ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2465/2005

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 26 iunie 2003, reclamanta SC A. SA a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul M.B. prin P.G. să se constate încetarea asocierii născute în baza contractelor nr. 88/1994, 11, 12 și 13/1995, modificate prin acte adiționale, care au avut ca obiect terminarea execuției lucrărilor de construcții și punerea în funcțiune a mai multor blocuri situate în sectorul 3 având destinația de locuințe, în scopul valorificării lor în comun prin vânzare sau închiriere. Prin sentința civilă nr. 1333 din 28 ianuarie 2004, Tribunalul București, secția comercială a respins excepția inadmisibilității invocată de pârât și a admis acțiunea constatând încetată asocierea părților, născută în baza contractelor de asociere nr. 88/1994, 11/1995, 12/1995, 13/1995 și a actelor adiționale subsecvente.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că asocierea părților a avut ca obiect construirea și punerea în funcțiune a unor ansambluri de locuințe, durata asocierii, după cum rezultă din clauzele contractuale, fiind pe toată durata perioadei existenței construcției. În cazul primului contract de asociere, reclamanta a făcut dovada că s-a realizat ieșirea din indiviziune asupra cotelor de asociere, acestea revenind în totalitate în proprietatea reclamantei, aceasta având ca rezultat transmiterea obligației de plată a taxei de concesiune în sarcina dobânditorilor, cărora le-au fost înstrăinate apartamentele. De asemenea, s-a reținut că dispozițiile art. 111 C. proc. civ., sunt aplicabile în speță având în vedere că s-a solicitat constatarea încetării raporturilor contractuale dintre părți.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul solicitând admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, iar în subsidiar, respingerea acțiunii, ca nefondată, apreciind că asocierea este menținută în continuare. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile 1333/2004 a Tribunalului București, secția comercială. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: Acțiunea reclamantei, întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., are ca scop constatarea încetării raporturilor juridice dintre părți, fiind introdusă pentru clarificarea acestor raporturi pe cale judecătorească.

Pe fondul apelului, curtea de apel a reținut că în ceea ce privește contractul nr. 88/1994 acesta a încetat întrucât existența acestuia era legată de existența obiectului asocierii, iar acesta nu mai subzistă, în condițiile în care reclamanta a dobândit 100% din suprafața utilă prin transmiterea de către pârât a cotei sale, cu obligația plății taxei de concesiune. Reclamanta a vândut unor terți, persoane fizice apartamentele, iar odată cu dreptul de proprietate asupra construcțiilor, proprietarul dobândește și o cotă-parte din dreptul de concesiune asupra terenului. Cât privește contractul 11/1995, curtea a apreciat că asocierea părților a încetat, conform art. 3.4 din contract, prin răscumpărarea de către SC A. SA a celeilalte cote indivize, conform actelor adiționale 2 și 3 la acest contract.

Referitor la contractele de asociere nr. 12/1995 și nr. 13/1995, Curtea a constatat că acestea au încetat printr-una din modalitățile convenite în art. 8 din contracte și anume prin desființarea obiectului și desăvârșirea afacerii ce s-a finalizat prin împărțirea apartamentelor între părți, corespunzător cu cota de asociere pe care a avut-o fiecare. Și în cazul acestor trei contracte, conform art. 34 și art. 35 din Legea 50/1991, de la momentul înstrăinării construcțiilor, concesiunea urmează pe noii proprietari, cărora le revine obligația plății taxelor. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs pârâtul M.B. prin P.G. În principal, recurentul a reiterat excepția inadmisibilității acțiunii intimatei, întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc.

civ., care are ca obiect constatarea unei situații de fapt și nu a unei situații de drept. În subsidiar, pe fondul cauzei se arată că în raport de clauzele contractuale care prevăd că asocierea dintre părți este pe toată durata existenței construcției, asocierea este menținută, chiar dacă reclamanta a vândut apartamentele către persoane fizice. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului și pe fond, respingerea acțiunii, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitor la situația când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat. Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, hotărârea instanței de apel fiind pronunțată cu respectarea legii. Astfel, în mod corect s-a stabilit în cauză că acțiunea formulată de reclamantă, întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., este inadmisibilă. Potrivit art. 111 C. proc. civ., oricine are interes se poate adresa instanțelor judecătorești pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, iar în cazul în care se poate cere chiar realizarea dreptului, o astfel de acțiune nu poate fi primită.

Rezultă că acțiunea în constatare are un caracter subsidiar în raport cu acțiunea de drept comun, care rămâne acțiunea pentru realizarea dreptului. Revenind la cauză, se constată că reclamantul a formulat o acțiune în constatare declaratorie, prin care a solicitat instanței să se pronunțe dacă raportul juridic mai există sau nu, fiind introdusă pentru clarificarea acestor raporturi juridice. Instanța de apel a reținut corect că cererea în constatare a încetării asocierii născute în baza contractelor de asociere și stingerea raporturilor juridice private, este admisibilă, reclamanta neavând la dispoziție nici un mijloc procedural de realizare a dreptului.

Și pe fondul cauzei recursul formulat de pârât este nefondat, în mod corect instanța de apel reținând că asocierea „pe toată durata construcției” nu poate subzista în orice condiții, atât timp cât scopul asocierii (desfășurarea în comun a unei activități) a fost îndeplinit, afacerea a fost desăvârșită, iar obiectul desființat). Asocierea a încetat întrucât a încetat activitatea în comun, asociații împărțind averea societății. Potrivit art. 251 și 252 C. com., asocierea în participațiune este o formă improprie de societate, care presupune o activitate în comun și o contribuție specificată la realizarea acesteia. În momentul încetării acestor elemente care caracterizează asocierea în participațiune, încetează și contractul, întrucât a încetat și scopul lui.

Răscumpărarea cotelor indivize aparținând pârâtului și împărțirea apartamentelor realizate în asociere sunt în fapt și în drept un efect al încetării asocierii, asociații manifestându-și voința în sensul de a nu mai continua afacerea, conform art. 1523 C. civ. În consecință, în raport de aceste considerente, Înalta Curte, conform art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat de M.B. prin P.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul M.B. prin P.G., împotriva deciziei nr. 242 din 26 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 633/2004, ca nefondat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2005.