ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7367/2011

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15

noiembrie 2007 pe rolul Tribunalului Ialomița, reclamantul P.V. a chemat în

judecată pe pârâtul Primarul Comunei Scânteia și a solicitat instanței ca, prin

hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtul la restituirea bunurilor -

moară țărănească și presă de ulei hidraulică - ce au fost preluate în mod

abuziv de Statul Român, potrivit procesului-verbal încheiat la data de 16 iunie

1948.

Ulterior, reclamantul

și-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând introducerea în

cauză, în calitate de pârât a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice

și arătând că, în cazul în care, restituirea în natură a bunurilor nu poate fi

dispusă, solicită acordarea de despăgubiri în valoare de 350.000 RON,

reprezentând contravaloarea terenului, a construcțiilor și a utilajelor ce

intrau în componența morii și a presei de ulei.

Prin Sentința civilă

nr. 1990F din 15 decembrie 2009, Tribunalul Ialomița a respins cererea

formulată de reclamant.

Tribunalul a reținut

că, pentru a obține retrocedarea imobilelor, reclamantul a apelat anterior la

Legea nr. 10/2001, notificările formulate fiind respinse prin Dispozițiile nr.

769 din 02 mai 2006 și nr. 770/2006 și că, din probele administrate, a rezultat

că toate construcțiile au fost demolate, că moara țărănească, presa de ulei și

utilajele nu mai există fizic, iar terenul este în prezent în proprietatea unor

persoane fizice care-l dețin în baza unor titluri valabile de proprietate.

S-a mai reținut că

imposibilitatea de restituire a bunurilor în natură nu naște dreptul

reclamantului la obținerea de despăgubiri bănești, întrucât Legea nr. 10/2001

reglementează o procedură specială în ceea ce privește măsurile reparatorii în

echivalent ce pot fi acordate în astfel de situații.

Prin Decizia nr.

699/A din 22 noiembrie 2010, Curte de Apel București a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamantul P.V. împotriva Sentinței civile nr. 1990F din 15

decembrie 2009 a Tribunalului Ialomița.

Instanța de apel a

constatat că, pe de o parte, reclamantul nu deține un bun în sensul art. 1 din

Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar pe de

altă parte, bunurile revendicate nu se mai află în posesia pârâtului Primarul

Comunei Scânteia, ci a unor terțe persoane pe care reclamantul nu a înțeles să

la cheme în judecată, deși și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 480 C.

civ.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul P.V.

Prin motivele de

recurs formulate, reclamantul arată că a făcut demersuri încă din anul 1990

pentru recuperarea bunurilor sale, că instanța a ignorat dovezile administrate,

că a fost nevoit să plătească un expert topografic și că moara și presa de ulei

au fost naționalizate, iar terenul pe care s-au aflat a fost înstrăinat unor

persoane fizice.

Înalta Curte urmează

a constata nul recursul declarat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar

în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea

unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ

prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Cererea de recurs

care a învestit Înalta Curte cuprinde însă numai afirmații fără nici o

precizare de natură juridică a eventualelor greșeli pe care le conține

hotărârea recurată și fără o minimă argumentare în drept a unor criticii de

nelegalitate.

Or, condiția legală a

dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate

instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de

art. 304 C. proc. civ. Cerințele art. 302

1

C. proc. civ. trebuie

interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări

juridice a nelegalității invocate prin indicarea dispozițiilor legale pretins

încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor

greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale.

În consecință,

constatând că niciuna din criticile formulate nu pot fi încadrate în cazurile

de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302 - 303

C. proc. civ. și 306 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul

declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul P.V. împotriva Deciziei nr. 699A din 22 noiembrie 2010

a Curții de Apel București, secția a IV- a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2011.