ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4402/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta I.A.

a chemat în judecată pe pârâtul

C.A. – președinte al Camerei

Notarilor Publici Bacău,

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va

pronunța, să constate nulitatea absolută a procesului-verbal încheiat la data de

21 octombrie 2006 prin care s-a decis exercitarea acțiunii disciplinare.

În motivarea acțiunii,

reclamanta arată, în esență, că procesul-verbal este nul deoarece lipsește consimțământul

tuturor membrilor colegiului director întrucât aceștia nu au semnat actul contestat,

acesta fiind semnat doar de președintele Camerei, susținând, totodată, că, din conținutul

procesului-verbal, nu rezultă că membrii Colegiului au fost de acord cu exercitarea

acțiunii disciplinare.

Prin cererea depusă la

data de 19 august 2009, reclamanta și-a completat acțiunea solicitând și anularea

deciziei Colegiului director nr. 58 din 21 octombrie 2006 arătând că în cuprinsul

acesteia nu sunt menționate faptele, existența vinovăției și poziția fiecărui membru

și că a fost adoptată fără majoritatea de 2/3, prevăzută de Regulamentul de funcționare

a Consiliului de disciplină.

Prin sentința civilă

nr. 12 din 05 februarie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, în temeiul art. 137 C. proc. civ., a admis excepția inadmisibilității

acțiunii, invocată de instanță din oficiu, la termenul de jduecată din 10 septembrie

2009, și, în consecință, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta

I.A., reținând următoarele:

Obiectul acțiunii îl reprezintă

constatarea nulității procesului-verbal din 21 octombrie 2006 care cuprinde discuțiile

membrilor colegiului director cu privire la exercitarea acțiunii disciplinare și

anularea deciziei nr. 58 din aceeași dată, prin care Colegiul director al Camerei

Notarilor Publici Bacău a decis exercitarea acțiunii disciplinare.

Curtea de apel a reținut

că cele două acte contestate nu au natura unor acte administrative ce pot fi supuse

cenzurii instanței de contencios administrativ, neproducând efecte juridice deoarece

nu dau naștere, nu modifică și nu sting raporturi juridice, astfel că au caracterul

unor acte premergătoare adoptării hotărârii nr. 1 din 20 ianuarie 2007 a Consiliului

de disciplină prin care a fost admisă acțiunea disciplinară și a fost aplicată notarului

public sancțiunea disciplinară a suspendării din funcție pe o perioadă de 4 luni.

În consecință, a reținut Curtea de apel că actul care a produs efecte juridice este

hotărârea nr. 1 din 20 ianuarie 2007, hotărâre ce a fost contestată, contestația

fiind respinsă prin hotărârea nr. 244/2007.

Totodată, instanța a reținut

că, în raport cu dispozițiile art. 40 alin. (6) din Legea nr. 36/1995, în forma

în vigoare la data emiterii actelor, și ale art. 30 din Regulamentul de funcționare

a Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, aprobat prin hotărârea

nr. 58/2005 a Consiliului, poate fi contestată în instanță hotărârea Consiliului

Uniunii prin care a fost soluționată contestația împotriva hotărârii pronunțate

de Consiliul de disciplină, iar reclamanta a uzat de dispozițiile mai sus menționate

și a contestat hotărârea nr. 244/2007, cauza făcând obiectul Dosarului nr. 1100/32/2007

al Curții de Apel Bacău, iar contestația fiind respinsă prin sentința nr. 21/2008,

menținută prin decizia nr. 629/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva sentinței civile

nr. 12 din 05 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta I.A., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, pentru motivele reglementate de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ.

Prin motivele de recurs,

recurenta-reclamantă susține, în esență, că instanța de fond, fără a intra în cercetarea

fondului, a reținut în mod greșit că actele contestate nu sunt acte administrative,

care să producă efecte juridice, ci sunt acte premergătoare emiterii hotărârii

nr. 1/2007 a Consiliului de disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici

din România.

Susține recurenta-reclamantă

că, potrivit art. 32 din Legea nr. 36/1995, Colegiul director al Camerei Notarilor

Publici Bacău este organul abilitat de lege, ca titular al acțiunii disciplinare,

să emită actele contestate care, conform art. 31

alin.

(1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, pun în mișcare acțiunea disciplinară,

care se exercită de către același Colegiu director și se judecă de către Consiliul

de disciplină al

Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România

.

Astfel, susține

recurenta că, potrivit art. 40 din Legea nr. 36/1995,

Colegiul director al Camerei

Notarilor Publici Bacău este cel care exercită acțiunea disciplinară și emite actele

contestate, respectiv procesul-verbal și decizia de exercitare a acțiunii disciplinare,

în absența cărora nu ar putea fi sesizat Consiliul de disciplină.

Mai susține recurenta-reclamantă

că instanța a făcut confuzie între titularul de drept al celor două acte administrative,

respectiv Colegiul director al Camerei Notarilor Publici Bacău, și organul jurisdicțional

care a judecat cele doua acte administrative, respectiv Consiliul de disciplină

al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, care a adoptat hotărârea

nr. 1/2007.

Prin urmare, recurenta-reclamantă

consideră că în mod greșit instanța nu s-a pronunțat asupra legalității actelor

contestate, fără a analiza susținerile referitoare la faptul că procesul-verbal

nu conține consimțământul tuturor membrilor Colegiului director, fiind însușit doar

de președintele C.A., că din cuprinsul procesului-verbal nu rezultă clar și concis

faptele ce i se impută, urmările acestora și existența vinovăției și nici faptul

că majoritatea membrilor Colegiului ar fi fost de acord cu exercitarea acțiunii

disciplinare.

Analizând cauza, prin

prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ. invocate de către recurentă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

După cum rezultă din expunerea

lucrărilor dosarului, rezultă că reclamanta contestă pe calea acțiunii în contencios

administrativ procesul-verbal din 21 octombrie 2006 al Colegiului director al Camerei

Notarilor Public Bacău și decizia Colegiului director nr. 58 din 21 octombrie

2006 prin care s-a decis exercitarea acțiunii disciplinare.

Dispoziții relevante cu

privire la cauza dedusă judecății:

Art. 40 din Legea nr.

36/1995 notarilor publici și activității notariale:

„Art. 40

- Acțiunea disciplinară

se exercită de Colegiul director și se judecă de Consiliul de disciplină.

Pentru suspendarea din

funcție sau excluderea din profesie este obligatorie o cercetare prealabilă, care

se efectuează de către Colegiul director.

Audierea celui în cauză

este obligatorie, acesta fiind îndreptățit să ia cunoștință de conținutul dosarului

și să-și formuleze apărarea.

Consiliul de disciplină

citează părțile și pronunță o hotărâre motivată, care se comunică acestora.

Împotriva hotărârii părțile

pot face contestație la Consiliul uniunii, în termen de 10 zile de la comunicare.

Hotărârea Consiliului

uniunii poate fi atacată la instanța judecătorească competentă, civilă sau de contencios

administrativ, după caz.

Hotărârea definitivă se

comunică și Ministerului Justiției.

Procedura judecării abaterilor

disciplinare se stabilește prin regulament.”

Art. 31-34 din Regulamentul

de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității

notariale nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 710/C/1995,

cu modificările și completările ulterioare:

„Art. 31

-

Pentru

abaterile disciplinare prevăzute în art. 39 din lege, acțiunea disciplinară se exercită

de Colegiul director, din oficiu, la sesizarea Ministrului Justiției sau a biroului

executiv al Consiliului Uniunii, în termen de 60 de zile de la data când a luat

cunoștință de existența unei abateri.

„Art. 32

-

(1)

Acțiunea disciplinară se judecă de către Consiliul de disciplină constituit în cadrul

Uniunii.

(2) În cazurile prevăzute

de art. 40 din lege se efectuează obligatoriu o cercetare prealabilă de către Colegiul

director al Camerei Notarilor Publici. În cadrul cercetării prealabile se vor stabili

faptele și urmările acestora, existența vinovăției, cât și orice date concludente.

Ascultarea celui în cauză și verificarea apărării notarului public cercetat sunt

obligatorii. Refuzul notarului public cercetat de a face declarații sau de a se

prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal și nu împiedică finalizarea

cercetării. Notarul public cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării,

să solicite probe în apărare și să fie asistat de un alt notar public ori de un

avocat.

(3) Consiliul de disciplină

citează pentru termenul de judecată Colegiul director al Camerei Notarilor Publici

și pe notarul public în cauză, căruia i se va aduce la cunoștință conținutul dosarului.

Art. 33

-

Hotărârea

Consiliului de disciplină se pronunță cu majoritate de voturi și se redactează în

cel mult 15 zile, comunicându-se atât notarului public, cât și Colegiului director

al Camerei Notarilor Publici, în vederea exercitării dreptului de contestație la

Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici.

Art. 34

-

(1)

Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici soluționează contestațiile împotriva

hotărârii Consiliului de disciplină cu citarea părților.

(2) Decizia Consiliului

Uniunii Naționale a Notarilor Publici se pronunță cu majoritate de voturi, se redactează

în termen de 15 zile de la pronunțare și se comunică părților.”

Din analiza dispozițiilor

citate, rezultă, contrar susținerilor din recurs ale recurentei-reclamante, că atât

procesul-verbal, cât și decizia adoptate de Colegiul director al Camerei Notarilor

Publici Bacău, sunt acte premergătoare emiterii hotărârii Consiliului de disciplină

al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, astfel că în mod corect a

reținut instanța de fond că acestea nu sunt acte administrative în sensul dispozițiilor

art. 2

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

P

rocesul-verbal și decizia

adoptate de Colegiul director al Camerei Notarilor Publici Bacău, în calitate de

titular al exercitării acțiunii disciplinare, reprezintă în procedura administrativ-jurisdicțională

îndeplinită de Consiliul de disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici

din România, ceea ce reprezintă cererile de chemare în judecată în procedura judiciară

desfășurată în fața instanțelor judecătorești, astfel că actelor contestate în prezenta

cauză li se recunoaște doar efectul juridic al deschiderii acțiunii disciplinare.

Este adevărat că în absența

procesului-verbal și a deciziei Colegiului director al Camerei Notarilor Publici

acțiunea disciplinară nu poate fi pusă în mișcare, iar Consiliul de disciplină al

Uniunii nu poate fi învestit pe altă cale cu o asemenea acțiune, însă nu li se poate

recunoaște actelor respective capacitatea specifică actelor administrative de a

da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice de drept substanțial, de

natură a aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale persoanei.

De altfel, legalitatea

și temeinicia actelor contestate de

recurenta-reclamantă

este analizată, într-o

primă etapă, în procedura administrativ-jurisdicțională desfășurată în fața Consiliului

de disciplină al Uniunii cu ocazia soluționării acțiunii disciplinare, și în fața

Consiliului Uniunii cu ocazia soluționării contestației împotriva hotărârii Consiliului

de disciplină, și, într-o a doua etapă, în procedura judiciară cu ocazia soluționării

acțiunii introduse la instanța competentă, în temeiul art. 40 alin. (6) din Legea

nr. 36/1995.

În consecință, Înalta

Curte reține că instanța de fond întemeiat și legal a apreciat că actele contestate

nu sunt acte administrative pentru a putea forma în mod direct obiectul acțiunii

în contencios administrativ și că, potrivit dispozițiilor citate ale art. 40

alin. (6) din Legea nr. 36/1995, poate fi contestată numai hotărârea pronunțată

de Consiliul Uniunii în soluționarea contestației formulate împotriva hotărârilor

Consiliului de disciplină.

Față de considerentele

expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de I.A.

împotriva sentinței civile nr. 12 din 05 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2010.