contractele de vânzare-cumpărare ale foștilor chiriași încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, formează obiect de judecată, aplicabile fiind deci prevederile art. 47 alin. (2) din lege. Nefondat este și motivul de recurs în legătură cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în raport de prevederile art. 274 C. proc. civ. Față de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 385 din 19 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2004.