ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6934/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 9765 din 17 decembrie 2003, Judecătoria Ploiești a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții P.D.C. și P.L. împotriva pârâtei Asociația de proprietari a blocurilor A2, A5, A6, B1, B3, din Ploiești, obligând pârâta să stabilească valoarea consumurilor de energie termică, începând cu luna octombrie 2002 potrivit formulei de calcul rezultată din raportul de expertiză: val. totală a facturii de energie termică pentru întregul bloc x 7,2x2 1686 A respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta – reclamantă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanții dețin în proprietate două apartamente în blocul A6, Ploiești.

Cu acordul pârâtei, la data de 15 iunie 2002, reclamanții s-au debranșat de la sistemul centralizat de încălzire și furnizare a apei calde, montându-și centrală proprie. Față de această împrejurare, valoarea consumului de energie trebuie calculată în funcție de formula stabilită de expert în raportul de expertiză efectuat în cauză. Apărarea pârâtei în sensul că procentul de 26%, impus reclamanților, a fost stabilit de Adunarea Generală a Proprietarilor nu a fost avută în vedere, deoarece nu a respectat dispozițiile art. 75, art. 79 și art. 85 din H.G. 1275/2000. Apelul declarat de Asociația de proprietari a fost respins prin decizia civilă nr. 1068 din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Instanța de apel a constatat că formula de calcul propusă corespunde și noului act normativ în vigoare, respectiv H.G. nr. 400/2003 care nu a adus nici o modificare textului art. 79 din H.G. nr. 1275/2000. S-a mai arătat că în expunerea orală au mai fost invocate și alte motive dar care, în raport de dispozițiile art. 292 alin. (1) C. proc. civ., nu pot fi analizate, nefiind făcute în termenul prevăzut de lege. Împotriva deciziei a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâta Asociația de proprietari Bloc A6. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., pârâta apreciază că decizia este nelegală deoarece instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 292 alin. (1) din același cod, nu s-a pronunțat cu privire la două dovezi administrate și nu a observat că între cele două H.G.

există diferență de reglementare. Recursul este nefondat. În ceea ce privește critica referitoare la greșita aplicare a art. 292 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, prin cererea de apel, pârâta a criticat sentința doar cu privire la faptul că s-ar fi avut în vedere un act normativ abrogat. În apărările formulate oral s-a arătat că trebuia avut în vedere procentul de 10% pentru fiecare apartament, deoarece spațiile deținute de reclamanți primesc o parte din căldură de la țevile ce traversează pereții. Este adevărat că ambele critici se referă la refacerea calculului cheltuielilor dar mijloacele de apărare sunt diferite. Prin urmare, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 292 alin. (1) C. proc.

civ. atunci când a constatat că nici la instanța de fond și nici în cerea de apel, pârâta nu a invocat un asemenea mijloc de apărare. Mai susține pârâta, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra a două dovezi administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și anume, Hotărârea nr. 61/2002 a Primăriei Municipiului Ploiești și adresa emisă de SC D. SRL la 7 august 2002. Nici această critică nu este întemeiată. Prin sentința pronunțată, Judecătoria Ploiești a făcut o amplă analiză a documentelor menționate, stabilind chiar că hotărârea Primăriei este în dezacord cu dispozițiile legale în materie. În condițiile în care în cererea de apel pârâta nu a combătut această susținere a instanței , prin decizia sa, curtea de apel, analizând hotărârea atacată în raport de motivele invocate și de mijloacele de apărare de la instanța de fond , nu a insistat asupra unui aspect ce nu a făcut obiect de critică.

Sub un ultim aspect, pârâta arată că decizia este nelegală deoarece a apreciat ca o omisiune ce nu prejudiciază părțile faptul că instanța de fond a soluționat cauza prin raportare la H.G. 400/2003, abrogată la data soluționării cauzei. În realitate cele două acte normative cuprind modalități diferite de calcul. Înalta Curte constată că instanța de apel a respins ca nefondată critica apelantei în sensul că expertul nu a avut în vedere dispozițiile noi adoptate prin H.G. 400/2003, din acest punct de vedere apreciind că a fost doar o omisiune a instanței că a făcut trimitere și la acest act normativ. Curtea de apel a mai reținut că expertul, răspunzând obiecțiunilor formulate de pârâtă, a depus o completare la raportul de expertiză în care arată că obligațiile deținătorilor de centrale proprii sunt reglementate de art. 53 din H.G.

400/2003, în sensul că ei vor trebui să plătească doar consumurile proprii de gaz metan și apă și cotele comune de întreținere. Prin urmare, și această critică este neîntemeiată. Față de cele mai sus expuse, recursul pârâtei se va privi ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta Asociația de Proprietari Bloc A6 împotriva deciziei civile nr. 1068 din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2004.