ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4408/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: M.B. a chemat în judecată SC C.C. SRL București, pentru a fi obligată să-i plătească suma de 718.173.869 lei majorată ulterior la 1.444.755.106 lei cu titlu de taxă de concesionare aferentă anilor 2000-2002, majorări de întârziere și penalități de întârziere motivând că între părți s-a încheiat la 21 aprilie 1993 un contract de asociere pentru terminarea lucrărilor de construcții, punere în funcțiune și exploatare a unui bloc de locuință, pârâta urmând să achite o taxă de concesionare de 1.279.391 lei anual și suma de 82.529 lei anual, valoare minim garantată, obligație pe care pârâta nu a respectat-o.

Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că între părți raporturile contractuale au încetat încă din anul 1999, când societatea pârâtă a vândut apartamentele ce compuneau blocul de locuințe către particulari și astfel, contractul de asociere nu mai este în ființă. Prin sentința civilă nr. 8263 din 16 iunie 2004 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția invocată de pârâtă și a respins cererea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că într-adevăr după finalizarea lucrărilor de execuție la construcția blocului, ce face obiectul contractului de asociere, în perioada anilor 1996-1999, societatea pârâtă a vândut cele 33 apartamente către particulari, și astfel a dispărut cauza juridică a asocierii avută în vedere de părți la încheierea contractului, contractul fiind astfel stins, conform art. 251 C. com.

și art. 1531 și 1532 C. civ. Urmare vânzării apartamentelor, obligațiile părților născute din și în baza contractului nu mai sunt datorate. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 133 din 23 februarie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantei apreciind că prin vânzarea celor 33 apartamente către particulari, contractul de asociere a încetat, prin lipsa cauzei juridice a asocierii, dat fiind că scopul asocierii era exploatarea apartamentelor și obținerea de beneficii și ca atare în sarcina pârâtei nu mai exista obligația de achitare a taxei de concesionare. Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă, care a susținut motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., arătând că prin încheierea actului adițional la contractul de asociere s-a stipulat că prevederile art. 5 din contract se modifică în sensul că durata asocierii este pe toată durata existenței construcției și în această situație excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei este neîntemeiată. Cât privește vânzarea apartamentelor unor persoane fizice s-a făcut fără acordul reclamantei și astfel că această operațiune juridică nu-i poate fi opozabilă, iar terenul aferent construcției nu putea fi înstrăinat. Recursul nu este fondat. Conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ., modificarea hotărârii judecătorești se poate cere când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Atât instanța de fond cât și instanța de apel au interpretat în mod corect actul juridic dedus judecății, reținând că între părți a fost încheiat un contract de asociere pentru terminarea lucrărilor de construcții, punerea în funcțiune și exploatarea de către părțile contractante a blocului din ansamblul Călărași, situat în București. Clauzele contractului sunt clare, iar potrivit art. 6.1 asociatul pârât a dobândit dreptul de preemțiune la cumpărare, vânzare, concesionare sau închiriere. Conform acestei clauze contractuale, în perioada 1996-1998 societatea pârâtă a vândut apartamentele, reprezentând cota sa de aport și astfel că la data introducerii cererii de chemare în judecată de către M.B.

19 decembrie 2003, SC C.C. SRL nu mai avea calitatea de proprietar și ca atare nu există temei legal pentru plata taxei de concesionare. Contractului de asociere încheiat între părți îi sunt aplicabile dispozițiile art. 251 C. com., ori prin vânzarea de către pârâtă a celor 33 apartamente, clauza prevăzută în actul adițional, potrivit căreia durata asocierii se întinde pe toată valabilitatea construcției a devenit caducă, lipsind cauza juridică a asocierii. Într-adevăr pârâta a vândut apartamentele fără acordul reclamantei, dar din contractul și actele adiționale încheiate nu rezultă această obligație pentru părțile contractante. Neîntemeiată este și critica privind înstrăinarea terenului aferent apartamentelor vândute, deoarece din contractele de vânzare cumpărare depuse la dosarul instanței de fond, rezultă că nu s-a vândut terenul, ci s-a transmis cumpărătorilor dreptul de concesiune asupra terenului aferent construcției.

Față de cele ce preced rezultă că decizia atacată este legală și drept urmare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.B., împotriva deciziei nr. 133 din 23 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2005.