ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3527/2004

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 697/E din 10

noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Deva, a fost încuviințată executarea

silită a titlului executoriu sentința civilă nr. 4612/2001 a aceleiași

instanțe, privind pe creditoarea Asociația de proprietari B.D. Deva și

debitoarea SC A.N. SA.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia civilă nr. 190/A din 11 februarie 2004, a respins apelul debitoarei și

cererea reconvențională a creditoarei.

Instanța de apel a reținut că sunt

întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru încuviințarea executării silite,

iar apărările legate de lămurirea întinderii și înțelesului dispozitivului

sentinței, care formează obiectul titlului executoriu, au fost soluționate prin

contestația la executare.

Cererea reconvențională de plată a

onorariului de executare a fost respinsă, ca inadmisibilă, cheltuielile fiind

stabilite de executor, care, cu ocazia executării silite, le recuperează de la

debitor.

Împotriva deciziei astfel pronunțată,

părțile au declarat recurs.

Creditoarea solicită modificarea

deciziei atacate, întrucât nu au fost acordate cheltuielile de judecată în sumă

de 1.500.000 lei, dovedit cu ordinul de plată din 9 februarie 2004.

Debitoarea a criticat hotărârea

judecătorească atacată, întrucât executarea este imposibilă, în condițiile în

care s-a omis precizarea poziționării conductei de apă rece.

Recursul creditoarei este nefondat

și va fi respins.

Dispozițiile art. 274 C. proc. civ. stabilesc,

cu valoare de principiu, acordarea cheltuielilor de judecată la cerere, la care

va fi obligată partea care cade în pretențiuni.

Pentru ca instanțele să oblige la

cheltuielile efectuate de partea care a câștigat procesul, aceasta are

obligația de a le proba, incidente fiind dispozițiile art. 1169-1170 C. civ.

Recurenta a depus ordine de plată

din 9 februarie 2004 și 10 februarie 2004, în valoare de câte 1.500.000 lei,

reprezentând taxe judecătorești și asistență juridică, un decont de cheltuieli

semnat numai de persoana care l-a emis și o copie a chitanței din 6 noiembrie

2003.

Singura dovadă a unor cheltuieli de

judecată o reprezintă numai chitanța din 6 noiembrie 2003, însă, aceasta a fost

emisă de executorul judecătoresc, pentru formele de executare silită înaintate

judecătoriei.

Celelalte acte nu reprezintă dovezi

ale cheltuielilor de judecată efectuate în litigiul analizat.

În privința recursului debitoarei,

acesta este netimbrat și va fi anulat.

Dispozițiile art. 1 și 20 din Legea nr.

146/1997, precum și cele ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, prevăd obligația ca

cererile și acțiunile adresate instanțelor judecătorești să fie timbrate

anticipat, sub sancțiunea anulării lor.

Recurentei debitoare i s-a pus în

vedere achitarea taxelor de timbru, în valoare de 42.500 lei și, respectiv, de 1.500

lei, pe care aceasta a refuzat să le plătească.

Întrucât chestiunea taxei de timbru

este prealabilă, analiza hotărârii judecătorești atacate nu mai este posibilă,

instanța de recurs nefiind legal sesizată cu soluționarea cererii.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de creditoare, împotriva deciziei civile nr. 190/A/2004,

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia și va anula, ca netimbrat, recursul

debitoarei, declarat împotriva aceleiași decizii a curții de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de

creditoarea Asociația de Proprietari B.D. Deva, împotriva deciziei nr. 190/A

din 11 februarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, ca nefondat.

Anulează, ca netimbrat, recursul

declarat de debitoarea SC A.N. SRL Deva, împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 12 octombrie 2004.