ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3527/2004

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 697/E din 10 noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Deva, a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu sentința civilă nr. 4612/2001 a aceleiași instanțe, privind pe creditoarea Asociația de proprietari B.D. Deva și debitoarea SC A.N. SA. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 190/A din 11 februarie 2004, a respins apelul debitoarei și cererea reconvențională a creditoarei. Instanța de apel a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru încuviințarea executării silite, iar apărările legate de lămurirea întinderii și înțelesului dispozitivului sentinței, care formează obiectul titlului executoriu, au fost soluționate prin contestația la executare.

Cererea reconvențională de plată a onorariului de executare a fost respinsă, ca inadmisibilă, cheltuielile fiind stabilite de executor, care, cu ocazia executării silite, le recuperează de la debitor. Împotriva deciziei astfel pronunțată, părțile au declarat recurs. Creditoarea solicită modificarea deciziei atacate, întrucât nu au fost acordate cheltuielile de judecată în sumă de 1.500.000 lei, dovedit cu ordinul de plată din 9 februarie 2004. Debitoarea a criticat hotărârea judecătorească atacată, întrucât executarea este imposibilă, în condițiile în care s-a omis precizarea poziționării conductei de apă rece. Recursul creditoarei este nefondat și va fi respins. Dispozițiile art. 274 C. proc.

civ. stabilesc, cu valoare de principiu, acordarea cheltuielilor de judecată la cerere, la care va fi obligată partea care cade în pretențiuni. Pentru ca instanțele să oblige la cheltuielile efectuate de partea care a câștigat procesul, aceasta are obligația de a le proba, incidente fiind dispozițiile art. 1169-1170 C. civ. Recurenta a depus ordine de plată din 9 februarie 2004 și 10 februarie 2004, în valoare de câte 1.500.000 lei, reprezentând taxe judecătorești și asistență juridică, un decont de cheltuieli semnat numai de persoana care l-a emis și o copie a chitanței din 6 noiembrie 2003. Singura dovadă a unor cheltuieli de judecată o reprezintă numai chitanța din 6 noiembrie 2003, însă, aceasta a fost emisă de executorul judecătoresc, pentru formele de executare silită înaintate judecătoriei.

Celelalte acte nu reprezintă dovezi ale cheltuielilor de judecată efectuate în litigiul analizat. În privința recursului debitoarei, acesta este netimbrat și va fi anulat. Dispozițiile art. 1 și 20 din Legea nr. 146/1997, precum și cele ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, prevăd obligația ca cererile și acțiunile adresate instanțelor judecătorești să fie timbrate anticipat, sub sancțiunea anulării lor. Recurentei debitoare i s-a pus în vedere achitarea taxelor de timbru, în valoare de 42.500 lei și, respectiv, de 1.500 lei, pe care aceasta a refuzat să le plătească. Întrucât chestiunea taxei de timbru este prealabilă, analiza hotărârii judecătorești atacate nu mai este posibilă, instanța de recurs nefiind legal sesizată cu soluționarea cererii.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de creditoare, împotriva deciziei civile nr. 190/A/2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia și va anula, ca netimbrat, recursul debitoarei, declarat împotriva aceleiași decizii a curții de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de creditoarea Asociația de Proprietari B.D. Deva, împotriva deciziei nr. 190/A din 11 februarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, ca nefondat. Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de debitoarea SC A.N. SRL Deva, împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2004.