ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1410/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 28 decembrie 2001 pe rolul Tribunalului Ialomița, C.F.M. a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001 și în contradictoriu cu pârâtele SC M. SA și Primăria Scânteia, restituirea în natură a clădirii din zid acoperită cu tablă ce a aparținut bunicului său P.I., a presei de ulei, precum și terenului aferent de 3.000 mp. A arătat că urmare notificării formulate, SC M. SA a emis adresa nr. 125 din 22 noiembrie 2001 prin care i-a comunicat că deține titlu de proprietate asupra terenului, clădirea nefiind în proprietatea societății, iar Primăria Scânteia a precizat prin adresa nr. 893 din 30 august 2001 că în clădirea revendicată funcționează moara de mălai.

Tribunalul Ialomița, prin sentința civilă nr. 657 F din 17 iunie 2002 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele SC M. SA și Primăria comunei Scânteia. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că bunurile solicitate de reclamantă au fost trecute în proprietatea statului potrivit Decretului nr. 111/1951, fiind transferate în folosința fostului Sfat Popular al comunei Scânteia, în baza deciziei nr. 225 din 31 iulie 1956 a Secției Financiare a fostei Regiuni București. S-a constatat că reclamanta, potrivit actelor de stare civilă de la dosar, a dovedit că este nepoata celui deposedat de bunurile în cauză și are calitatea de a formula o astfel de cerere în justiție.

S-a arătat totodată că pârâta SC M. SA a fost privatizată în totalitate și are în proprietate exclusivă suprafața de teren de 63.180,5 mp, care o include și pe cea revendicată, în timp ce clădirea, producție deținută de societatea pârâtă nu este una și aceeași cu cea revendicată. Având în vedere aceste considerente, tribunalul a reținut că în cauză își pot găsi aplicarea dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 la care fac trimitere cele ale art. 9 alin. (2) din lege, restituirea putându-se realiza numai prin măsuri reparatorii prin echivalent, ținându-se seama de opțiunea persoanei îndreptățite și cu respectarea procedurii reglementată de Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunțată de tribunal a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 33 din 30 ianuarie 2003. S-a reținut de către instanța de apel că au fost satisfăcute cerințele procedurale impuse de Legea nr. 10/2001 întrucât la notificarea reclamantei, pârâta SC M. SA a răspuns cu adresa nr. 725 din 22 noiembrie 2001. Totodată s-a arătat că în mod corect s-a constatat de către tribunal că în cauză se pot aplica dispozițiile art. 9 alin. (2) și ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 având în vedere că vechea construcție pretinsă de reclamantă nu mai există, iar pârâta, datorită privatizării, are contract de vânzare–cumpărare a acțiunilor pentru construcția existentă și celelalte bunuri din patrimoniul său, iar pentru teren are certificat de atestare a dreptului de proprietate.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs reclamanta, arătând că SC M. SA a prezentat la dosar un certificat al dreptului de proprietate asupra unui teren de 63.100 mp și nu a depus înscrisuri care să ateste că respectiva clădire din zid acoperită cu tablă a fost incendiată precum și actul de construcție al clădirii. A solicitat restituirea clădirii și a terenului aferent de 3.000 mp, iar în subsidiar restituirea prin echivalent. Recursul este fondat, urmând a fi admis și a se casa decizia atacată, pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Prin adresa nr. 893 din 30 august 2001, Primăria comunei Scânteia a comunicat reclamantei că în clădirea în care a fost instalată presa de ulei aparținând autorului său funcționează o moară de mălai a SC M. SA, societate căreia trebuie să i se adreseze cu notificare potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Urmare notificării formulată de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001, SC M. SA, prin adresa nr. 725 din 22 noiembrie 2001, a comunicat că asupra terenului societatea deține titlul de proprietate seria IL nr. 0022, iar clădirile revendicate și presa de ulei nu sunt și nu au fost niciodată în proprietatea sau în folosința sa. Ulterior, prin întâmpinările formulate la fond și apel, pârâta SC M. SA a arătat că a deținut o moară de mălai pe raza comunei Scânteia pe un alt amplasament, clădire care a fost distrusă integral în urma unui incendiu în anul 1968. A precizat totodată că i-a fost pusă la dispoziție de către Consiliul popular al comunei o altă suprafață de teren, care la momentul încredințării, respectiv în anul 1970 era liber și pe care s-a edificat o nouă construcție cu destinația moară.

Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, î n termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 din lege, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură. Or, în speță, nu a fost emisă dispoziție de către deținătorul imobilului, SC M. SA comunicând reclamantei numai o adresă. Se reține totodată că în raport de mențiunile contradictorii ale pârâtelor SC M. SA și Primăria comunei Scânteia, instanța de apel nu s-a preocupat de identificarea imobilului care a făcut obiectul preluării de către stat și nu a stabilit care este persoana deținătoare a construcției.

Instanța de judecată nu a exercitat rolul activ conferit de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, sens în care vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Or, în speță, în virtutea rolului activ, instanța trebuia să stabilească cu claritate situația de fapt și să dispună efectuarea unei expertize pentru identificarea și individualizarea imobilului în litigiu și pentru a stabili dacă clădirea revendicată există și este aceeași cu cea deținută de societatea pârâtă.

Pentru aceste motive, se va admite recursul, se va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleași curți de apel. În raport de cele reținute în rejudecare, urmează a se examina și solicitările din recurs privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent ce i se cuvin reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de reclamanta C.F.M. împotriva deciziei nr. 33 din 30 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza aceleași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2006.