ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.01.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 159/2005

HOTĂRÂRE
17.01.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 159/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 1 din 9

februarie 2002, pronunțată de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei

Notarilor Publici Bacău, s-a admis sesizarea Consiliului Director al Camerei

Notarilor Publici Bacău și în baza art. 39 lit. d) și a art. 41 lit. b) din

Legea nr. 36/1995, s-a aplicat notarului public S.O., sancțiunea amenzii de

200.000 lei. S-a atras atenția notarului public sancționat, asupra prevederilor

art. 41 lit. b) teza a II-a din Legea nr. 36/1995.

Prin Hotărârea nr. 155 din

14 decembrie 2002, Consiliul Uniunii a respins contestația notarului cercetat

și a menținut hotărârea atacată, reținând că notarul S.O. avea obligația să

solicite prin adresă, dosarul succesoral și să nu se deplaseze, împreună cu una

din părțile interesate, la biroul celuilalt notar, în vederea obținerii

dosarului. Că vinovăția acestuia este demonstrată și de faptul că notarul

cercetat a recurs la forța fizică, agresându-l pe celălalt notar, producându-i

leziunile fizice a căror vindecare au necesitat 2 - 3 zile de îngrijiri

medicale.

După mai multe declinări de

competență între diverse instanțe, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 504 din 6 februarie 2004, a

soluționat conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ și Curtea de Apel Bacău, în sensul că a

stabilit competența de soluționare a acțiunii reclamantului, în favoarea Curții

de Apel Bacău.

Prin sentința nr. 291 din 10

septembrie 2004, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantului S.O., a anulat hotărârea nr. 155/2002,

pronunțată de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici, precum și

hotărârea nr. 1/2002, pronunțată de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei

Notarilor Publici din Bacău și a obligat pârâtele să plătească reclamantului,

suma de 303.000 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța în

sensul arătat, instanța de fond a reținut, pe de o parte, că în cauză s-a

efectuat cercetarea prealabilă prevăzută de art. 66 din Statutul Uniunii

Naționale a Notarilor Publici din România, însă, atât în cadrul acestei

proceduri, cât și în procedura desfășurată în fața Consiliului de Disciplină,

dreptul la apărare al reclamantului a fost încălcat.

Pe de altă parte, instanța

de fond a reținut că dat fiind starea conflictuală dintre cele două birouri

notariale, martorul ocular C.V. a reținut cu obiectivitate desfășurarea

evenimentelor, a discuțiilor în contradictoriu, pârâta nemainsistând cu privire

la audierea martorului notar public, situație în care nu pot fi reținute ca

dovedite, cele susținute de acesta.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs, în termen legal, pârâtele Uniunea Națională a Notarilor

Publici din România și Camera Notarilor Publici Bacău, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 3, 5, 7, 9

și 10 C. proc. civ.

Printr-un prim motiv de

recurs, recurentele-pârâte susțin că, deși au atacat cu recurs decizia nr. 504/2004,

a secției de contencios administrativ, a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

pe motiv că Tribunalul Bacău, prin hotărârea irevocabilă nr. 82 din 24 iunie

2003, a dispus scoaterea din cauză a Uniunii Naționale a Notarilor Publici din

România, rămânând în litigiu în calitate de pârâtă, numai Camera Notarilor

Publici Bacău, situație în raport cu care competența de soluționare a cauzei

aparține exclusiv Tribunalului Bacău, totuși inițial, Înalta Curte de Casație

și Justiție a restituit prin rezoluție, recursul, iar, ulterior a comunicat că

s-a cerut dosarul, pentru verificări, care, însă, nu au fost finalizate.

Printr-un alt motiv de

recurs, se susține că hotărârea nr. 291/2004 a fost dată cu încălcarea normelor

de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. (astfel cum prevăd dispozițiile art. 304 pct. 5), pârâtele nefiind citate

pentru termenul din 7 septembrie 2004.

Cu privire la fondul cauzei,

recurentele susțin că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a

legii, că instanța a omis să se pronunțe asupra unor dovezi administrate care

erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii (cum ar fi certificatul

medico-legal al notarului lovit), minimalizând fapta comisă (pct. 7, 9 și 10

ale art. 304 C. proc. civ.) și a reținut că motivele hotărârii atacate sunt

contradictorii.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu critica formulată, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, conform art. 304 pct.

5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere și când, prin aceasta,

instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, de

art. 105 alin. (2).

În cauză, se constată că la

data de 8 iunie 2004 s-a menționat că Uniunea Națională a Notarilor Publici din

România este reprezentată de avocatul P.A.

La dosar se află

împuternicirea avocațială, fără număr, fără semnătura justițiabilului, iar în

conținutul acesteia s-a adăugat în mod evident cu alt scris și altă cerneală, U.N.N.R.P.,

care oricum nu poate însemna Uniunea Națională a Notarilor Publici din România.

În baza acestei delegații

s-a consemnat și în încheierile ulterioare, că Uniunea Națională a Notarilor

Publici din România este reprezentată de respectivul avocat.

În plus, în recurs s-a depus

și copia contractului de asistență juridică nr. 54/2004, din care rezultă că

avocatul P.A. nu a avut mandat de reprezentare pentru Uniunea Națională a

Notarilor Publici din România.

Prin urmare se constată că

în cauză s-au administrat probe (inclusiv audiere martori) și s-a judecat

pricina, cu neîndeplinirea procedurii de citare a recurentei-pârâte Uniunea

Națională a Notarilor Publici din România.

În aceste condiții,

constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

urmează a se admite recursul, a se casa sentința atacată și a se trimite cauza,

spre rejudecare, pentru legală citare a părților în proces și pentru asigurarea

respectării dreptului la apărare a fiecărei părți, conform dispozițiilor

legale, constituționale, precum și a celor ale Convenției Europene a Drepturilor

Omului (art. 6 referitor, la un proces echitabil).

Cu ocazia rejudecării

pricinii vor fi avute în vedere și celelalte motive ale recursului, ca apărări

ale pârâtelor.

Admite recursul declarat de Uniunea

Națională a Notarilor Publici și Camera Notarilor Publici Bacău, împotriva

sentinței civile nr. 291 din 10 septembrie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre

rejudecare, la Tribunalul Bacău.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-02-06
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 504/2004
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 253 din 26 februarie 2003, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ a dispus declinarea
ÎCCJ 2007-01-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 124/2007
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 106 din 16 septembrie 2005, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul S.O.C. î
ÎCCJ 2010-10-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4402/2010
Consiliului de disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, astfel că în mod corect a reținut instanța de fond că acestea nu sunt acte administrative în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/200
ÎCCJ 2003-10-29
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3576/2003
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 20 februarie 2003 la Curtea de Apel Bacău, reclamanta M.T. a solicitat anularea deciziilor nr. 1345
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83933)
întemeiată în raport cu conținutul înscrisului depus de intimată în combaterea plângerii, care face dovada că aceasta nu a instrumentat acte notariale pe perioada de 4 luni cât timp a fost suspendată din funcție. Împotriva sentinței penale
Sursă