ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2312/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 67 din 24 februarie 2005 Tribunalul Ialomița a respins acțiunea

formulată de reclamanții C.L. și C.S. împotriva pârâți SC M. SRL Slobozia

județul Ialomița și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Ialomița.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 14 februarie 2001

imobilul în litigiu: moară țărănească de făină și mălai compusă din

(construcții, utilaje specifice și teren aferent de 1203 mp) situat în comuna

Reviga județul Ialomița, era deținut de SC M. SA Slobozia.

Urmare

procesului de privatizare, A.P.A.P.S. a vândut acțiunile deținute de stat la

această societate, SC M. SA Slobozia unul dintre cumpărători fiind M.I. care a

devenit acționat la societatea menționată cu o cotă de 21,24%.

Că, în urma negocierilor

dintre acționari, s-a produs o divizare, M.I. a preluat o parte din activul și

pasivul societății, intrând în acest fel în posesia M.R., bun ce a fost adus la

aport la capitalul social al SC M. SRL Slobozia.

S-a mai

reținut și faptul că în conformitate cu art. 20.1 alin. (4) din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, SC M. SRL Slobozia, fiind în

totalitate privatizată nu are obligația restituirii în natură a imobilului în

litigiu.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 1562 din 21 noiembrie 2005, a admis apelul declarat de

reclamanții C.L. și C.S., împotriva sentinței civile nr. 67 din 24 februarie

2005 pronunțată de Tribunalul Ialomița în contradictoriu cu intimații-pârâți SC

M. SRL Slobozia și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Ialomița și pe

cale de consecință: a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, instanța de fond în mod greșit a statuat că reclamanții nu

au înțeles să solicite restituirea prin echivalent, ci au dorit numai

retrocedarea în natură notificând inițial SC M. SA Slobozia și apoi A.P.A.P.S.

De asemenea, s-a mai reținut că A.P.A.P.S. nu a emis nici o decizie ci

a comunicat reclamanților să se adreseze cu notificare la SC M. SA Slobozia

unitatea deținătoare a imobilului. S-a reținut că nici una dintre cele două

societăți nu au soluționat în fapt notificarea reclamanților, iar judecata

instanței de fond a fost o judecată formală care nu a vizat petitul acțiunii cu

care a fost investită .

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a declarat recurs SC M. SRL Slobozia, criticând-o ca fiind nelegală

invocând art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. deoarece.

- SC M. SA Slobozia proprietara

imobilului revendicat a comunicat petenților că nu va restitui în natură

imobilul revendicat, deoarece este o societate cu capital integral privat și se

încadrează în dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

- Împrejurarea că răspunsul dat de SC M. SA

Slobozia nu poartă denumirea de „decizie” sau „dispoziție” nu este în măsură a

schimba natura juridică a respectivului act civil.

Recursul nu

este fondat.

Prin plângerea formulată,

reclamanții C.L. și C.S. au investit instanța de fond cu refuzul celor două

pârâte: SC M. SA Slobozia și A.P.A.P.S. de a se pronunța asupra cererii de

restituire în natură a imobilului naționalizat prin Legea nr. 119/1948 și identificat

ca fiind M.R.

Deși, reclamanții au solicitat prin

notificare restituirea în natură a imobilului în litigiu, inițial de la SC M.

SA Slobozia iar apoi de la A.P.A.P.S., totuși nici una dintre aceste pârâte nu

au emis vreo decizie/dispoziție în condițiile Legii nr. 10/2001. Procedând

astfel, niciuna dintre cele două pârâte nu au soluționat notificarea

reclamanților, prin refuzul lor de a hotărârii, adică de a se pronunța asupra

notificării formulate de reclamanți.

Instanța de apel în mod judicios a

statuat faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiectului dedus

judecății, ci doar s-a limitat la a considera că acțiunea formulată de

reclamanți nu este întemeiată.

Prin urmare, în conformitate cu art.

297 alin. (1) C. proc. civ., corect s-a reținut că instanța de fond a rezolvat

procesul fără a intra în cercetarea fondului.

În atare situație, instanța de apel

în mod judicios a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre

rejudecare instanței de fond.

Pentru toate cele reținute, se va

reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept

prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., și în consecință se va respinge

recursul ca nefondat.

În conformitate cu art. 274 C. proc.

civ., recurenta va fi obligată la 200 lei cheltuieli de judecată către

reclamanții C.L. și C.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC

M. SRL împotriva deciziei nr. 1562A din 21 noiembrie 2005 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta la plata sumei de 200

lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți C.L. și C.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2007.