ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1640/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 2 septembrie 2004, reclamantul B.G. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, să se dispună anularea deciziei de revizuire nr. 280/11059 din 14 iulie 2004, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor acestei legi. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că prin hotărârea nr. 12380/11059 din 13 mai 2004, pârâta i-a acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 25 aprilie 1944 - 5 octombrie 1944, însă prin decizia de revizuire atacată i-a fost respinsă cererea.

Reclamantul consideră nelegală, decizia de revizuire, întrucât județul Suceava a fost ocupat de armata sovietică, ca urmare a retragerii armatelor germane și române, comuna Ciprian Porumbescu fiind ocupată de trupele sovietice, în aprilie 1944, iar populația evacuată până în luna octombrie 1944. Prin sentința civilă nr. 2185 din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului. Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul a fost evacuat de armata sovietică, în timpul operațiunilor de război, într-o altă localitate, decât cea de domiciliu, nefiind vorba de persecuții pe motive etnice.

În consecință, instanța a reținut că situația reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, neexistând motive de persecuție etnică. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul B.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, se susține că în mod greșit, instanța de fond a reținut că la evacuarea de către trupele sovietice, a locuitorilor comunei Ciprian Porumbescu, județul Suceava, în luna aprilie 1944, nu au existat motive de persecuție etnică. Recurentul apreciază că strămutarea populației nu a avut legătură cu operațiunile de război. Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)]. Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanțe, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate și persoanele refugiate.

Dar acest refugiu trebuie să se fi produs ca urmare a persecuțiilor la care fusese supusă persoana respectivă, din motive etnice. Or, în cauză, reclamantul a fost nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război: intrarea și înaintarea pe teritoriul României, a trupelor sovietice, în cadrul operațiunilor militare din a doua parte a celui de-al doilea război mondial. Este de necontestat că și persoanele care s-au refugiat din localitățile de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război, au avut de suferit consecințe nefavorabile, decurgând din situația de refugiat, dar legiuitorul, prin O.G. nr. 105/1999, nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii, și acestei categorii de persoane.

Astfel, situația în care s-a aflat reclamatul, în perioada aprilie - octombrie 1944, nu poate fi încadrată în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. În consecință, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.G. împotriva sentinței civile nr. 2185 din 18 octombrie 2004, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2005.