ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4636/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4636/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 18

martie 2008, reclamanții P.D.E., P.O., P.C.E., P.Ș.A., R.I., P.E., M.F.O., P.C.M.,

V.V.I., K.E.M. și P.M. au chemat în judecată pe pârâtele SC S. SA și A.V.A.S.

solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună

obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor bănești în sumă de 600.000 euro,

reprezentând contravaloarea imobilului compus din moară sistematică cu valțuri

și două prese de ulei și teren aferent intravilan în suprafață de 7.230 mp,

situat în comuna Siliștea Gumești, județul Teleorman și preluat abuziv conform

Legii nr. 119/1948.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctului P.Ș.,

proprietarul imobilului preluat abuziv de către stat. Defunctul P.Ș. a avut 6

copii: P.D., A.T., P.N., P.P., P.G. și P.A., toți decedați în prezent,

reclamanții fiind moștenitorii acestora.

Moara cu toate

anexele și utilajele acesteia, prese de ulei și utilajele aferente, precum și

terenul pe care erau ridicate acestea, au fost preluate la data de 11 iunie

1948.

Prin notificarea nr.

13 din 28 mai 2001 adresată Primăriei Siliștea Gumești și pârâtei SC S. SA, au

solicitat în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului. La

data depunerii notificării, bunurile se aflau în proprietatea SC S. SA

Alexandria, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 13 martie 2000

încheiat cu F.P.S., actualmente A.V.A.S.

Pârâta A.V.A.S. și-a

declinat competența în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, deși prin

încheierea nr. 1702 din 25 iulie 2007 a judecătorului delegat la Oficiul

Registrului Comerțului, a fost reînscrisă în registrul acționarilor SC S. SA cu

71,4769% din acțiuni.

Ca atare, reclamanții

au apreciat că pârâta A.V.A.S. avea competență în soluționarea cererii de

restituire în natură a imobilului, la data notificării A.V.A.S. (ori F.P.S. la

vremea aceea), fiind acționar principal.

Față de împrejurarea

că notificarea nu a fost soluționată de către pârâte nici până la această dată,

că majoritatea utilajelor precum și construcția au fost sistematic distruse,

astfel că restituirea în natură nu mai este posibilă, reclamanții au solicitat

obligarea pârâtelor la măsuri reparatorii constând în plata despăgubirilor de

600.000 euro.

În drept, acțiunea a

fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Pârâta A.V.A.S. a

formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive, în susținerea căreia a arătat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 29

din Legea nr. 10/2001 deoarece pârâta SC S. SA nu mai este societate

privatizată integral, în condițiile nou create de constatarea nulității

contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 13 martie 2000 (prin care A.V.A.S.,

fostul A.P.A.P.S. vânduse un procent de 70% acțiuni din capitalul social ce îl

deținea la SC S. SA Alexandria către A.S.S.), astfel că devin incidente

dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, întrucât pârâta A.V.A.S. a

redevenit acționar majoritar la SC S. SA, urmare a sentinței civile nr. 2841/2002

a Tribunalului Teleorman, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 327 din 30

ianuarie 2006 a Curții de apel București, secția a V-a comercială și ca efect

al principiului repunerii părților în situația anterioară, statul a devenit

acționar majoritar al SC S. SA Alexandria. Pe fondul cauzei, s-a arătat că A.V.A.S.

și-a îndeplinit obligațiile legale stabilite în competența sa, prin emiterea

Deciziei motivate nr. 325 din 09 octombrie 2007 prin care a declinat competența

soluționării notificării nr. 60N/2001 privind imobilul compus din moară, teren

șu utilaje, către SC S. SA.

Reclamanții au depus

o cerere modificatoare, prin care au arătat că solicită, în principal,

obligarea pârâtelor la restituirea în natură a imobilului compus din moară cu

valțuri și prese de ulei și teren intravilan în suprafață de 7.230 mp, situat

în comuna Siliștea Gumești, județ Teleorman, iar în cazul în care restituirea

în natură nu este posibilă, obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor de

600.000 euro (2.200.000 RON). În subsidiar, au solicitat obligarea pârâtelor la

finalizarea procedurii administrative, prin emiterea dispoziției și înaintarea

dosarului C.C.S.D., sub sancțiunea obligării pârâtelor la plata daunelor

cominatorii de 200 RON pe zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației de

emitere a dispoziției.

Reclamanții au depus

la dosar o cerere precizatoare, prin care au arătat că terenul aferent

construcției, a cărui restituire o solicită, este în suprafață de 2.532 mp. În

motivare, reclamanții au arătat că prin titlul de proprietate din 13 decembrie 2002

numitei P.O., în calitate de moștenitoare a defunctului P.P., i s-a restituit

suprafața de 4700 m.p. teren intravilan, teren care face parte din cel de 7230

m.p. arătate în documentele de preluare abuzivă de la 11 iunie 1948.

În cauză a fost

efectuat raport de expertiză specialitatea topografie de către expert N.L., prin

care s-a concluzionat că suprafața de teren de 2532 m.p. indicată în inventarul

de preluare nu poate fi restituită în natură, deoarece prin contractul de

vânzare-cumpărare din 27 septembrie 2001, SC S. SA a vândut către G.C.

construcția-moară cu utilajele corespunzătoare, precum și terenul aferent în

suprafață de 2552,86 m.p. din com. Siliștea Nouă, iar prin contractul de

vânzare-cumpărare din 25 aprilie 2007 G.C. a vândut acest imobil către persoane

fizice.

În baza tabelului

depus de reclamanți cu bunurile mobile aferente morii sistematice cu valțuri,

așa cum rezultă din actele de naționalizare de la 11 iunie 1948, respectiv

procesul-verbal din 11 iunie 1948, instanța de fond a dispus efectuarea și a

unei expertize specialitatea utilaje tehnologice, pentru a se stabili dacă

utilajele menționate în procesul-verbal din 11 iunie 1948 și inventarul mai

există și pot fi restituite în natură, fiind depus la dosar raportul de

expertiză întocmit de expert M.D., prin care s-a procedat la identificarea

utilajelor și s-a concluzionat în sensul că utilajele și inventarul nu pot fi

restituite în natură deoarece Moara Țărănească sistematică cu valțuri Ș.P. după

naționalizare a fost transformată prin retehnologizare cu utilaje fabricate

după anul 1960 și racordată la rețeaua electrică 20 KV.

În dosar a fost

efectuat și un raport de expertiză tehnică specialitatea construcții civile și

industriale de către expert S.E., prin care s-a concluzionat în sensul că nu

este posibilă restituirea în natură a clădirilor inițiale, clădirea morii

există parțial cu unele modificări, desființări și adăugiri ulterioare

preluării, iar clădirea preselor de ulei nu mai există.

Reclamanții au depus

note scrise prin care au arătat că, întrucât restituirea în natură nu mai este

posibilă, solicită obligarea pârâtelor la despăgubiri bănești și înaintarea

dosarului la C.C.S.D.

Prin sentința civilă nr.

23 din 9 februarie 2009, Tribunalul Teleorman a admis, în parte, acțiunea

formulată de reclamanți împotriva pârâtei SC S. SA, a constatat că reclamanții

sunt îndreptățiți la despăgubiri pentru imobilul moară și teren aferent, în

suprafață de 2532 mp, situat în comuna Siliștea Gumești, județul Teleorman,

despăgubiri ce vor fi achitate în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005;

a respins, ca nefondate, capetele de cerere privind acordarea măsurilor

reparatorii pentru utilajele și instalațiile morii, precum și plata daunelor

cominatorii și a respins acțiunea formulată împotriva pârâtei A.V.A.S., pentru

lipsa calității procesuale pasive a acesteia.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Cu certificatul din 11

martie 1997 eliberat de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale,

procese-verbale încheiate la data de 11 iunie 1948, 11 septembrie 1948 și 16

septembrie 1948, inventare de predare-preluare a bunurilor și adresa din 2

iulie 1948 reclamanții au făcut dovada că imobilul compus din construcție-moară

cu utilaje și teren în suprafață de 7230 mp, situat în comuna Siliștea Gumești,

județ Teleorman, proprietatea defunctului P.Ș. a fost preluat abuziv de către

stat, prin naționalizare, prin Legea nr. 119/1948, conform art. 2 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, din

actele de stare civilă și certificatele de moștenitor depuse de reclamanți, a

rezultat că reclamanții sunt moștenitorii defunctului P.Ș. și, ca atare, sunt

persoane îndreptățite să solicite restituirea imobilului, potrivit art. 4 alin.

(2) – (4) din Legea nr. 10/2001.

Prin notificarea din 2

mai 2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului

naționalizat, notificarea fiind adresată Primăriei comunei Siliștea Gumești și

pârâtei SC S. SA.

La rândul său, pârâta

SC S. SA a înaintat notificarea pârâtei A.V.A.S. care, prin Decizia nr. 325 din

9 octombrie 2007, și-a declinat competența soluționării acesteia în favoarea

pârâtei SC S. SA, în baza art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Ca atare, reținând că

reclamanții au făcut dovada preluării abuzive a imobilului, conform art. 2 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, a calității de persoane îndreptățite la

restituire, potrivit art. 4 alin. (2) – (4) din Legea nr. 10/2001, respectiv că

au urmat procedura instituită de art. 22 din lege, tribunalul a constatat că

acțiunea este întemeiată, în parte, în sensul considerentelor ce urmează:

În ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S., s-a reținut că

aceasta este întemeiată, pentru considerentele:

Din încheierea nr. 1702

din 25 iulie 2007 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului

rezultă că pârâta A.V.A.S. a fost reînscrisă ca acționar al SC S. SA, cu

71,4769% din capitalul social.

Or, statul redevenind

acționar majoritar al pârâtei SC S. SA, față de disp. art. 21 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, rezultă că restituirea imobilului se face prin dispoziție

motivată emisă de unitatea deținătoare a imobilului, la momentul intrării în

vigoare a legii, respectiv de către pârâta SC S. SA.

Ca atare, pârâta A.V.A.S.

nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care acțiunea formulată

împotriva acesteia, a fost respinsă.

În ce privește

cererea de restituire a imobilului:

Din raportul de

expertiză întocmit de expert N.L. rezultă că terenul intravilan împreună cu

construcția au fost înstrăinate de pârâta SC S. SA către SC G.C. SRL, care, la

rândul său a înstrăinat imobilul numiților R.I. și R.C.T.

De asemenea, din

raportul de expertiză întocmit de expert S.E., a reieșit că moara aflată pe

terenul intravilan nu poate fi restituită în natură, clădirea morii existând

parțial, cu modificări, desființări și adăugiri iar clădirea preselor de ulei

nu mai există.

În ce privește

utilajele morii, prin raportul de expertiză întocmit de expert M.D. s-a

stabilit că parte din utilaje lipsesc, iar moara sistematică cu valțuri, după

naționalizare, a fost transformată, prin retehnologizare, cu utilaje fabricate

după anul 1960 și racordată la rețeaua electrică.

Or, față de disp. art.

6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și concluziile raportului de expertiză

întocmit de expert M.D., reținând că utilajele morii au fost înlocuite, respectiv

distruse, tribunalul a constatat că reclamanții nu sunt îndreptățiți la

restituirea acestora.

De asemenea, față de

concluziile rapoartelor de expertiză privind imobilul moară și teren aferent,

s-a reținut că restituirea în natură nu mai este posibilă, reclamanții fiind

îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent, sub formă de despăgubiri,

conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, acordate în condițiile

prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor.

Or, legea specială în

materie, este Titlul VII din Legea nr. 247/2005 care reglementează regimul

stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.

Ca atare, față de

prevederile legii speciale și concluziile reclamanților, s-a constatat că

reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri pentru imobilul moară și teren în

suprafață de 2532 mp situat în comuna Siliștea, județ Teleorman, despăgubiri ce

vor fi achitate în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Față de modalitatea

de plată a despăgubirilor, capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii

a fost respins, ca nefondat, nemaiputându-se reține în sarcina pârâtei SC S. SA

vreo obligație de a face.

Prin Decizia nr. 650/

A din 24 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de reclamanți, reținând următoarele:

Prioritar, curtea a

arătat că prin dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ. sunt reglementate

limitele efectului devolutiv ale apelului, expresie a principiului disponibilității,

potrivit căruia instanța de apel nu se poate pronunța decât în limitele

criticilor formulate prin cererea de apel (tantum devolutum quantum apellatum).

Întrucât în cauză,

împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță de fond au formulat apel doar

reclamanții - prin care au formulat critici doar cu privire la capătul de

cerere privind acordarea măsurilor reparatorii pentru utilajele și instalațiile

morii, cu privire la calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S. și cu privire la

capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii - curtea a constatat că

acele dispoziții ale instanței de fond, prin care a constatat calitatea

reclamanților de persoane îndreptățite la a obține măsuri reparatorii prin

echivalent pentru imobilul compus din moară și teren aferent în suprafață de

2552 m.p. situat în com. Siliștea Gumești, jud. Teleorman, în condițiile

Titlului VII al Legii nr. 247/2005, au intrat în puterea lucrului judecat, la

fel și acele considerente ale instanței de fond care explică această parte a

dispozitivului, neapelată de vreuna din părți, și care se reflectă în el,

respectiv acele considerente prin care instanța de fond a stabilit: calitatea

de persoană îndreptățită a fostului proprietar P.Ș. asupra imobilului compus

din moară și teren aferent; calitatea reclamanților de moștenitori legali ai

fostului proprietar al acestui imobil la data preluării; caracterul abuziv al

preluării și, respectiv, tipul de măsuri reparatorii la care sunt îndreptățiți

reclamanții pentru imobilul compus din moară și teren aferent, dintre cele

prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Criticile aduse

hotărârii de fond privesc soluția de respingere a capătului de cerere privind

acordarea măsurilor reparatorii pentru utilajele și instalațiilor morii,

soluția de respingere a cerere de acordare a daunelor cominatorii, și soluția

de respingere a acțiunii promovate împotriva A.V.A.S. pentru lipsa calității

procesuale pasive.

Cu privire la critica

privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S.:

Se susține de către

apelanții-reclamanți faptul că, întrucât la data depunerii notificării,

bunurile se aflau în proprietatea SC S. SA Alexandria, în baza contractului de

vânzare – cumpărare de acțiuni din 13 martie 2000 încheiat cu F.P.S.,

actualmente A.V.A.S., intimata-pârâtă A.V.A.S. avea calitate procesuală pasivă

în cauză, critică care nu este fondată.

Așa cum a stabilit

instanța de fond, imobilul compus din moară cu utilaje și terenul aferent

acesteia situat în com. Siliștea Gumești, jud. Giurgiu, a fost preluat în mod

abuziv de către stat, prin naționalizare, prin Legea nr. 119/1948, la dosar

fiind depus procesul-verbal din 11 iunie 1948 de preluare a Morii țărănești și

Presa de ulei fosta proprietate a lui Ș.P., act însoțit de un „Inventar de

predare a preluarea morii țărănești fosta proprietate a locuitorului Ș.P. din

com. Siliștea Gumești Teleorman conform legei de naționalizare”, cuprinzând

descrierea următoarelor componente: „mobilier”, instalații aflate la etaj,

„camera motorului”, „diferite unelte”, „curelărie”, „prese de uleiuri”, „biroul

de contabilitate” (filele 115-119 din dosarul de apel).

La data de 20

februarie 1996 în favoarea intimatei-pârâte SC S. SA a fost emis certificatul

de atestare a dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea

unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și a H.G.

nr. 834/1991.

La data de 13 martie 2000

prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 13 martie 2000 A.V.A.S. a

vândut un procent de 70% acțiuni din capitalul social ce îl deținea la SC S.

SA.

La data de 28 mai 2001

reclamanții-apelanți au înregistrat la SC S. SA, prin intermediul B.E.J. A.I.,

notificarea nr. 13/2001 privind imobilul moară sistematică cu valțuri, cele

două prese de ulei și terenul pe care este amplasată construcția, întregul

imobil situat în com. Siliștea Gumești, jud. Teleorman, prin care s-a arătat că

întregul inventar a fost preluat abuziv, prin naționalizare în baza Legii nr. 119/1948

(filele 40-42 din dosarul de fon).

Prin sentința civilă nr.

2841 din 14 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă și

irevocabilă prin Decizia nr. 327 din 30 ianuarie 2006 a Curții de apel

București, secția a V-a comercială, s-a constatat nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 13 martie 2000.

Față de această

situație de fapt, curtea a constatat că în mod corect tribunalul a reținut

incidența în cauză a dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

potrivit cărora: „(1) Imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod

abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în

vigoare a prezentei legi de o (…) societate comercială la care statul sau o

autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori

asociat majoritar, (…) vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură,

prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere

ale unității deținătoare”.

Din interpretarea

acestui text legal, coroborat cu cel al art. 25 din lege, curtea a constatat că

în mod corect a reținut tribunalul calitatea de unitate deținătoare a SC S. SA

a imobilului notificat, întrucât printr-o hotărâre judecătorească definitivă și

irevocabilă actul de privatizare a SC S. SA a fost desființat, cu efect

retroactiv.

Astfel, unul dintre

principiile nulității actului juridic constă în lipsirea de efecte a actului

juridic în mod retroactiv, respectiv de la data încheierii respectivului act

juridic, deoarece sancțiunea nulității produce efecte și pentru trecut,

ajungându-se în situația în care părțile nici nu au încheiat actul, repunerea

părților în situația anterioară (restitutio in integrum) fiind o consecință

directă a principiului retroactivității efectelor nulității actului juridic.

Aplicând aceste

principii generale de drept în speță, curtea a reținut că părțile sunt repuse

în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din

13 martie 2000, astfel că, de la data încheierii lui, intimata-pârâtă este

considerată retroactiv, ca o societate comercială cu capital majoritar de stat.

Această mențiune, de altfel, a și fost operată în evidențele Registrului

Comerțului, conform încheierii nr. 1702/2007 emisă de judecătorul delegat la

Oficiul Registrului Comerțului, în sensul că A.V.A.S. a fost reînscris ca

acționar la SC S. SA, cu 71,478 din capitalul social (fila 28 din dosarul de

fond), și reiese și din extrasele de informații furnizate cu privire la

structura acționariatului SC S. SA din data de 14 februarie 2001 până în

prezent, depuse la dosarul de apel de către O.R.C.

În consecință, curtea

a constatat că dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 rep. au

fost aplicate corect de către tribunal, întrucât la data intrării în vigoare a

legii speciale de reparație în materie imobiliară, intimata-pârâtă SC S. SA era

societate comercială cu capital de stat.

Pentru a fi aplicabil

textul art. 29 din Legea nr. 10/2001, așa cum au susținut apelanții-reclamanți,

era necesar ca intimata-pârâtă SC S. SA să fi avut calitatea de societate

comercială cu capital integral privatizat la data intrării în vigoare a Legii nr.

10/2001, situație ce nu se confirmă în cauză, datorită constatării cu caracter

retroactiv a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din

13 martie 2000, astfel că de la data de 13 martie 2001 SC S. SA a redevenit

societate comercială cu capital majoritar de stat.

Cu privire la critica

privind respingerea capătului de cerere privind acordarea măsurilor reparatorii

pentru utilajele și instalațiile morii:

Se susține de către

apelanții-reclamanți faptul că instanța de fond a aplicat în mod greșit

dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 rep., și că nu a avut în

vedere concluziile celor trei expertize efectuate în cauză.

Curtea a constatat că

și această critică este nefondată, întrucât art. 6 alin. (2) din lege prevede

că „măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat

sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au

fost înlocuite, casate sau distruse”.

Prin art. 6.2. din

Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989 aprobate prin H.G. nr. 250/2007 legiuitorul a arătat că:

„Norma prevăzută la alin.

(2) al art. 6 din lege vizează acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele

și instalațiile preluate odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost

înlocuite, casate sau distruse. Consecințele acestei norme sunt următoarele:

a) se referă la acele

bunuri care se aflau în imobilul preluat, indiferent de destinația acestuia;

odată dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului, se prezumă că

instalațiile și utilajele au aparținut aceluiași proprietar;

b) pentru aceste

bunuri se pot acorda nu numai măsurile reparatorii [așa cum sunt definite

potrivit art. 1 alin. (2) și (3) din lege], ci și măsura restituirii în natură;

c) bunurile

respective trebuie să fie cele preluate odată cu imobilul și să existe fizic

(aceasta fiind semnificația sintagmei "în afară de cazul în care au fost

înlocuite .. sau distruse") sau să nu fi fost casate;

d) incidența

beneficiului legii se apreciază în funcție de data nașterii dreptului la măsuri

reparatorii, respectiv data intrării în vigoare a legii (deci este necesar ca

bunul respectiv să existe fizic în patrimoniul unității deținătoare la data

intrării în vigoare a legii și totodată este necesar ca acesta să nu fi fost

casat la aceeași dată, respectiv să nu existe un proces-verbal de constatare a

casării încheiat până la data de 14 februarie 2001)”.

Din probele

administrate în cauză, instanța a reținut faptul că apelanții-reclamanți au făcut

dovada dreptului de proprietate al autorului lor asupra utilajelor și

instalațiilor morii. Însă din dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

reiese că, pentru a putea beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de acest

act normativ pentru această categorie de bunuri, instanța trebuie să verifice

dacă respectivele utilaje și instalații aparținând morii naționalizate de la

fostul proprietar P.Ș. mai existau fizic la data intrării în vigoare a legii.

Din interpretarea

acestui text legal, explicitat prin pct. 6.2 din H.G. nr. 250/2007, instanța a

reținut că obținerea de măsuri reparatorii pentru aceste bunuri, utilajele și

instalațiile morii, preluate abuziv prin Legea nr. 119/1948 odată cu clădirea

morii și cu terenul aferent acesteia, este condiționată de existența lor fizică

la data intrării în vigoare a legii. Dacă între timp instalațiile respective au

fost înlocuite, casate sau distruse, nu se va putea pretinde niciuna dintre

măsurile reparatorii prevăzute de lege, nici în natură și nici prin echivalent.

Or, în speță, din

probele administrate în cauză atât în primă instanță cât și în faza de apel a

rezultat că: Moara țărănească sistematică cu valțuri Ș.P. a fost transformată,

după naționalizare, prin retehnologizare cu utilaje fabricate după anul 1960

(expertiza tehnică specialitatea utilaj tehnologic efectuată de expert M.D.,

fila 225 din dosarul de fond); construcțiile descrise în procesul-verbal din 11

iunie 1948 și „inventarul” nu mai există (expertiza tehnică specialitatea

construcții civile și industriale efectuată de expert S.M., fila 240 din

dosarul de fond); și că la data de 14 februarie 2001, utilajele și instalațiile

morii cu valțuri și preselor de uleiuri, fosta proprietate a lui P.Ș., nu mai

existau fizic (suplimentul la expertiza tehnică specialitatea utilaj

tehnologic, fila 254 din dosarul de apel).

Față de această

situație de fapt, stabilită prin probele științifice administrate în cauză,

curtea a constatat că în mod corect tribunalul a respins capătul de cerere

privind acordarea despăgubirilor pentru utilajele și instalațiile morii

sistematice cu valțuri fosta proprietate a lui P.Ș., deoarece beneficiul

măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, pentru această categorie

de bunuri, se apreciază în funcție de data intrării în vigoare a legii speciale

de reparație, astfel că ea nu va fi aplicabilă în situația în care utilajele și

instalații preluate abuziv, odată cu moara și terenul aferent preluate prin

naționalizare, nu mai existau în materialitatea lor la data intrării în vigoare

a legii, fiind distruse sau înlocuite la această dată.

Cu privire la critica

privind respingerea capătului de cerere privind acordarea daunelor cominatorii:

S-a solicitat de

către apelanți ca instanța să aplice o sancțiune pecuniară pârâtelor pentru

întârzierea în soluționarea notificării.

Curtea a respins și

această critică, arătând că prin Legea nr. 459/2006, în vigoare din data de 13

ianuarie 2007, art. 5803 C. proc. civ. a fost completat cu alin. 5, potrivit

căruia pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute de prezentul articol

(obligații de a face intuituu personae) nu se pot acorda daune cominatorii.

S-a mai reținut și

faptul că decizia dată de I.C.C.J. în recursul în interesul Legii nr. 20 din 12

decembrie 2005, potrivit căreia "Cererea privind obligarea la daune

cominatorii este admisibilă și în condițiile reglementării obligării

debitorului la plata amenzii civile conform art. 5803 C. proc. civ.”, nu este

aplicabilă în prezent, deoarece este anterioară modificării C. proc. civ. prin

Legea nr. 459/2006, iar normele de procedură sunt de imediată aplicare, conform

art. 725 C. proc. civ.

Împotriva

susmenționatei hotărâri au declarat recurs reclamanții care, invocând motivele

de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ., au criticat

dispozițiile instanței de apel sub aspectul respingerii capătului de cerere

privind restituirea utilajelor morii si constatarea calității procesuale pasive

a paratei A.V.A.S. în cauza dedusă judecății.

În acest sens, au

susținut că lista și procesele-verbale de ridicare a utilajelor morii preluată

în anul 1948, confirmă existența acestora la momentul preluării imobilului de

către stat. Probele administrate în cauză au reliefat doar împrejurarea

inexistenței acestor bunuri la momentul anilor 2009, 2010, iar nu la data

intrării în vigoare a Lg. nr. 10/2001, ceea ce justifică temeinicia cererii lor

de acordare a despăgubirilor, echivalent al acestor bunuri.

În lipsa existenței

unui proces-verbal de casare a acestor bunuri și în condițiile vânzării

succesive a morii și mijloacelor sale fixe, se confirmă susținerea lor privind

existența bunurilor solicitate la data intrării în vigoare a legii speciale,

moment în raport de care se stabilește vocația la acordarea măsurilor

reparatorii prevăzute de această lege.

În mod greșit a fost

respinsă cererea lor de obligare a pârâtelor la plata daunelor cominatorii

solicitate în cauză, dat fiind atitudinea de pasivitate a acestora care, timp

de 7 ani, au refuzat să le soluționeze notificarea, cu consecința

imposibilității, în prezent, de restituire a bunului preluat abuziv de stat.

Sunt greșite

dispozițiile aceleiași instanțe de a reține că pârâta A.V.A.S. nu are calitate

procesuală pasivă în cauză, întrucât și această pârâtă a fost sesizată cu

notificarea de restituire a bunului, declinarea ulterioară a acesteia în raport

de structura acționariatului societății S. SA, nefiind de natură să o absolve

de răspunderea instituita de legea specială.

Recursul este fondat

pentru considerentele ce succed:

Prin sentința nr. 336

din 6 iulie 2011, Tribunalul Teleorman a dispus închiderea procedurii

falimentului SC S. SA Alexandria, radierea acesteia din evidențele registrului

comerțului și descărcarea de sarcini și responsabilități a lichidatorului

judiciar AMT S.I. SPRL, hotărâre ce a fost menținută la data de 17 ianuarie 2012

de Curtea de Apel București, urmare a respingerii recursului declarat de A.V.A.S.

împotriva hotărârii judecătorului sindic.

Ca urmare, societatea

comercială pârâtă, în sarcina căreia au fost instituite obligațiile stipulate

de legea specială, nu mai are aptitudinea legală de a le îndeplini, întrucât ea

nu se mai afla în ființă. Ca urmare, aceasta nu mai are nici capacitate de

folosință, respectiv capacitatea de exercițiu de a mai sta în proces în

calitate de pârâtă, motiv pentru care, consecință a admiterii excepției lipsei

celor două elemente ce compun calitatea unei persoane (fizice sau juridice) de

a sta în proces, acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu această

pârâtă urmează să fie respinsă.

În acest context, nu

mai are relevanță, sub aspectul răspunderii prevăzute de legea specială,

împrejurarea schimbării structurii acționariatului societății pârâtei cu

consecința obligării acesteia la acordarea uneia dintre măsurile reparatorii

prevăzute de legea specială, în raport de acest element.

În această situație,

devin incidente prevederile art. 29 din Lg. nr. 10/2001 care instituie

răspunderea în sarcina instituției care a efectuat privatizarea, ori are o cotă

de participare a statului la societatea deținătoare, aplicându-se prin analogie

prevederile alin. (2) și (3) ale textului, care legitimează pasiv pârâta A.V.A.S.

(care a și fost notificată de reclamanți) pentru ipoteza înstrăinării bunului

solicitat în prezenta procedură, a cărei finalitate trebuie să fie aceea

reglementată de legea specială, de acordare a măsurilor reparatorii, în natură

sau prin echivalent, prevăzute de normele sale.

Prin urmare,

contatând, în raport de considerentele enunțate, că societatea pârâtă nu mai

este în ființă, ea încetând să mai existe judiciar și că A.V.A.S., ca

autoritate a statului, a deținut o cotă de participare la această societate și

are atribuții/obligații specifice în procedura reglementată de legea specială,

urmeaza ca, în raport de situația evocată, dar și de faptul că legea trebuie

aplicată în scopul de a produce efectele stipulate de dispozițiile sale, să fie

atrasă răspunderea acestei pârâte de a propune măsurile reparatorii cuvenite

reclamanților, în calitate de persoane îndreptățite la beneficiul acestor măsuri

(calitate ce, de altfel, nu le-a fost contestată).

Urmează a fi respinse

celelalte critici, constând în neacordarea măsurilor reparatorii pretinse

pentru utilajele preluate odată cu moara, respectiv cele constând în

neacordarea daunelor cominatorii.

Se reține, în acest

sens, că instanța de apel a făcut o corectă aplicare și interpretare a

dispozițiilor art. 6 din Lg. nr. 10/2001 ce reglementează dreptul de a

beneficia de acordarea măsurilor reparatorii pentru categoria de bunuri

pretinsă. Textul legal enunțat instituie acest drept sub condiția ca acestea să

existe fizic la data intrării în vigoare a legii, cum de altfel au susținut și

reclamanții. Probațiunea cauzei a reliefat însă o situație de fapt opusă celei

indicate de reclamanți, care nu mai poate fi schimbată în calea de atac dedusă

judecății, și anume că utilajele preluate odată cu moara nu mai existau fizic

la data intrării în vigoare a legii (supliment la expertiza tehnică

specialitatea utilaj tehnologic, în apel), context în care simplele afirmații,

neînsoțite de probațiunea corespunzătoare, nu pot determina temeinicia acestei

cereri și, din această perspectivă, nelegalitatea hotărârii pronunțate în apel

sub aspectul analizat.

Nici criticile

constând în respingerea capătului de cerere privind acordarea daunelor

cominatorii pretinse, nu sunt fondate, întrucât, astfel cum legal a reținut

curtea de apel, în cazul neexecutarii obligațiilor de a face norma legală

actuală, 580

3

C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin Lg. nr.

459/2006, nu mai prevede această sancțiune, ci doar pe aceea a unei amenzi

civile. Iar alin. (5) al aceleiași norme dispune că "pentru neexecutarea

obligațiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune

cominatorii", context în care critica, respectiv cererea reclamanților

este lipsită de temei legal și, prin urmare, nefondată.

Ca urmare, pentru

considerentele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

dedus judecății urmează să fie admis în limitele celor sus reliefate, restul

dispozițiilor deciziei și sentinței urmând a fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții P.O., P.P.E., M.F.O., V.V.I., K.E.M., P.M., P.C.E. și P.C.M.

împotriva Deciziei nr. 650/ A din 24 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă.

Modifică decizia

atacată în sensul că admite apelul declarat de reclamanții P.O., P.P.E., M.F.O.,

V.V.I., K.E.M., P.M., P.C.E. și P.C.M. împotriva sentinței nr. 23 din 9

februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă pe care o

schimbă în parte, în sensul că admițând excepția lipsei capacității de

folosință și de exercițiu a SC S. SA respinge acțiunea formulată în

contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără

capacitate de folosință și exercițiu.

Respinge excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S. și admite, în parte, acțiunea

formulată de reclamanți împotriva acestei pârâte.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 iunie 2012.