ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 88/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A. SA cu sediul în localitatea Brad, a chemat în judecată pe pârâta SC M.E. SRL cu sediul în orașul Deva solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 855.011.926 lei c/v energie termică furnizată și dobânzi legale. Judecătoria Brad, prin sentința civilă nr. 232 din 26 aprilie 2004, a respins acțiunea considerând prescrisă acțiunea pentru suma din factura 4024 din 21 decembrie 2000 și nedovedită pentru celelalte pretenții. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă 195/ A din 10 noiembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, reținând, în esență, că între părți nu a existat nici o convenție privind furnizarea energiei termice.

Pârâta a fost antreprenorul lucrărilor instalației de încălzire centrală a scolii Horea, Cloșca și Crișan iar beneficiarul lucrărilor, C.L. Brad s-a racordat la rețeaua de transport a energiei termice numai pentru probele instalației. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta susține că pentru racordarea la rețeaua de furnizare a energiei termice pârâta trebuia să întocmească o documentație de racordare și să obțină un aviz de racordare, iar în lipsa acestuia a existat un acord verbal pentru furnizarea energiei termice pe perioada desfășurării lucrărilor de construcții, calculul fiind realizat în conformitate cu Ordinul nr. 29/N/1993.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune. Cale extraordinară de atac de reformare, recursul poate modifica sau casa hotărârile judecătorești numai pentru motivele limitativ determinate de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Lipsa temeiului legal, încălcarea sau greșita aplicare a legii nu se regăsesc în motivele de recurs, recurenta limitându-se a relua situații de fapt, considerând că pârâta a fost beneficiarul energiei termice furnizate. Existența unor raporturi juridice între pârâtă, în calitate de antreprenor al construcției instalației de încălzire centrală și C.L. Brad, în calitate de beneficiar, nu poate atrage răspunderea acesteia pentru furnizarea energiei termice beneficiarului.

Lipsa documentației și autorizațiilor de racordare la rețeaua de furnizare a agentului termic poate atrage într-adevăr responsabilități de altă natură, fără însă ca pârâta să poată fi considerată debitoarea energiei termice consumată în clădirea C.L. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 195/ A din 10 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A. SA Brad împotriva deciziei civile nr. 195/A/2004 din 10 noiembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios-administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2008.