ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 257/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 10 aprilie 2008, a fost înregistrată pe rolul Consiliului de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, sub nr.2/2008, acțiunea disciplinară formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov împotriva notarului public B.M. prin care s-a solicitat, în temeiul art. 39, art. 40 și art. 41 din Legea nr. 36/1995, aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de lege, în raport cu gravitatea faptelor săvârșite.

S-a solicitat sancționarea disciplinară a notarului public pentru săvârșirea următoarelor fapte: - nerespectarea prevederilor Codului fiscal cu privire la aplicarea valorilor stabilite prin expertiza c amerei Notarilor Publici a lba Iulia pentru municipiul Sibiu, în cazul în care valorile declarate de părți sunt inferioare celor din expertiza Camerei, expertiză aflată în vigoare la data de 01 ianuarie 2008. În acest sens, s-a arătat că fapta evocată a produs consecințe grave prin neîncasarea și virarea la bugetul de stat a impozitului pentru transferul dreptului de proprietate, a TVA calculat la onorariul notarial și a impozitului aferent venitului notarului, ce trebuiau calculate la nivelul expertizei în vigoare pentru anul 2008 și nu la nivelul celei aferente anului 2007, cum a procedat notarul.

- nerespectarea normelor deontologice privind concurența prevăzute în Codul deontologic și Statutul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România prin acceptarea de către notar a unor valori de taxare sub nivelul minim cuprins în normele aflate în vigoare. S-a precizat că cercetarea prealabilă a fost efectuată la data de 01 aprilie 2008, actele întocmite fiind anexate acțiunii. Prin hotărârea nr. 3 din 14 iunie 2008, Consiliul de disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România a admis acțiunea disciplinară formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov împotriva notarului public B.M. și, în baza art. 39 coroborat cu art. 41 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 36/1995 a aplicat pârâtului B.M.

sancțiunea amenzii în cuantum de 20 lei. La emiterea aceste hotărâri au fost avute în vedere următoarele: La sesizarea Camerei Notarilor Publici Alba Iulia, prin actul de sesizare nr. 437 din 12 februarie 2008, Camera Notarilor Publici Brașov a dispus efectuarea unui control, în data de 15 februarie 2008, la biroul notarului public B.M. pentru verificarea aspectelor semnalate de camera Alba Iulia cu privire la autentificarea mai multor acte translative de proprietate, având ca obiect bunuri imobile situate în municipiul Sibiu, cu nerespectarea valorilor minime de expertiză, aplicabile în acest municipiu. Comisia de control prin Nota de constatare nr. 200 din 21 februarie 2008, a reținut că în zilele de 17 ianuarie 2008 și 18 ianuarie 2008, la sediul biroului său din municipiul Brașov, notarul public B.M.

a autentificat un număr de 46 de acte, toate având ca obiect imobile (garsoniere) rezultate în urma supraetajării unor blocuri din municipiul Sibiu. Aceste acte au fost autentificate fără ca părțile să facă dovada achitării TVA-ului aferent în conformitate cu Codul fiscal în vigoare de la 1 ianuarie 2008, iar taxarea lor s-a făcut în funcție de valorile cuprinse în expertiza imobiliară valabilă pentru anul 2007. Prin prisma art. 141 alin. (2) lit. f) coroborat cu art. 127 C. fisc., TVA-ul se aplică persoanelor care realizează operațiuni imposibile de natura livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii ca rezultat a unei activități economice desfășurate în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuare.

Or, activitatea desfășurată de vânzători, în speță soții V.C.P. și V.F., este a unor persoane care au realizat venituri cu caracter de continuitate dat fiind faptul că aceștia au construit în municipiul Sibiu în jur de 200 garsoniere prin mansardarea unor blocuri, garsoniere pe care apoi le-au vândut. Prin faptul că notarul public B.M. a acceptat taxarea actelor privind imobilele din municipiul Sibiu în funcție de valorile cuprinse în expertizele valabile pentru anul 2007, puse la dispoziția notarului de către vânzătoarea V.C.P.

și nu a respectat valorile stabilite prin expertiza Camerei Notarilor Publici Alba Iulia valabilă pe anul 2008, deși aceasta se adusese la cunoștința tuturor notarilor din cadrul CNP Alba Iulia prin adresele nr. 2557 din 10 decembrie 2007, nr. 2607 din 27 decembrie 2007 și nr. 6 din 3 ianuarie 2008, și prin faptul că a autentificat actele în cauză fără a respecta valorile în vigoare la data încheierii actelor, majorate în 2008, în raport cu expertiza din 2007 cu aproape 90%, acesta a produs consecințe grave prin neîncasarea și nevirarea la bugetul de stat a impozitului pentru transferul de proprietate, neîncasarea TVA-ului calculat la onorariul notarial și a impozitului aferent venitului din onorariul notarului, toate acestea fiind venituri ale statului neîncasate din cauza modului cuplabil în care a acționat notarul public nesocotind dispozițiile Codului Fiscal.

Prin astfel de practici pârâtul a adus atingere și drepturilor Camerei Notarilor Publici Brașov (prin diminuarea bazei de calcul a contribuției către aceasta), dar și drepturilor cuvenite Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Prin aceasta s-a creat în mod inevitabil o situație de concurență neloială față de colegii care au stabilit și încasat taxe și onorarii legale, pârâtul atrăgând clienții prin practici nelegale. Fapta de a folosi onorarii și taxe sub nivelul minim constituie o încălcare a prevederilor art. 28 lit. f) și g) din Codul deontologic al notarilor publici. O asemenea faptă, prin consecințele sale, reprezintă și un comportament care aduce atingere onoarei și probității profesionale a făptuitorului și este sancționată de prevederile art. 39 lit. d) din Legea nr. 36/1995.

Ca urmare, acțiunea disciplinară apreciată ca fiind întemeiată, a fost admisă. La individualizarea sancțiunii s-a avut în vedere gravitatea faptelor și, în conformitate cu prevederile art. 39 coroborat cu art. 41 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, s-a aplicat pârâtului sancțiunea amenzii în cuantum de 20 lei. î mpotriva acestei hotărâri au formulat contestație Camera Notarilor Publici Brașov - Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov și notarul public B.M. Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici a criticat hotărârea contestată sub aspectul nelegalității sancțiunii aplicate, respectiv al cuantumului acesteia, susținându-se că pe lângă pedeapsa prevăzută de lege pentru evaziune fiscală, suspendarea notarului pentru o perioadă de 6 luni nu ar fi exagerată.

Nu au fost criticate constatările Comisiei de Disciplină, soluția de admitere a acțiunii și legalitatea formală a aplicării unei sancțiuni. Notarul public B.M. a criticat hotărârea mai sus menționată sub aspectul neîndeplinirii procedurii de citare cu acesta. S-a arătat că acesta nu a primit nicio citație pentru vreun termen de judecată, semnăturile de pe confirmările de primire neaparținându-i. Prin Hotărârea nr. 287 din 14 noiembrie 2008, Consiliul Uniunii a admis contestația formulată de notarul public B.M., a casat hotărârea atacată și a dispus trimiterea cauzei Consiliului de Disciplină spre rejudecare. A respins contestația formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov.

La emiterea acestei hotărâri, Consiliul Uniunii a avut în vedere următoarele : Faptele săvârșite de notarul public B.M. - încasarea unor onorarii și taxe sub nivelul minim prevăzut - constituie o încălcare a prevederilor art. 28 lit. f) și g) din Codul deontologic al notarilor publici care, prin consecințele sale, reprezintă și un comportament care aduce atingere onoarei și probității profesionale sancționată de prevederile art. 39 lit. d) din Legea nr. 36/1995, așa cum corect a reținut și Consiliul de Disciplină în motivarea hotărârii sale. Însă, Consiliul de Disciplină nu a avut în vedere la individualizarea aplicării sancțiunii disciplinare gravitatea acestor fapte, soluția pronunțată fiind una foarte blândă.

Cu toate acestea, având în vedere că procedura de citare cu pârâtul nu a fost legal îndeplinită, Consiliul Uniunii a constatat, conform art. 105 alin. (2) și art. 106 alin. (1) C. proc. civ.,, că hotărârea pronunțată de Consiliul de Disciplină este lovită de nulitate. î n consecință, Consiliul Uniunii, în conformitate cu dispozițiile art. 40 și art. 41 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 și ale art. 34 din Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi a hotărât, în unanimitate, respingerea contestației formulate de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov, admiterea contestației formulate de notarul public B.M., casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Consiliului de Disciplină, cu mențiunea că la rejudecare să se țină cont de aspectele invocate în contestația Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Brașov.

În urma acestei hotărâri, acțiunea disciplinară a fost din nou înregistrată pe rolul Comisiei de Disciplină, sub nr. 1/2009. În cursul rejudecării acțiunii disciplinare, Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Alba Iulia a formulat cerere de intervenție accesorie în sprijinul reclamantului Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov. Prin această cerere s-a solicitat, față de faptele notarului public B.M. pentru care s-a formulat acțiunea disciplinară, admiterea acesteia. Prin Hotărârea nr. 1 din 28 februarie 2009, Colegiul de Disciplină a admis acțiunea disciplinară formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov împotriva notarului public B.M., a admis cererea de intervenție formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Alba Iulia și, în baza art. 39 lit. d) coroborat cu art. 41 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 36/1995, a aplicat notarului public sancțiunea suspendării pe o durată de 1 lună.

La data de 7 septembrie 2009 reclamantul B.M.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, Consiliul de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, Camera Notarilor Publici Brașov și Camera Notarilor Publici Alba Iulia, în principal anularea Hotărârii nr. 207 din 05 iunie 2009 pronunțată de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România în dosarul nr. 2/2009 și, în consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare la Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, iar în subsidiar, anularea Hotărârii nr. 207 din 05 iunie 2009 pronunțată de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România în dosarul nr. 2/2009 și în consecință, admiterea contestației formulată împotriva Hotărârii nr. 1 din 28 februarie 2009 pronunțată de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România în dosarul nr. 2/2009 în sensul ca, în principal, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare Consiliul de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România în dosarul nr. 2/2009, iar în subsidiar să se dispună respingerea acțiunii disciplinare formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov și respingerea cererii de intervenție în interesul altuia formulată de Camera Notarilor Publici Alba Iulia, cu cheltuieli de judecată.

î n legătură cu capătul de cerere privind casarea cu trimitere spre rejudecare la Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin hotărârea contestată, completul de judecată al Consiliului Uniunii a concretizat sub forma a două fraze motivarea soluției, fără a preciza de ce criticile sunt nefondate, de ce faptele respective reprezintă abateri disciplinare, respectiv „nu motivează în niciun fel", motivarea suferind de trei feluri de vicii: să fie inexistentă, să fie inexactă și să fie insuficientă. Prin raportare la dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.,, Consiliu Uniunii are obligația să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar motivarea trebuie să se refere la toate actele dosarului și să fie în concordanță cu ele.

Hotărârea atacată este lipsită de fundament juridic, necorespunzătoare împrejurărilor de fapt, dovedite cu probe concludente și nu cuprinde motivele adoptării ei. Instanța Consiliului Uniunii nu a motivat în fapt și drept împrejurările care au stat la baza hotărârii pronunțate, astfel că, față de aceste considerente, apare ca nelegală soluția atacată. î n consecință, reclamantul a considerat că în cauză sunt întrunite condițiile anulării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare. În legătură cu solicitarea de trimitere spre rejudecare a cauzei la Colegiul de Disciplină, reclamantul a reiterat toate aspectele prezentate anterior și în privința hotărârii Colegiului de Disciplină.

De asemenea, din același punct de vedere a mai arătat că, deși Colegiul de disciplină a constatat tardivitatea formulării întâmpinării, ceea ce ar echivala, în opinia reclamantei, cu decăderea pârâtului din dreptul de a propune probe și a ridica excepții, în afara celor de ordine publică, însă, din hotărârea Colegiului ar rezulta că pârâtului i s-au încuviințat probe în acest sens făcându-se referire la depoziția martorei V.C. S-a mai arătat că același organ jurisdicțional a omis a se pronunța asupra tuturor apărărilor din întâmpinare și a „încurcat în mod nepermis stadiul procesual" în care se aflau, reclamantul referindu-se la faptul că în motivarea hotărârii s-a făcut vorbire despre hotărârea instanței de fond, deși acesta era chiar stadiul soluționării cauzei.

Sub acest aspect, s-a concluzionat în sensul că, datorită caracterului devolutiv al acestei faze procesuale, Colegiul trebuia să cerceteze toate apărările pârâtului formulate oral sau în scris. Criticile au mai vizat și lipsa motivării întrunirii condițiilor răspunderii disciplinare și admiterea cererii de intervenție precum și faptul că, deși Colegiul a încuviințat și administrat probe, a omis să le analizeze fără vreo justificare. De asemenea, s-a mai susținut că prin modul în care a fost motivată hotărârea, s-a realizat o „încălcare flagrantă a celor mai elementare drepturi ale omului și cetățeanului și, în special, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare". S-a făcut referire în acest sens la art. 11 și art. 20 din Proclamația Universală a Drepturilor Omului și la art. 16 alin. (8) și art. 21 din Constituția României.

De asemenea, criticile au vizat și aplicarea principiului „non reformatio in pejus”, arătându-se că prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România nr. 287 din 14 noiembrie 2008, pe de o parte a fost admisă contestația formulată de către reclamant împotriva Hotărârii Consiliului de disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România nr. 3 din 14 iunie 2008, cauza fiind trimisă spre rejudecare Consiliului de disciplină, iar pe de altă parte a fost respinsă contestația formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov împotriva aceleiași hotărâri. În opinia reclamantului, în rejudecare s-a aflat în propria sa cale de atac, neputându-se crea o situație mai grea pentru partea care a exercitat calea de atac.

Față de soluția pronunțată prin Hotărârea nr. 3 din 14 iunie 2008 a Colegiului de Disciplină prin care s-a aplicat reclamantului sancțiunea amenzii în cuantum de 20 lei, prin Hotărârea nr. 287 din 14 noiembrie 2008 a aceluiași colegiu, trebuia să-și producă efectele principiul „non reformatio in pejus”, în sensul că nu se putea agrava situația reclamantului în propria cale de atac. In argumentarea acestei susțineri, s-a arătat că dispozițiile art. 372 alin. (1) C. proc. civ., se aplică și în procedura cercetării prealabile. î n legătură cu înțelesul expresiei „neagravarea situației", reclamantul susține că practica și doctrina au arătat că aceasta trebuie să aibă o largă cuprindere, principiile degajate de dispozițiile textului de lege anterior menționat urmând să-și găsească aplicabilitatea ori de câte ori, în mod concret, datorită implicațiilor procesuale căilor de atac declanșate de una dintre părțile din proces, ar putea înrăutăți situația acestora.

Datorită faptului că, între alte soluții, instanța de control judiciar poate dispune și desființarea cu trimitere spre rejudecare, s-a subliniat faptul că obligarea respectării dispozițiilor principiului „non reformatio in pejus” se menține în orice cadru procesual declanșat ca urmare a declarării căii de atac de către cel cercetat. Reclamantul a susținut în motivarea acțiunii și inadmisibilitatea cererii de intervenție accesorie formulată de Colegiul director al Camerei notarilor publici Alba Iulia. î n acest sens, a arătat că procedura în atragerea răspunderii disciplinare a notarului public este reglementată de art. 31-35 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 710/C/1995.

Au fost prezentate aceste dispoziții arătându-se că cererea de intervenție nu poate fi admisă nici în principiu întrucât prevederile anterior menționate nu prevăd posibilitatea formulării unei astfel de cereri, iar admiterea ei echivalează cu o adăugare la lege. De asemenea, s-a susținut că pentru ca o asemenea cerere să devină admisibilă, este necesară justificarea unui interes, procedura desfășurată în fața Consiliului neaducând acestei părți nici un avantaj legal, ci urmărind doar șicanarea reclamantului. Singurul interes în cadrul promovării unei acțiuni disciplinare îl reprezintă atragerea răspunderii notarului public care este de competența exclusivă a propriei Camere, respectiv a Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Brașov.

Reclamantul a mai susținut prin acțiunea sa că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale răspunderii disciplinare. Pornindu-se de la dispozițiile art. 39 din Legea nr. 36/1995 și de la solicitările Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Brașov privind faptele ce ar fi atras răspunderea disciplinară, a fost prezentată situația de fapt privind respectarea prevederilor Codului fiscal și s-a susținut lipsa intenției în săvârșirea așa-zisei fapte. Pârâtele Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, Camera Notarilor Publici Brașov și Camera Notarilor Publici Alba Iulia au formulat în cauză întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca nefondată și constatarea că actele criticate sunt temeinice și legale.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de către Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Alba Iulia în sprijinul reclamantului Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Brașov, în baza art. 49 alin. (1) C. proc. civ.,, potrivit căruia „ oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane" iar prin sentința nr. 169/F din 9 decembrie 2009 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B.M.

în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor din România, Consiliul de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, Camera Notarilor Publici, Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov și Camera Notarilor Publici Alba Iulia, a anulat Hotărârea nr. 207 din 05 iunie 2009 pronunțată de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România în dosarul nr. 2/2009 și Hotărârea nr. 1 din 28 februarie 2009 pronunțată de Consiliul de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România în dosarul nr. 3/2009 și a obligat pârâtul Consiliul de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România să pronunțe o nouă hotărâre prin care să soluționeze acțiunea disciplinară exercitată de pârâtul Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov față de reclamantul notar public B.M., cu respectarea principiului „non reformatio in pejus”potrivit art. 315 alin. (4) raportat la art. 296 C. proc.

civ.. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: Sesizat cu contestațiile Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Brașov și a notarului public B.M., Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, a admis contestația notarului dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare Comisiei de Disciplină și a respins contestația Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Brașov. Analizând criticile aduse de persoana cercetată și de organul de sesizare, instanța de fond a constatat că primul a invocat nelegala sa citare, iar cel de al doilea, cuantumul prea mic al pedepsei aplicate.

Structura considerentelor Hotărârii nr. 287 din 14 noiembrie 2008 a Consiliului Uniunii este împărțită în două, respectiv, una ce vizează fondul cauzei, invocată de Colegiul Director, în cadrul căreia Consiliul a rezumat și confirmat starea de fapt reținută prin hotărârea contestată, cu mențiunea că pedeapsa aplicată este prea blândă, și a doua prin care s-a constatat că susținerile notarului public privind neîndeplinirea procedurii de citare cu acesta în cursul soluționării acțiunii disciplinare în fața Comisiei de Disciplină sunt întemeiate, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare. Față de aceste argumente, s-a dispus admiterea contestației notarului public cu consecința trimiterii spre rejudecare a cauzei și respingerea contestației Colegiului Director.

Această hotărâre nu a fost atacată în vederea supunerii sale controlului judecătoresc, astfel că dispozițiile materializate în soluționarea contestațiilor au caracter definitiv. Fiind vorba despre organe jurisdicționale stabilite de lege, normele procedurale speciale în materie ce reglementează activitatea de soluționare a acțiunilor disciplinare exercitate împotriva notarilor publici, expuse anterior, se completează cu cele ale Codului de procedură civilă. Ca urmare, deși evident, în cadrul considerentelor hotărârii Consiliului Uniunii nr. 287 din 14 noiembrie 2008, există contradicții referitoare la modul de analizare a contestației. Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Brașov și modul de soluționare a acesteia, soluția dată acestei contestații care reprezintă rezultatul deliberării tuturor membrilor Consiliului, trebuia avută în vedere de Comisia de Disciplină cu ocazia rejudecării cauzei.

De asemenea, în măsura în care procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu notarul public în cursul primei soluționări a acțiunii disciplinare în fața Comisiei de Disciplină, acesta ar fi trebuit să fie, din punct de vedere procedural, primul aspect supus analizei de către organul jurisdicțional, urmând ca cealaltă contestație să fie analizată doar pentru ca, în cazul în care argumentele invocate ar fi fost justificate, să fie avute în vedere în cadrul rejudecării (art. 297 și art. 316 C. proc. civ.).

După a doua rejudecare a acțiunii disciplinare de către Comisia de Disciplină, în urma admiterii acțiunii disciplinare s-a aplicat o pedeapsa mai mare decât prima și, cu toate că, în cadrul contestației formulate de notarul public împotriva acestei a doua hotărâri, a fost invocată încălcarea principiului neagravării situației în propria cale de atac, Consiliul Uniunii nu a cercetat cauza și sub acest aspect, rezumându-se să analizeze strict fondul cauzei și să constate temeinicia și legalitatea hotărârii contestate, cu consecința menținerii acesteia. î ntr-adevăr, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă privitoare la judecata în primă instanță și în faza controlului judiciar, astfel că și dispozițiile art. 296 și art. 315 alin. (4) sunt aplicabile.

Potrivit acestor dispoziții, instanța de control judiciar poate păstra ori schimba în tot hotărârea atacată, însă autorului căii de atac nu i se poate crea în propria sa cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată. Ca urmare, în măsura în care prin hotărârea nr. 287 din 14 noiembrie 2008, Consiliul Uniunii a admis doar contestația formulată de notarul public, cu ocazia rejudecării nu se poate agrava situația contestatorului, în sensul aplicării principiului consacrat în doctrină „non reformatio in pejus”care garantează dreptul la un proces echitabil.

Pentru aceste considerente, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantului, a anulat Hotărârea nr. 207 din 05 iunie 2009 a Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România și Hotărârea nr. 1 din 28 februarie 2009 a Comisiei de Disciplină a Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România pentru ca la soluționarea acțiunii disciplinare ca urmare a trimiterii spre rejudecare să se respecte dispozițiile principiului „non reformatio in pejus”, potrivit considerentelor reținute. î mpotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Uniunea Națională a Notarilor Publici din România , Camera Notarilor Publici Brașov și Camera Notarilor Publici Alba Iulia, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, printr-o interpretare subiectivă a normelor și principiilor incidente în cauză, motiv de modificare a sentinței, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurenții-pârâți, prin motivele de recurs formulate, susțin că în mod eronat instanța de fond a reținut că atât Consiliul de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România prin Hotărârea nr. 1 din 28 februarie 2009 cât și Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România prin Hotărârea nr. 207 din 5 iunie 2009, dată în soluționarea contestației, au procedat la soluționarea acțiunii disciplinare exercitată de pârâtul Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov față de intimatul-reclamant – notar public B.M., cu nerespectarea principiului „non reformatio in pejus”potrivit art. 315 alin. (4) raportat la art. 296 C. proc. civ.

Aceasta, susțin recurenții-pârâți, deoarece prin Hotărârea Consiliului Uniunii nr. 287/2008, constatându-se că procedura de citare cu pârâtul nu a fost legal îndeplinită, s-a dispus admiterea contestației formulate de notarul public B.M., casarea Hotărârii nr. 3 din 14 iunie 2008 a Consiliului de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România și trimiterea cauzei spre rejudecare Consiliului de Disciplină, cu mențiunea ca la rejudecare să se țină cont de aspectele invocate în contestația Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov . Precizează recurenții-pârâți că atâta vreme cât prin Hotărârea nr. 287/2008 a Consiliului Uniunii s-a constatat că Hotărârea Consiliului de Disciplină este lovită de nulitate absolută, aceasta fiind casată cu trimitere pentru rejudecare, în considerente menționându-se și faptul că „la rejudecare să se țină cont și de aspectele invocate în contestația Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Brașov”, ceea ce înseamnă că hotărârea a fost casată cu trimitere, fără a se intra în cercetarea fondului, părțile fiind repuse în situația anterioară, instanța de fond nu era îndreptățită a aprecia că în speță nu s-a dat eficiență principiului „non reformatio in pejus”.

Mai mult, susțin recurenții-pârâți, Hotărârea Consiliului de Disciplină nr. 3 din 14 iunie 2008 a fost atacată de ambele părți, deci și de către Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov, contestația acestuia fiind respinsă fără a fi analizată pe fond, tocmai pentru că s-a dispus casarea cu trimitere și reluarea judecății pentru lipsa de procedură cu contestatorul B.M. Or, principiul „non reformatio in pejus” este limitat numai la calea de atac proprie, putând fi invocat în acele situații când partea a atacat în mod solitar hotărârea pronunțată. Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată și menținerii ca temeinice și legale a hotărârilor atacate.

Recursul este fondat și urmează a fi admis potrivit considerentele ce se vor arăta în continuare. Este cert că prin Hotărârea nr. 287/2008 pronunțată de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România s-a admis contestația formulată de notarul public B.M. și s-a dispus casarea Hotărârii nr. 3 din 14 iunie 2008 a Consiliului de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Consiliul de Disciplină, dat fiind că procedura de citare cu pârâtul nu a fost legal îndeplinită, reținându-se totodată că Hotărârea Consiliului de Disciplină este lovită de nulitate absolută. Prin aceeași Hotărâre nr. 287/2008 a Consiliului Uniunii s-a dispus respingerea Contestației formulate de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov.

Potrivit art. 315 alin. (2) C. proc. civ., „când hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor de procedură, judecata va reîncepe de la actul anulat”. Reluarea judecății după casare cu trimitere înseamnă o nouă judecată în prezența tuturor părților din proces, cu respectarea tuturor principiilor de judecată, inclusiv principiul contradictorialității. Același raționament a fost avut în vedere și de către Consiliul Uniunii, la momentul pronunțării Hotărârii nr. 287/2008 prin care s-a dispus casarea cu trimitere la Consiliul de Disciplină a hotărârii nr. 3 din 14 iunie 2008, fapt ce rezultă din chiar considerentele acesteia, potrivit cărora „la rejudecare să se țină cont de aspectele invocate în contestația Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Brașov”.

Rezultă astfel că nu a fost analizată pe fond contestația Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Brașov, în Hotărâre fiind prezentată succint doar starea de fapt. De altfel, în rejudecare prin Hotărârea nr. 1 din 28 februarie 2009 Consiliul de Disciplină a reanalizat acțiunea formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov, acțiune pe care a admis-o sancționând pe notarul public B.M. Având în vedere toate aceste aspecte este cert că vis-à-vis de intenția reală a membrilor Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România ne aflăm în fața unei greșite formulări a dispozitivului Hotărârii pronunțate prin respingerea contestației Colegiului Director.

Așadar, cum Hotărârea pronunțată de Consiliul de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România nr. 3 din 14 iunie 2008 a fost atacată de ambele părți este exclusă aplicarea principiului „ non reformatio in pejus ”, principiu ce este limitat numai la calea de atac proprie. Și literatura de specialitate este în același sens și anume că „în cazul declarării recursului și de partea adversă controlul este bilateral, iar egalitatea părților și contradictorialitatea exclud beneficiul ce decurge din exercitarea solitară a respectivei căii de atac” ( I.Deleanu, V. Deleanu). Principiul neagravării situației în propria cale de atac este aplicabil și cu prilejul rejudecării în fond a cauzei, după casare,dar numai în situația în care rejudecarea a intervenit ca urmare a inițiativei uneia dintre părți de a declanșa controlul judiciar, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Rezultă astfel din cele expuse că instanța de fond a pronunțat soluția atacată cu recurs numai printr-o aplicare greșită a textelor de lege și care reglementează principiul neagravării situației în calea de atac - „ non reformatio in pejus ”, în mod eronat fiind anulată Hotărârea nr. 207 din 5 iunie 2009, a Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România în dosarul nr. 2/2009 și Hotărârea nr. 1 din 28 februarie 2009 pronunțată de Consiliul de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România în dosarul nr. 3/2009, cu trimiterea cauzei la Consiliul de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, pentru a pronunța o nouă hotărâre prin care să soluționeze acțiunea disciplinară pornită împotriva intimatului-reclamant cu respectarea acestui principiu.

Cât privește fondul cauzei, Înalta Curte reține că atât Hotărârea nr. 1 din 28 februarie 2009 a Consiliului de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România cât și Hotărârea nr. 207 din 5 iunie 2009 a Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, prin care s-a respins contestația formulată împotriva Hotărârii Consiliului de Disciplină, hotărâre prin care intimatul-reclamant a fost sancționat cu suspendarea din funcție pe o durată de o lună, au fost pronunțate în concordanță cu prevederile din Legea nr. 36/1995 și având la bază gravitatea abaterii disciplinare săvârșită, aceea de a percepe taxe pentru actele autentificat în anul 2008, pe baza unui expertize din anul 2007, încălcând astfel legislația fiscală și normele deontologice profesionale.

Hotărârea Consiliului Uniunii nr. 207 din 5 iunie 2009, contrar celor susținute de intimatul-reclamant, respectă dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că, cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea membrilor Consiliului Uniunii referitor la vinovăția notarului public, probele existente la dosarul cauzei dovedind pe deplin săvârșirea de către acesta a abaterilor disciplinare reținute în sarcina sa. Astfel s-a reținut că notarul public B.M. a autentificat un număr de 46 de acte având ca obiect imobile situate în municipiul Sibiu, folosind pentru calculul taxelor valorile din raportul de expertiză pe anul 2007, producând consecințe grave prin neîncasarea și nevirarea la bugetul statului a impozitului pentru transferul dreptului de proprietate, TVA, impozitul pe venit, nesocotind astfel dispozițiile Codului fiscal.

Fapta săvârșită este de fapt concurență neloială și ea constituie o încălcare a prevederilor art. 28 lit. f) și g) din Codul deontologic și art. 39 lit. d) din Legea nr. 36/1995. Art. 28 lit. g) din Codul d eontologic al Notarilor Publici din România, prevede ca „manifestări de concurență neprincipială”, „folosirea unor onorarii sub nivelul minim stabilit”, iar la lit. m) din același text se prevede că sunt sancționate, „orice acțiuni, gesturi, atitudini și alte forme de manifestare ale notarului , personal sau prin interpuși, prin care se urmărește atragerea clientelei și sporirea veniturilor biroului său notarial, în detrimentul altor notari”. De fapt, astfel cum precizează și recurenții-pârâți, intimatul-reclamant a recunoscut existența neregulilor constatate de Corpul de c ontrol, însă a încercat minimizarea sau repararea, acolo unde a fost posibil, a acestor nereguli.

La stabilirea sancțiunii aplicate s-au avut în vedere și mijloacele de probă și dovezile pe care intimatul-reclamant le-a considerat necesare, însă în mod corect atât Consiliul de Disciplină cât și Consiliul Uniunii le-au considerat neconvingătoare. Totodată, s-a avut în vedere că prin abaterea disciplinară săvârșită, intimatul-reclamant în calitate de notar a adus prejudicii întregului sistem notarial, nu numai Camerei din care face parte. Referitor la critica pe care intimatul-reclamant o formulează în acțiunea introdusă la instanță, cu privire la greșita admitere a cererii de intervenție a Camerei Notarilor Publici Alba Iulia, aceasta este nefondată. Consiliul de Disciplină, în baza art. 49 alin. (1) C. proc.

civ.,, a admis în mod corect cererea de intervenție accesorie a Camerei Notarilor Publici Alba Iulia, considerând că aceasta justifică un interes în cauză, interesul fiind unul profesional, Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov fiind sesizat de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Alba Iulia, în urma plângerilor notarilor publici, cu privire la exercitarea neconformă a activității de către notarul public B.M. Drept consecință, criticile formulate de intimatul-reclamant ce vizează cele două Hotărâri, ale Consiliului de Disciplină și Consiliului Uniunii sunt neîntemeiate, motiv pentru care acțiunea formulată de acesta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Ca o concluzie, a celor expuse, se va admite recursul declarat de cele trei pârâte împotriva sentinței nr. 169/F din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, și se va modifica sentința atacată în sensul că se va respinge în tot acțiunea formulată de B.M., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, Camera Notarilor Publici Brașov și Camera Notarilor Publici Alba Iulia împotriva sentinței nr. 169/F din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge în tot acțiunea formulată de B.M., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2011.