ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4408/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

M.B. a chemat în judecată SC C.C.

SRL București, pentru a fi obligată să-i plătească suma de 718.173.869 lei

majorată ulterior la 1.444.755.106 lei cu titlu de taxă de concesionare

aferentă anilor 2000-2002, majorări de întârziere și penalități de întârziere

motivând că între părți s-a încheiat la 21 aprilie 1993 un contract de asociere

pentru terminarea lucrărilor de construcții, punere în funcțiune și exploatare

a unui bloc de locuință, pârâta urmând să achite o taxă de concesionare de

1.279.391 lei anual și suma de 82.529 lei anual, valoare minim garantată,

obligație pe care pârâta nu a respectat-o.

Pârâta a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive cu motivarea că între părți raporturile

contractuale au încetat încă din anul 1999, când societatea pârâtă a vândut

apartamentele ce compuneau blocul de locuințe către particulari și astfel,

contractul de asociere nu mai este în ființă.

Prin sentința civilă nr. 8263 din 16

iunie 2004 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția

invocată de pârâtă și a respins cererea ca fiind introdusă împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că într-adevăr după finalizarea lucrărilor de execuție la construcția

blocului, ce face obiectul contractului de asociere, în perioada anilor

1996-1999, societatea pârâtă a vândut cele 33 apartamente către particulari, și

astfel a dispărut cauza juridică a asocierii avută în vedere de părți la

încheierea contractului, contractul fiind astfel stins, conform art. 251 C.

com. și art. 1531 și 1532 C. civ.

Urmare vânzării apartamentelor,

obligațiile părților născute din și în baza contractului nu mai sunt datorate.

Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, prin decizia nr. 133 din 23 februarie 2005 a respins ca nefondat

apelul reclamantei apreciind că prin vânzarea celor 33 apartamente către

particulari, contractul de asociere a încetat, prin lipsa cauzei juridice a

asocierii, dat fiind că scopul asocierii era exploatarea apartamentelor și

obținerea de beneficii și ca atare în sarcina pârâtei nu mai exista obligația

de achitare a taxei de concesionare.

Decizia a fost atacată cu recurs de

către reclamantă, care a susținut motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., arătând că prin încheierea actului adițional la contractul de asociere

s-a stipulat că prevederile art. 5 din contract se modifică în sensul că durata

asocierii este pe toată durata existenței construcției și în această situație

excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei este neîntemeiată. Cât

privește vânzarea apartamentelor unor persoane fizice s-a făcut fără acordul

reclamantei și astfel că această operațiune juridică nu-i poate fi opozabilă,

iar terenul aferent construcției nu putea fi înstrăinat.

Recursul nu este fondat.

Conform art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., modificarea hotărârii judecătorești se poate cere când instanța

interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Atât instanța de fond cât și

instanța de apel au interpretat în mod corect actul juridic dedus judecății,

reținând că între părți a fost încheiat un contract de asociere pentru

terminarea lucrărilor de construcții, punerea în funcțiune și exploatarea de

către părțile contractante a blocului din ansamblul Călărași, situat în București.

Clauzele contractului sunt clare,

iar potrivit art. 6.1 asociatul pârât a dobândit dreptul de preemțiune la

cumpărare, vânzare, concesionare sau închiriere.

Conform acestei clauze contractuale,

în perioada 1996-1998 societatea pârâtă a vândut apartamentele, reprezentând

cota sa de aport și astfel că la data introducerii cererii de chemare în

judecată de către M.B. 19 decembrie 2003, SC C.C. SRL nu mai avea calitatea de

proprietar și ca atare nu există temei legal pentru plata taxei de

concesionare.

Contractului de asociere încheiat

între părți îi sunt aplicabile dispozițiile art. 251 C. com., ori prin vânzarea

de către pârâtă a celor 33 apartamente, clauza prevăzută în actul adițional,

potrivit căreia durata asocierii se întinde pe toată valabilitatea construcției

a devenit caducă, lipsind cauza juridică a asocierii.

Într-adevăr pârâta a vândut

apartamentele fără acordul reclamantei, dar din contractul și actele adiționale

încheiate nu rezultă această obligație pentru părțile contractante.

Neîntemeiată este și critica privind

înstrăinarea terenului aferent apartamentelor vândute, deoarece din contractele

de vânzare cumpărare depuse la dosarul instanței de fond, rezultă că nu s-a

vândut terenul, ci s-a transmis cumpărătorilor dreptul de concesiune asupra terenului

aferent construcției.

Față de cele ce preced rezultă că

decizia atacată este legală și drept urmare, Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul M.B., împotriva deciziei nr. 133 din 23 februarie 2005

a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2005.