ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 88/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC A. SA cu

sediul în localitatea Brad, a chemat în judecată pe pârâta SC M.E. SRL cu

sediul în orașul Deva solicitând obligarea acesteia la plata sumei de

855.011.926 lei c/v energie termică furnizată și dobânzi legale.

Judecătoria Brad, prin

sentința civilă nr. 232 din 26 aprilie 2004, a respins acțiunea considerând

prescrisă acțiunea pentru suma din factura 4024 din 21 decembrie 2000 și

nedovedită pentru celelalte pretenții.

Curtea de Apel Alba Iulia,

prin decizia civilă 195/ A din 10 noiembrie 2006, a respins, ca nefondat,

apelul reclamantei, reținând, în esență, că între părți nu a existat nici o

convenție privind furnizarea energiei termice. Pârâta a fost antreprenorul

lucrărilor instalației de încălzire centrală a scolii Horea, Cloșca și Crișan

iar beneficiarul lucrărilor, C.L. Brad s-a racordat la rețeaua de transport a

energiei termice numai pentru probele instalației.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că pentru

racordarea la rețeaua de furnizare a energiei termice pârâta trebuia să

întocmească o documentație de racordare și să obțină un aviz de racordare, iar

în lipsa acestuia a existat un acord verbal pentru furnizarea energiei termice

pe perioada desfășurării lucrărilor de construcții, calculul fiind realizat în

conformitate cu Ordinul nr. 29/N/1993.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru considerentele ce se vor expune.

Cale extraordinară de atac

de reformare, recursul poate modifica sau casa hotărârile judecătorești numai

pentru motivele limitativ determinate de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Lipsa temeiului legal,

încălcarea sau greșita aplicare a legii nu se regăsesc în motivele de recurs,

recurenta limitându-se a relua situații de fapt, considerând că pârâta a fost

beneficiarul energiei termice furnizate.

Existența unor raporturi

juridice între pârâtă, în calitate de antreprenor al construcției instalației

de încălzire centrală și C.L. Brad, în calitate de beneficiar, nu poate atrage

răspunderea acesteia pentru furnizarea energiei termice beneficiarului.

Lipsa documentației și

autorizațiilor de racordare la rețeaua de furnizare a agentului termic poate

atrage într-adevăr responsabilități de altă natură, fără însă ca pârâta să

poată fi considerată debitoarea energiei termice consumată în clădirea C.L.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 195/ A din 10 noiembrie

2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC A. SA Brad împotriva deciziei civile nr. 195/A/2004

din 10 noiembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios-administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 ianuarie 2008.