ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2465/2005

Deliberând asupra recursului

de față, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

26 iunie 2003, reclamanta SC A. SA a solicitat instanței ca prin hotărârea pe

care o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul M.B. prin P.G. să se constate

încetarea asocierii născute în baza contractelor nr. 88/1994, 11, 12 și

13/1995, modificate prin acte adiționale, care au avut ca obiect terminarea

execuției lucrărilor de construcții și punerea în funcțiune a mai multor

blocuri situate în sectorul 3 având destinația de locuințe, în scopul valorificării

lor în comun prin vânzare sau închiriere.

Prin sentința civilă nr.

1333 din 28 ianuarie 2004, Tribunalul București, secția comercială a respins

excepția inadmisibilității invocată de pârât și a admis acțiunea constatând

încetată asocierea părților, născută în baza contractelor de asociere nr. 88/1994,

11/1995, 12/1995, 13/1995 și a actelor adiționale subsecvente.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut în esență că asocierea părților a avut ca obiect

construirea și punerea în funcțiune a unor ansambluri de locuințe, durata

asocierii, după cum rezultă din clauzele contractuale, fiind pe toată durata

perioadei existenței construcției.

În cazul primului contract

de asociere, reclamanta a făcut dovada că s-a realizat ieșirea din indiviziune

asupra cotelor de asociere, acestea revenind în totalitate în proprietatea reclamantei,

aceasta având ca rezultat transmiterea obligației de plată a taxei de

concesiune în sarcina dobânditorilor, cărora le-au fost înstrăinate

apartamentele.

De asemenea, s-a reținut că

dispozițiile art. 111 C. proc. civ., sunt aplicabile în speță având în vedere

că s-a solicitat constatarea încetării raporturilor contractuale dintre părți.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel pârâtul solicitând admiterea excepției inadmisibilității acțiunii,

iar în subsidiar, respingerea acțiunii, ca nefondată, apreciind că asocierea

este menținută în continuare.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva

sentinței civile 1333/2004 a Tribunalului București, secția comercială.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:

Acțiunea reclamantei,

întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., are ca scop constatarea

încetării raporturilor juridice dintre părți, fiind introdusă pentru

clarificarea acestor raporturi pe cale judecătorească.

Pe fondul apelului, curtea

de apel a reținut că în ceea ce privește contractul nr. 88/1994 acesta a

încetat întrucât existența acestuia era legată de existența obiectului

asocierii, iar acesta nu mai subzistă, în condițiile în care reclamanta a

dobândit 100% din suprafața utilă prin transmiterea de către pârât a cotei

sale, cu obligația plății taxei de concesiune.

Reclamanta a vândut unor

terți, persoane fizice apartamentele, iar odată cu dreptul de proprietate

asupra construcțiilor, proprietarul dobândește și o cotă-parte din dreptul de

concesiune asupra terenului.

Cât privește contractul

11/1995, curtea a apreciat că asocierea părților a încetat, conform art. 3.4

din contract, prin răscumpărarea de către SC A. SA a celeilalte cote indivize,

conform actelor adiționale 2 și 3 la acest contract.

Referitor la contractele de

asociere nr. 12/1995 și nr. 13/1995, Curtea a constatat că acestea au încetat

printr-una din modalitățile convenite în art. 8 din contracte și anume prin

desființarea obiectului și desăvârșirea afacerii ce s-a finalizat prin

împărțirea apartamentelor între părți, corespunzător cu cota de asociere pe

care a avut-o fiecare.

Și în cazul acestor trei

contracte, conform art. 34 și art. 35 din Legea 50/1991, de la momentul înstrăinării

construcțiilor, concesiunea urmează pe noii proprietari, cărora le revine

obligația plății taxelor.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a formulat recurs pârâtul

M.B.

prin P.G.

În principal, recurentul a

reiterat excepția inadmisibilității acțiunii intimatei, întemeiată pe dispozițiile

art. 111 C. proc. civ., care are ca obiect constatarea unei situații de fapt și

nu a unei situații de drept.

În subsidiar, pe fondul

cauzei se arată că în raport de clauzele contractuale care prevăd că asocierea

dintre părți este pe toată durata existenței construcției, asocierea este

menținută, chiar dacă reclamanta a vândut apartamentele către persoane fizice.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului și pe fond,

respingerea acțiunii, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca

neîntemeiată.

În drept, recursul a fost

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitor la situația

când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Intimata-reclamantă a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând decizia atacată

prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, Înalta Curte constată că

recursul formulat nu este fondat, hotărârea instanței de apel fiind pronunțată

cu respectarea legii.

Astfel, în mod corect s-a

stabilit în cauză că acțiunea formulată de reclamantă, întemeiată pe dispozițiile

art. 111 C. proc. civ., este inadmisibilă.

Potrivit art. 111 C. proc.

civ., oricine are interes se poate adresa instanțelor judecătorești pentru

constatarea existenței sau inexistenței unui drept, iar în cazul în care se

poate cere chiar realizarea dreptului, o astfel de acțiune nu poate fi primită.

Rezultă că acțiunea în

constatare are un caracter subsidiar în raport cu acțiunea de drept comun, care

rămâne acțiunea pentru realizarea dreptului.

Revenind la cauză, se

constată că reclamantul a formulat o acțiune în constatare declaratorie, prin

care a solicitat instanței să se pronunțe dacă raportul juridic mai există sau

nu, fiind introdusă pentru clarificarea acestor raporturi juridice.

Instanța de apel a reținut

corect că cererea în constatare a încetării asocierii născute în baza

contractelor de asociere și stingerea raporturilor juridice private, este

admisibilă, reclamanta neavând la dispoziție nici un mijloc procedural de

realizare a dreptului.

Și pe fondul cauzei recursul

formulat de pârât este nefondat, în mod corect instanța de apel reținând că

asocierea „pe toată durata construcției” nu poate subzista în orice condiții,

atât timp cât scopul asocierii (desfășurarea în comun a unei activități) a fost

îndeplinit, afacerea a fost desăvârșită, iar obiectul desființat).

Asocierea a încetat întrucât

a încetat activitatea în comun, asociații împărțind averea societății.

Potrivit art. 251 și 252 C.

com., asocierea în participațiune este o formă improprie de societate, care

presupune o activitate în comun și o contribuție specificată la realizarea

acesteia.

În momentul încetării

acestor elemente care caracterizează asocierea în participațiune, încetează și

contractul, întrucât a încetat și scopul lui.

Răscumpărarea cotelor

indivize aparținând pârâtului și împărțirea apartamentelor realizate în

asociere sunt în fapt și în drept un efect al încetării asocierii, asociații

manifestându-și voința în sensul de a nu mai continua afacerea, conform art. 1523

C. civ.

În consecință, în raport de

aceste considerente, Înalta Curte, conform art. 312 C. proc. civ., va respinge

ca nefondat recursul formulat de M.B. prin P.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul M.B. prin P.G., împotriva deciziei nr. 242 din 26 mai 2004,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr.

633/2004, ca nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 8 aprilie 2005.