ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4636/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 18 martie 2008, reclamanții P.D.E., P.O., P.C.E., P.Ș.A., R.I., P.E., M.F.O., P.C.M., V.V.I., K.E.M. și P.M. au chemat în judecată pe pârâtele SC S. SA și A.V.A.S. solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor bănești în sumă de 600.000 euro, reprezentând contravaloarea imobilului compus din moară sistematică cu valțuri și două prese de ulei și teren aferent intravilan în suprafață de 7.230 mp, situat în comuna Siliștea Gumești, județul Teleorman și preluat abuziv conform Legii nr. 119/1948. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctului P.Ș., proprietarul imobilului preluat abuziv de către stat.

Defunctul P.Ș. a avut 6 copii: P.D., A.T., P.N., P.P., P.G. și P.A., toți decedați în prezent, reclamanții fiind moștenitorii acestora. Moara cu toate anexele și utilajele acesteia, prese de ulei și utilajele aferente, precum și terenul pe care erau ridicate acestea, au fost preluate la data de 11 iunie 1948. Prin notificarea nr. 13 din 28 mai 2001 adresată Primăriei Siliștea Gumești și pârâtei SC S. SA, au solicitat în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului. La data depunerii notificării, bunurile se aflau în proprietatea SC S. SA Alexandria, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 13 martie 2000 încheiat cu F.P.S., actualmente A.V.A.S. Pârâta A.V.A.S. și-a declinat competența în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, deși prin încheierea nr. 1702 din 25 iulie 2007 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului, a fost reînscrisă în registrul acționarilor SC S. SA cu 71,4769% din acțiuni.

Ca atare, reclamanții au apreciat că pârâta A.V.A.S. avea competență în soluționarea cererii de restituire în natură a imobilului, la data notificării A.V.A.S. (ori F.P.S. la vremea aceea), fiind acționar principal. Față de împrejurarea că notificarea nu a fost soluționată de către pârâte nici până la această dată, că majoritatea utilajelor precum și construcția au fost sistematic distruse, astfel că restituirea în natură nu mai este posibilă, reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor la măsuri reparatorii constând în plata despăgubirilor de 600.000 euro. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. Pârâta A.V.A.S.

a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în susținerea căreia a arătat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 deoarece pârâta SC S. SA nu mai este societate privatizată integral, în condițiile nou create de constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 13 martie 2000 (prin care A.V.A.S., fostul A.P.A.P.S. vânduse un procent de 70% acțiuni din capitalul social ce îl deținea la SC S. SA Alexandria către A.S.S.), astfel că devin incidente dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, întrucât pârâta A.V.A.S. a redevenit acționar majoritar la SC S. SA, urmare a sentinței civile nr. 2841/2002 a Tribunalului Teleorman, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 327 din 30 ianuarie 2006 a Curții de apel București, secția a V-a comercială și ca efect al principiului repunerii părților în situația anterioară, statul a devenit acționar majoritar al SC S. SA Alexandria.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că A.V.A.S. și-a îndeplinit obligațiile legale stabilite în competența sa, prin emiterea Deciziei motivate nr. 325 din 09 octombrie 2007 prin care a declinat competența soluționării notificării nr. 60N/2001 privind imobilul compus din moară, teren șu utilaje, către SC S. SA. Reclamanții au depus o cerere modificatoare, prin care au arătat că solicită, în principal, obligarea pârâtelor la restituirea în natură a imobilului compus din moară cu valțuri și prese de ulei și teren intravilan în suprafață de 7.230 mp, situat în comuna Siliștea Gumești, județ Teleorman, iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor de 600.000 euro (2.200.000 RON).

În subsidiar, au solicitat obligarea pârâtelor la finalizarea procedurii administrative, prin emiterea dispoziției și înaintarea dosarului C.C.S.D., sub sancțiunea obligării pârâtelor la plata daunelor cominatorii de 200 RON pe zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației de emitere a dispoziției. Reclamanții au depus la dosar o cerere precizatoare, prin care au arătat că terenul aferent construcției, a cărui restituire o solicită, este în suprafață de 2.532 mp. În motivare, reclamanții au arătat că prin titlul de proprietate din 13 decembrie 2002 numitei P.O., în calitate de moștenitoare a defunctului P.P., i s-a restituit suprafața de 4700 m.p. teren intravilan, teren care face parte din cel de 7230 m.p.

arătate în documentele de preluare abuzivă de la 11 iunie 1948. În cauză a fost efectuat raport de expertiză specialitatea topografie de către expert N.L., prin care s-a concluzionat că suprafața de teren de 2532 m.p. indicată în inventarul de preluare nu poate fi restituită în natură, deoarece prin contractul de vânzare-cumpărare din 27 septembrie 2001, SC S. SA a vândut către G.C. construcția-moară cu utilajele corespunzătoare, precum și terenul aferent în suprafață de 2552,86 m.p. din com. Siliștea Nouă, iar prin contractul de vânzare-cumpărare din 25 aprilie 2007 G.C. a vândut acest imobil către persoane fizice.

În baza tabelului depus de reclamanți cu bunurile mobile aferente morii sistematice cu valțuri, așa cum rezultă din actele de naționalizare de la 11 iunie 1948, respectiv procesul-verbal din 11 iunie 1948, instanța de fond a dispus efectuarea și a unei expertize specialitatea utilaje tehnologice, pentru a se stabili dacă utilajele menționate în procesul-verbal din 11 iunie 1948 și inventarul mai există și pot fi restituite în natură, fiind depus la dosar raportul de expertiză întocmit de expert M.D., prin care s-a procedat la identificarea utilajelor și s-a concluzionat în sensul că utilajele și inventarul nu pot fi restituite în natură deoarece Moara Țărănească sistematică cu valțuri Ș.P. după naționalizare a fost transformată prin retehnologizare cu utilaje fabricate după anul 1960 și racordată la rețeaua electrică 20 KV.

În dosar a fost efectuat și un raport de expertiză tehnică specialitatea construcții civile și industriale de către expert S.E., prin care s-a concluzionat în sensul că nu este posibilă restituirea în natură a clădirilor inițiale, clădirea morii există parțial cu unele modificări, desființări și adăugiri ulterioare preluării, iar clădirea preselor de ulei nu mai există. Reclamanții au depus note scrise prin care au arătat că, întrucât restituirea în natură nu mai este posibilă, solicită obligarea pârâtelor la despăgubiri bănești și înaintarea dosarului la C.C.S.D.

Prin sentința civilă nr. 23 din 9 februarie 2009, Tribunalul Teleorman a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtei SC S. SA, a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri pentru imobilul moară și teren aferent, în suprafață de 2532 mp, situat în comuna Siliștea Gumești, județul Teleorman, despăgubiri ce vor fi achitate în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005; a respins, ca nefondate, capetele de cerere privind acordarea măsurilor reparatorii pentru utilajele și instalațiile morii, precum și plata daunelor cominatorii și a respins acțiunea formulată împotriva pârâtei A.V.A.S., pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: Cu certificatul din 11 martie 1997 eliberat de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale, procese-verbale încheiate la data de 11 iunie 1948, 11 septembrie 1948 și 16 septembrie 1948, inventare de predare-preluare a bunurilor și adresa din 2 iulie 1948 reclamanții au făcut dovada că imobilul compus din construcție-moară cu utilaje și teren în suprafață de 7230 mp, situat în comuna Siliștea Gumești, județ Teleorman, proprietatea defunctului P.Ș. a fost preluat abuziv de către stat, prin naționalizare, prin Legea nr. 119/1948, conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001. De asemenea, din actele de stare civilă și certificatele de moștenitor depuse de reclamanți, a rezultat că reclamanții sunt moștenitorii defunctului P.Ș.

și, ca atare, sunt persoane îndreptățite să solicite restituirea imobilului, potrivit art. 4 alin. (2) – (4) din Legea nr. 10/2001. Prin notificarea din 2 mai 2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului naționalizat, notificarea fiind adresată Primăriei comunei Siliștea Gumești și pârâtei SC S. SA. La rândul său, pârâta SC S. SA a înaintat notificarea pârâtei A.V.A.S. care, prin Decizia nr. 325 din 9 octombrie 2007, și-a declinat competența soluționării acesteia în favoarea pârâtei SC S. SA, în baza art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Ca atare, reținând că reclamanții au făcut dovada preluării abuzive a imobilului, conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, a calității de persoane îndreptățite la restituire, potrivit art. 4 alin. (2) – (4) din Legea nr. 10/2001, respectiv că au urmat procedura instituită de art. 22 din lege, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată, în parte, în sensul considerentelor ce urmează: În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S., s-a reținut că aceasta este întemeiată, pentru considerentele: Din încheierea nr. 1702 din 25 iulie 2007 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului rezultă că pârâta A.V.A.S. a fost reînscrisă ca acționar al SC S. SA, cu 71,4769% din capitalul social.

Or, statul redevenind acționar majoritar al pârâtei SC S. SA, față de disp. art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, rezultă că restituirea imobilului se face prin dispoziție motivată emisă de unitatea deținătoare a imobilului, la momentul intrării în vigoare a legii, respectiv de către pârâta SC S. SA. Ca atare, pârâta A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care acțiunea formulată împotriva acesteia, a fost respinsă. În ce privește cererea de restituire a imobilului: Din raportul de expertiză întocmit de expert N.L. rezultă că terenul intravilan împreună cu construcția au fost înstrăinate de pârâta SC S. SA către SC G.C. SRL, care, la rândul său a înstrăinat imobilul numiților R.I.

și R.C.T. De asemenea, din raportul de expertiză întocmit de expert S.E., a reieșit că moara aflată pe terenul intravilan nu poate fi restituită în natură, clădirea morii existând parțial, cu modificări, desființări și adăugiri iar clădirea preselor de ulei nu mai există. În ce privește utilajele morii, prin raportul de expertiză întocmit de expert M.D. s-a stabilit că parte din utilaje lipsesc, iar moara sistematică cu valțuri, după naționalizare, a fost transformată, prin retehnologizare, cu utilaje fabricate după anul 1960 și racordată la rețeaua electrică. Or, față de disp. art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și concluziile raportului de expertiză întocmit de expert M.D., reținând că utilajele morii au fost înlocuite, respectiv distruse, tribunalul a constatat că reclamanții nu sunt îndreptățiți la restituirea acestora.

De asemenea, față de concluziile rapoartelor de expertiză privind imobilul moară și teren aferent, s-a reținut că restituirea în natură nu mai este posibilă, reclamanții fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent, sub formă de despăgubiri, conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor. Or, legea specială în materie, este Titlul VII din Legea nr. 247/2005 care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv. Ca atare, față de prevederile legii speciale și concluziile reclamanților, s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri pentru imobilul moară și teren în suprafață de 2532 mp situat în comuna Siliștea, județ Teleorman, despăgubiri ce vor fi achitate în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Față de modalitatea de plată a despăgubirilor, capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii a fost respins, ca nefondat, nemaiputându-se reține în sarcina pârâtei SC S. SA vreo obligație de a face. Prin Decizia nr. 650/ A din 24 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți, reținând următoarele: Prioritar, curtea a arătat că prin dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ. sunt reglementate limitele efectului devolutiv ale apelului, expresie a principiului disponibilității, potrivit căruia instanța de apel nu se poate pronunța decât în limitele criticilor formulate prin cererea de apel (tantum devolutum quantum apellatum).

Întrucât în cauză, împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță de fond au formulat apel doar reclamanții - prin care au formulat critici doar cu privire la capătul de cerere privind acordarea măsurilor reparatorii pentru utilajele și instalațiile morii, cu privire la calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S. și cu privire la capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii - curtea a constatat că acele dispoziții ale instanței de fond, prin care a constatat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la a obține măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul compus din moară și teren aferent în suprafață de 2552 m.p. situat în com.

Siliștea Gumești, jud. Teleorman, în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, au intrat în puterea lucrului judecat, la fel și acele considerente ale instanței de fond care explică această parte a dispozitivului, neapelată de vreuna din părți, și care se reflectă în el, respectiv acele considerente prin care instanța de fond a stabilit: calitatea de persoană îndreptățită a fostului proprietar P.Ș. asupra imobilului compus din moară și teren aferent; calitatea reclamanților de moștenitori legali ai fostului proprietar al acestui imobil la data preluării; caracterul abuziv al preluării și, respectiv, tipul de măsuri reparatorii la care sunt îndreptățiți reclamanții pentru imobilul compus din moară și teren aferent, dintre cele prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Criticile aduse hotărârii de fond privesc soluția de respingere a capătului de cerere privind acordarea măsurilor reparatorii pentru utilajele și instalațiilor morii, soluția de respingere a cerere de acordare a daunelor cominatorii, și soluția de respingere a acțiunii promovate împotriva A.V.A.S. pentru lipsa calității procesuale pasive. Cu privire la critica privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S.: Se susține de către apelanții-reclamanți faptul că, întrucât la data depunerii notificării, bunurile se aflau în proprietatea SC S. SA Alexandria, în baza contractului de vânzare – cumpărare de acțiuni din 13 martie 2000 încheiat cu F.P.S., actualmente A.V.A.S., intimata-pârâtă A.V.A.S.

avea calitate procesuală pasivă în cauză, critică care nu este fondată. Așa cum a stabilit instanța de fond, imobilul compus din moară cu utilaje și terenul aferent acesteia situat în com. Siliștea Gumești, jud. Giurgiu, a fost preluat în mod abuziv de către stat, prin naționalizare, prin Legea nr. 119/1948, la dosar fiind depus procesul-verbal din 11 iunie 1948 de preluare a Morii țărănești și Presa de ulei fosta proprietate a lui Ș.P., act însoțit de un „Inventar de predare a preluarea morii țărănești fosta proprietate a locuitorului Ș.P. din com. Siliștea Gumești Teleorman conform legei de naționalizare”, cuprinzând descrierea următoarelor componente: „mobilier”, instalații aflate la etaj, „camera motorului”, „diferite unelte”, „curelărie”, „prese de uleiuri”, „biroul de contabilitate” (filele 115-119 din dosarul de apel).

La data de 20 februarie 1996 în favoarea intimatei-pârâte SC S. SA a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și a H.G. nr. 834/1991. La data de 13 martie 2000 prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 13 martie 2000 A.V.A.S. a vândut un procent de 70% acțiuni din capitalul social ce îl deținea la SC S. SA. La data de 28 mai 2001 reclamanții-apelanți au înregistrat la SC S. SA, prin intermediul B.E.J. A.I., notificarea nr. 13/2001 privind imobilul moară sistematică cu valțuri, cele două prese de ulei și terenul pe care este amplasată construcția, întregul imobil situat în com.

Siliștea Gumești, jud. Teleorman, prin care s-a arătat că întregul inventar a fost preluat abuziv, prin naționalizare în baza Legii nr. 119/1948 (filele 40-42 din dosarul de fon).

Prin sentința civilă nr. 2841 din 14 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 327 din 30 ianuarie 2006 a Curții de apel București, secția a V-a comercială, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 13 martie 2000. Față de această situație de fapt, curtea a constatat că în mod corect tribunalul a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora: „(1) Imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o (…) societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, (…) vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare”.

Din interpretarea acestui text legal, coroborat cu cel al art. 25 din lege, curtea a constatat că în mod corect a reținut tribunalul calitatea de unitate deținătoare a SC S. SA a imobilului notificat, întrucât printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă actul de privatizare a SC S. SA a fost desființat, cu efect retroactiv. Astfel, unul dintre principiile nulității actului juridic constă în lipsirea de efecte a actului juridic în mod retroactiv, respectiv de la data încheierii respectivului act juridic, deoarece sancțiunea nulității produce efecte și pentru trecut, ajungându-se în situația în care părțile nici nu au încheiat actul, repunerea părților în situația anterioară (restitutio in integrum) fiind o consecință directă a principiului retroactivității efectelor nulității actului juridic.

Aplicând aceste principii generale de drept în speță, curtea a reținut că părțile sunt repuse în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 13 martie 2000, astfel că, de la data încheierii lui, intimata-pârâtă este considerată retroactiv, ca o societate comercială cu capital majoritar de stat. Această mențiune, de altfel, a și fost operată în evidențele Registrului Comerțului, conform încheierii nr. 1702/2007 emisă de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului, în sensul că A.V.A.S. a fost reînscris ca acționar la SC S. SA, cu 71,478 din capitalul social (fila 28 din dosarul de fond), și reiese și din extrasele de informații furnizate cu privire la structura acționariatului SC S. SA din data de 14 februarie 2001 până în prezent, depuse la dosarul de apel de către O.R.C.

În consecință, curtea a constatat că dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 rep. au fost aplicate corect de către tribunal, întrucât la data intrării în vigoare a legii speciale de reparație în materie imobiliară, intimata-pârâtă SC S. SA era societate comercială cu capital de stat. Pentru a fi aplicabil textul art. 29 din Legea nr. 10/2001, așa cum au susținut apelanții-reclamanți, era necesar ca intimata-pârâtă SC S. SA să fi avut calitatea de societate comercială cu capital integral privatizat la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, situație ce nu se confirmă în cauză, datorită constatării cu caracter retroactiv a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 13 martie 2000, astfel că de la data de 13 martie 2001 SC S. SA a redevenit societate comercială cu capital majoritar de stat.

Cu privire la critica privind respingerea capătului de cerere privind acordarea măsurilor reparatorii pentru utilajele și instalațiile morii: Se susține de către apelanții-reclamanți faptul că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 rep., și că nu a avut în vedere concluziile celor trei expertize efectuate în cauză. Curtea a constatat că și această critică este nefondată, întrucât art. 6 alin. (2) din lege prevede că „măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse”. Prin art. 6.2. din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 aprobate prin H.G.

nr. 250/2007 legiuitorul a arătat că: „Norma prevăzută la alin. (2) al art. 6 din lege vizează acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.

Consecințele acestei norme sunt următoarele: a) se referă la acele bunuri care se aflau în imobilul preluat, indiferent de destinația acestuia; odată dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului, se prezumă că instalațiile și utilajele au aparținut aceluiași proprietar; b) pentru aceste bunuri se pot acorda nu numai măsurile reparatorii [așa cum sunt definite potrivit art. 1 alin. (2) și (3) din lege], ci și măsura restituirii în natură; c) bunurile respective trebuie să fie cele preluate odată cu imobilul și să existe fizic (aceasta fiind semnificația sintagmei "în afară de cazul în care au fost înlocuite .. sau distruse") sau să nu fi fost casate; d) incidența beneficiului legii se apreciază în funcție de data nașterii dreptului la măsuri reparatorii, respectiv data intrării în vigoare a legii (deci este necesar ca bunul respectiv să existe fizic în patrimoniul unității deținătoare la data intrării în vigoare a legii și totodată este necesar ca acesta să nu fi fost casat la aceeași dată, respectiv să nu existe un proces-verbal de constatare a casării încheiat până la data de 14 februarie 2001)”.

Din probele administrate în cauză, instanța a reținut faptul că apelanții-reclamanți au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor asupra utilajelor și instalațiilor morii. Însă din dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 reiese că, pentru a putea beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ pentru această categorie de bunuri, instanța trebuie să verifice dacă respectivele utilaje și instalații aparținând morii naționalizate de la fostul proprietar P.Ș. mai existau fizic la data intrării în vigoare a legii. Din interpretarea acestui text legal, explicitat prin pct. 6.2 din H.G. nr. 250/2007, instanța a reținut că obținerea de măsuri reparatorii pentru aceste bunuri, utilajele și instalațiile morii, preluate abuziv prin Legea nr. 119/1948 odată cu clădirea morii și cu terenul aferent acesteia, este condiționată de existența lor fizică la data intrării în vigoare a legii.

Dacă între timp instalațiile respective au fost înlocuite, casate sau distruse, nu se va putea pretinde niciuna dintre măsurile reparatorii prevăzute de lege, nici în natură și nici prin echivalent. Or, în speță, din probele administrate în cauză atât în primă instanță cât și în faza de apel a rezultat că: Moara țărănească sistematică cu valțuri Ș.P.

a fost transformată, după naționalizare, prin retehnologizare cu utilaje fabricate după anul 1960 (expertiza tehnică specialitatea utilaj tehnologic efectuată de expert M.D., fila 225 din dosarul de fond); construcțiile descrise în procesul-verbal din 11 iunie 1948 și „inventarul” nu mai există (expertiza tehnică specialitatea construcții civile și industriale efectuată de expert S.M., fila 240 din dosarul de fond); și că la data de 14 februarie 2001, utilajele și instalațiile morii cu valțuri și preselor de uleiuri, fosta proprietate a lui P.Ș., nu mai existau fizic (suplimentul la expertiza tehnică specialitatea utilaj tehnologic, fila 254 din dosarul de apel).

Față de această situație de fapt, stabilită prin probele științifice administrate în cauză, curtea a constatat că în mod corect tribunalul a respins capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru utilajele și instalațiile morii sistematice cu valțuri fosta proprietate a lui P.Ș., deoarece beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, pentru această categorie de bunuri, se apreciază în funcție de data intrării în vigoare a legii speciale de reparație, astfel că ea nu va fi aplicabilă în situația în care utilajele și instalații preluate abuziv, odată cu moara și terenul aferent preluate prin naționalizare, nu mai existau în materialitatea lor la data intrării în vigoare a legii, fiind distruse sau înlocuite la această dată.

Cu privire la critica privind respingerea capătului de cerere privind acordarea daunelor cominatorii: S-a solicitat de către apelanți ca instanța să aplice o sancțiune pecuniară pârâtelor pentru întârzierea în soluționarea notificării. Curtea a respins și această critică, arătând că prin Legea nr. 459/2006, în vigoare din data de 13 ianuarie 2007, art. 5803 C. proc. civ. a fost completat cu alin. 5, potrivit căruia pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute de prezentul articol (obligații de a face intuituu personae) nu se pot acorda daune cominatorii. S-a mai reținut și faptul că decizia dată de I.C.C.J. în recursul în interesul Legii nr. 20 din 12 decembrie 2005, potrivit căreia "Cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă și în condițiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile conform art. 5803 C. proc.

civ.”, nu este aplicabilă în prezent, deoarece este anterioară modificării C. proc. civ. prin Legea nr. 459/2006, iar normele de procedură sunt de imediată aplicare, conform art. 725 C. proc. civ. Împotriva susmenționatei hotărâri au declarat recurs reclamanții care, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ., au criticat dispozițiile instanței de apel sub aspectul respingerii capătului de cerere privind restituirea utilajelor morii si constatarea calității procesuale pasive a paratei A.V.A.S. în cauza dedusă judecății. În acest sens, au susținut că lista și procesele-verbale de ridicare a utilajelor morii preluată în anul 1948, confirmă existența acestora la momentul preluării imobilului de către stat.

Probele administrate în cauză au reliefat doar împrejurarea inexistenței acestor bunuri la momentul anilor 2009, 2010, iar nu la data intrării în vigoare a Lg. nr. 10/2001, ceea ce justifică temeinicia cererii lor de acordare a despăgubirilor, echivalent al acestor bunuri. În lipsa existenței unui proces-verbal de casare a acestor bunuri și în condițiile vânzării succesive a morii și mijloacelor sale fixe, se confirmă susținerea lor privind existența bunurilor solicitate la data intrării în vigoare a legii speciale, moment în raport de care se stabilește vocația la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de această lege. În mod greșit a fost respinsă cererea lor de obligare a pârâtelor la plata daunelor cominatorii solicitate în cauză, dat fiind atitudinea de pasivitate a acestora care, timp de 7 ani, au refuzat să le soluționeze notificarea, cu consecința imposibilității, în prezent, de restituire a bunului preluat abuziv de stat.

Sunt greșite dispozițiile aceleiași instanțe de a reține că pârâta A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât și această pârâtă a fost sesizată cu notificarea de restituire a bunului, declinarea ulterioară a acesteia în raport de structura acționariatului societății S. SA, nefiind de natură să o absolve de răspunderea instituita de legea specială. Recursul este fondat pentru considerentele ce succed: Prin sentința nr. 336 din 6 iulie 2011, Tribunalul Teleorman a dispus închiderea procedurii falimentului SC S. SA Alexandria, radierea acesteia din evidențele registrului comerțului și descărcarea de sarcini și responsabilități a lichidatorului judiciar AMT S.I. SPRL, hotărâre ce a fost menținută la data de 17 ianuarie 2012 de Curtea de Apel București, urmare a respingerii recursului declarat de A.V.A.S.

împotriva hotărârii judecătorului sindic. Ca urmare, societatea comercială pârâtă, în sarcina căreia au fost instituite obligațiile stipulate de legea specială, nu mai are aptitudinea legală de a le îndeplini, întrucât ea nu se mai afla în ființă. Ca urmare, aceasta nu mai are nici capacitate de folosință, respectiv capacitatea de exercițiu de a mai sta în proces în calitate de pârâtă, motiv pentru care, consecință a admiterii excepției lipsei celor două elemente ce compun calitatea unei persoane (fizice sau juridice) de a sta în proces, acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu această pârâtă urmează să fie respinsă. În acest context, nu mai are relevanță, sub aspectul răspunderii prevăzute de legea specială, împrejurarea schimbării structurii acționariatului societății pârâtei cu consecința obligării acesteia la acordarea uneia dintre măsurile reparatorii prevăzute de legea specială, în raport de acest element.

În această situație, devin incidente prevederile art. 29 din Lg. nr. 10/2001 care instituie răspunderea în sarcina instituției care a efectuat privatizarea, ori are o cotă de participare a statului la societatea deținătoare, aplicându-se prin analogie prevederile alin. (2) și (3) ale textului, care legitimează pasiv pârâta A.V.A.S. (care a și fost notificată de reclamanți) pentru ipoteza înstrăinării bunului solicitat în prezenta procedură, a cărei finalitate trebuie să fie aceea reglementată de legea specială, de acordare a măsurilor reparatorii, în natură sau prin echivalent, prevăzute de normele sale.

Prin urmare, contatând, în raport de considerentele enunțate, că societatea pârâtă nu mai este în ființă, ea încetând să mai existe judiciar și că A.V.A.S., ca autoritate a statului, a deținut o cotă de participare la această societate și are atribuții/obligații specifice în procedura reglementată de legea specială, urmeaza ca, în raport de situația evocată, dar și de faptul că legea trebuie aplicată în scopul de a produce efectele stipulate de dispozițiile sale, să fie atrasă răspunderea acestei pârâte de a propune măsurile reparatorii cuvenite reclamanților, în calitate de persoane îndreptățite la beneficiul acestor măsuri (calitate ce, de altfel, nu le-a fost contestată). Urmează a fi respinse celelalte critici, constând în neacordarea măsurilor reparatorii pretinse pentru utilajele preluate odată cu moara, respectiv cele constând în neacordarea daunelor cominatorii.

Se reține, în acest sens, că instanța de apel a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 6 din Lg. nr. 10/2001 ce reglementează dreptul de a beneficia de acordarea măsurilor reparatorii pentru categoria de bunuri pretinsă. Textul legal enunțat instituie acest drept sub condiția ca acestea să existe fizic la data intrării în vigoare a legii, cum de altfel au susținut și reclamanții. Probațiunea cauzei a reliefat însă o situație de fapt opusă celei indicate de reclamanți, care nu mai poate fi schimbată în calea de atac dedusă judecății, și anume că utilajele preluate odată cu moara nu mai existau fizic la data intrării în vigoare a legii (supliment la expertiza tehnică specialitatea utilaj tehnologic, în apel), context în care simplele afirmații, neînsoțite de probațiunea corespunzătoare, nu pot determina temeinicia acestei cereri și, din această perspectivă, nelegalitatea hotărârii pronunțate în apel sub aspectul analizat.

Nici criticile constând în respingerea capătului de cerere privind acordarea daunelor cominatorii pretinse, nu sunt fondate, întrucât, astfel cum legal a reținut curtea de apel, în cazul neexecutarii obligațiilor de a face norma legală actuală, 580 3 C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin Lg. nr. 459/2006, nu mai prevede această sancțiune, ci doar pe aceea a unei amenzi civile. Iar alin. (5) al aceleiași norme dispune că "pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii", context în care critica, respectiv cererea reclamanților este lipsită de temei legal și, prin urmare, nefondată. Ca urmare, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul dedus judecății urmează să fie admis în limitele celor sus reliefate, restul dispozițiilor deciziei și sentinței urmând a fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții P.O., P.P.E., M.F.O., V.V.I., K.E.M., P.M., P.C.E. și P.C.M. împotriva Deciziei nr. 650/ A din 24 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de reclamanții P.O., P.P.E., M.F.O., V.V.I., K.E.M., P.M., P.C.E. și P.C.M. împotriva sentinței nr. 23 din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă pe care o schimbă în parte, în sensul că admițând excepția lipsei capacității de folosință și de exercițiu a SC S. SA respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință și exercițiu.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S. și admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanți împotriva acestei pârâte. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2012.