ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1766/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1766/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Constată că prin încheierea dată în Camera
de consiliu, la data de 4 noiembrie 2003, Curtea de Apel București a respins ca
nefondată, cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanta SC
R. SA București, în contradictoriu cu pârâta SC B.T. SA.
Pentru a pronunța această soluție,
Curtea a reținut că rectificarea suprafeței de teren, solicitată de reclamantă,
în sensul de a se constata că suprafața de 692 mp reprezintă suprafață
construită, desfășurată pe terenul aflat în indiviziune cu pârâta (70 mp), nu
constituie o eroare materială, în sensul art. 281 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri, în
termen legal, a declarat recurs, reclamanta SC R. SA București, criticând-o
pentru faptul că:
În mod greșit, s-a apreciat că o
astfel de cerere nu este admisibilă, sub aspectul condițiilor impuse de art. 281
C. proc. civ., deoarece eroarea este evidentă, atâta timp, cât reclamanta a
cerut anularea certificatului de proprietate, emis în favoarea pârâtei, pentru
suprafața corespunzătoare suprafeței construite, fără a preciza vreodată care
este respectiva suprafață.
Cum acea suprafață rezultă din
actele de la dosar și ea nu este cea de 692 mp, cât a stabilit în mod greșit,
instanța, rezultă că cererea de îndreptare este fondată. În plus, această
cerere poate fi formulată oricând, nefiind condiționată de termen, iar
interesul recurentei este actual și determinat de cererea de evacuare formulată
de către intimată.
Examinând recursul reclamantei, prin
prisma criticilor formulate, se constată că acesta este nefondat.
Astfel, întinderea suprafeței de
teren, a fost chiar elementul determinant al anulării parțiale a TP M.08 nr. 0198/1994,
emis de către Ministerul Turismului, în favoarea SC B.T. SA, în sensul că, în
baza actelor dosarului și a recunoașterii făcute de SC R. SA, s-a redus
suprafața atribuită prin respectivul titlu, exact cu 692 mp, cât s-a constatat
că se află în posesia SC R. SA. Această stare de fapt a fost reținută prin
sentința civilă nr. 1077/1999 a Curții de Apel București, Secția de contencios
administrativ, rămasă definitivă prin respingerea recursului de către Curtea
Supremă de Justiție, prin decizia nr. 3747/1999.
În situația în care SC R. SA avea
nemulțumiri în legătură cu suprafața de teren pentru care s-a anulat titlul de
proprietate, trebuia să le formuleze pe calea recursului, fapt pe care nu l-a
utilizat, așa încât, în mod corect instanța de fond a apreciat că în speță, nu
sunt incidente dispozițiile art. 281 C. proc. civ.
Faptul că în dosarul de fond,
recurenta nu a precizat suprafața de teren pentru care a dorit a se anula
titlul de proprietate emis în favoarea celeilalte părți, nu constituie argument
pentru a se considera că hotărârea dată conține o eroare materială, tocmai cu
privire la suprafața de teren, deoarece recurenta avea obligația de a preciza
acest lucru, așa încât nu-și poate invoca propria culpă în obținerea unui
drept. Este de observat însă, faptul că din considerentele și dispozitivul
sentinței nr. 1077/1999, rezultă cu claritate, suprafața de teren ce a format
obiectul litigiului, analizată și cu prilejul dezbaterii recursului. Ori, atâta
timp, cât acest lucru s-a soluționat prin dezbateri contradictorii, în mod evident,
nu se poate concluziona că în dispozitivul sentinței, s-a strecurat vreo eroare
materială.
În plus, este de observat faptul că
raportat la data formulării cererii de îndreptare a erorii, respectiv, 21
octombrie 2003, erau incidente prevederile art. 281 C. proc. civ., potrivit
cărora, o astfel de cerere trebuie formulată în termenul legal, pentru
declararea căii de atac. Este adevărat că cererea ce formează obiectul
litigiului de față, a fost formulată neclar, pentru a se putea încadra și în
dispozițiile art. 281 C. proc. civ., în așa fel, încât condiția de termen să nu
opereze, dar față de conținutul aceleiași cereri, se constată încadrarea
acesteia în prevederile art. 281
1
C. proc. civ.
Indiferent însă, de temeiul juridic
al cererii, condițiile existenței unei erori materiale nu sunt îndeplinite, așa
încât, nefiind întrunite nici vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304
C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC R.
SA București împotriva încheierii din 4 noiembrie 2003 a Curții de Apel București,
secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 5 mai 2004.