ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3576/2003

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 20 februarie 2003 la Curtea de Apel Bacău, reclamanta M.T. a solicitat anularea deciziilor nr. 1345 din 6 septembrie 2002 și nr. 8977 din 14 decembrie 2002 emise de pârâta U.A.R. și obligarea pârâtei să emită decizia de primire a sa în profesia de avocat cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată. Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a invocat din oficiu excepția de necompetență materială, excepție care a fost admisă și prin sentința civilă nr. 28 din 8 aprilie 2003, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

Hotărând astfel, Curtea de Apel Bacău a considerat că litigiul dintre părți nu poate fi soluționat conform Legii nr. 29/1990, întrucât U.A.R. nu este autoritate publică, fiind înființată prin Legea nr. 51/1995 ca persoană juridică de drept privat, ale cărei acte pot fi contestate pe calea dreptului comun la judecătorie, instanța cu plenitudine de competență în materie civilă. La Judecătoria sectorului 4, pârâta U.A.R. a invocat excepția de necompetență materială, susținând că actele pe care le-a emis ca organ profesional central pot fi contestate pe calea contenciosului administrativ la curtea de apel, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3617 din 18 iunie 2003, Judecătoria sectorului 4 București a admis excepția invocată de pârâtă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău și constatând existența unui conflict negativ de competență, a trimis dosarul la Curtea Supremă de Justiție pentru a se pronunța regulatorul de competență. În hotărârea judecătoriei s-a reținut că U.A.R. desfășoară o activitate de interes public și este o autoritate publică în sensul prevăzut de art. 48 alin. (1) din Constituție, motiv pentru care actele sale pot fi contestate în condițiile Legii nr. 29/1990, iar competența de a se pronunța în primă instanță aparține Curții de Apel Bacău, conform art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. și art. 6 din Legea nr. 29/1990. Învestită în soluționarea conflictului negativ de competență ivit în condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Curtea va stabili competența de judecare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, pentru următoarele considerente: U.A.R. este persoană juridică înființată la nivel național, cu atribuții de organizare și control al exercitării profesiei de avocat. În calitatea sa de organism profesional, constituit în vederea aplicării și executării Legii nr. 51/1995, U.A.R. îndeplinește un serviciu public, astfel încât actele pe care le întocmește pentru asigurarea acestui serviciu public, pot fi contestate în justiție, în condițiile prevăzute de lege.

Deciziile nr. 1345 din 6 septembrie 2002 și nr. 8977 din 14 decembrie 2002, prin care U.A.R. a respins cererea reclamantei de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, au fost emise în exercitarea acestor atribuții legale, reprezentând acte administrative de autoritate, a căror legalitate poate fi examinată pe calea controlului judecătoresc reglementat de Legea nr. 29/1990. În consecință, față de natura juridică a actelor contestate de reclamantă și față de calitatea pârâtei chemată în judecată, prezentul litigiu este supus regulilor de procedură din materia contenciosului administrativ și deci, potrivit normelor de competență materială și teritorială prevăzute pentru această materie de art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. și art. 6 din Legea nr. 29/1990, Curtea de Apel Bacău este competentă să judece pricina în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta M.T. și intimata U.A.R. în favoarea Curții de Apel Bacău. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2003.