ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 257/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 257/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 10 aprilie 2008, a fost

înregistrată pe rolul Consiliului de Disciplină al Uniunii Naționale a

Notarilor Publici din România, sub nr.2/2008, acțiunea disciplinară formulată

de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov împotriva notarului

public B.M. prin care s-a solicitat, în temeiul art. 39, art. 40 și art. 41 din

Legea nr. 36/1995, aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de lege, în

raport cu gravitatea faptelor săvârșite.

S-a solicitat sancționarea disciplinară

a notarului public pentru săvârșirea următoarelor fapte:

- nerespectarea prevederilor Codului

fiscal cu privire la aplicarea valorilor stabilite prin expertiza

c

amerei Notarilor Publici

a

lba Iulia pentru municipiul Sibiu, în

cazul în care valorile declarate de părți sunt inferioare celor din expertiza

Camerei, expertiză aflată în vigoare la data de 01 ianuarie 2008.

În acest sens, s-a arătat că fapta

evocată a produs consecințe grave prin neîncasarea și virarea la bugetul de

stat a impozitului pentru transferul dreptului de proprietate, a TVA calculat

la onorariul notarial și a impozitului aferent venitului notarului, ce trebuiau

calculate la nivelul expertizei în vigoare pentru anul 2008 și nu la nivelul

celei aferente anului 2007, cum a procedat notarul.

- nerespectarea normelor

deontologice privind concurența prevăzute în Codul deontologic și Statutul Uniunii

Naționale a Notarilor Publici din România prin acceptarea de către notar a unor

valori de taxare sub nivelul minim cuprins în normele aflate în vigoare.

S-a precizat că cercetarea

prealabilă a fost efectuată la data de 01 aprilie 2008, actele întocmite fiind

anexate acțiunii.

Prin hotărârea nr. 3 din 14 iunie 2008,

Consiliul de disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România a

admis acțiunea disciplinară formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor

Publici Brașov împotriva notarului public B.M. și, în baza art. 39 coroborat cu

art. 41 alin. (1)

lit.

b) din Legea

nr. 36/1995 a aplicat pârâtului B.M. sancțiunea amenzii în cuantum de 20 lei.

La emiterea aceste hotărâri au fost

avute în vedere următoarele:

La sesizarea Camerei Notarilor

Publici Alba Iulia, prin actul de sesizare nr. 437 din 12 februarie 2008,

Camera Notarilor Publici Brașov a dispus efectuarea unui control, în data de 15

februarie 2008, la biroul notarului public B.M. pentru verificarea aspectelor

semnalate de camera Alba Iulia cu privire la autentificarea mai multor acte

translative de proprietate, având ca obiect bunuri imobile situate în

municipiul Sibiu, cu nerespectarea valorilor minime de expertiză, aplicabile în

acest municipiu.

Comisia de control prin Nota de

constatare nr. 200 din 21 februarie 2008, a reținut că în zilele de 17 ianuarie

2008 și 18 ianuarie 2008, la sediul biroului său din municipiul Brașov, notarul

public B.M. a autentificat un număr de 46 de acte, toate având ca obiect

imobile (garsoniere) rezultate în urma supraetajării unor blocuri din

municipiul Sibiu. Aceste acte au fost autentificate fără ca părțile să facă

dovada achitării TVA-ului aferent în conformitate cu Codul fiscal în vigoare de

la 1 ianuarie 2008, iar taxarea lor s-a făcut în funcție de valorile cuprinse

în expertiza imobiliară valabilă pentru anul 2007.

Prin prisma art. 141 alin. (2) lit.

f) coroborat cu art. 127 C. fisc., TVA-ul se aplică persoanelor care realizează

operațiuni imposibile de natura livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii

ca rezultat a unei activități economice desfășurate în scopul obținerii de

venituri cu caracter de continuare. Or, activitatea desfășurată de vânzători,

în speță soții V.C.P. și V.F., este a unor persoane care au realizat venituri

cu caracter de continuitate dat fiind faptul că aceștia au construit în

municipiul Sibiu în jur de 200 garsoniere prin mansardarea unor blocuri,

garsoniere pe care apoi le-au vândut.

Prin faptul că notarul public B.M. a

acceptat taxarea actelor privind imobilele din municipiul Sibiu în funcție de

valorile cuprinse în expertizele valabile pentru anul 2007, puse la dispoziția

notarului de către vânzătoarea V.C.P. și nu a respectat valorile stabilite prin

expertiza Camerei Notarilor Publici Alba

Iulia

valabilă pe anul 2008, deși aceasta se adusese la cunoștința tuturor notarilor

din cadrul CNP Alba Iulia prin adresele nr. 2557 din 10 decembrie 2007, nr.

2607 din 27 decembrie 2007 și nr. 6 din 3 ianuarie 2008, și prin faptul că a

autentificat actele în cauză fără a respecta valorile în vigoare la data

încheierii actelor, majorate în 2008, în raport cu expertiza din 2007 cu

aproape 90%, acesta a produs consecințe grave prin neîncasarea și nevirarea la

bugetul de stat a impozitului pentru transferul de proprietate, neîncasarea

TVA-ului calculat la onorariul notarial și a impozitului aferent venitului din

onorariul notarului, toate acestea fiind venituri ale statului neîncasate din

cauza modului cuplabil în care a acționat notarul public nesocotind

dispozițiile Codului Fiscal.

Prin astfel de practici pârâtul a

adus atingere și drepturilor Camerei Notarilor Publici Brașov (prin diminuarea

bazei de calcul a contribuției către aceasta), dar și drepturilor cuvenite

Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Prin aceasta s-a

creat în mod inevitabil o situație de concurență neloială față de colegii care

au stabilit și încasat taxe și onorarii legale, pârâtul atrăgând clienții prin

practici nelegale.

Fapta de a folosi onorarii și taxe

sub nivelul minim constituie o încălcare a prevederilor art. 28 lit. f) și g)

din Codul deontologic al notarilor publici. O asemenea faptă, prin consecințele

sale, reprezintă și un comportament care aduce atingere onoarei și probității

profesionale a făptuitorului și este sancționată de prevederile art. 39 lit. d)

din Legea nr. 36/1995.

Ca urmare, acțiunea disciplinară

apreciată ca fiind întemeiată, a fost admisă.

La individualizarea sancțiunii s-a

avut în vedere gravitatea faptelor și, în conformitate cu prevederile art. 39

coroborat cu art. 41 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 36/1995 a notarilor

publici și a activității notariale, s-a aplicat pârâtului sancțiunea amenzii în

cuantum de 20 lei.

î

mpotriva acestei hotărâri au

formulat contestație Camera Notarilor Publici Brașov - Colegiul Director al

Camerei Notarilor Publici Brașov și notarul public B.M.

Colegiul Director al Camerei

Notarilor Publici a criticat hotărârea contestată sub aspectul nelegalității

sancțiunii aplicate, respectiv al cuantumului acesteia, susținându-se că pe

lângă pedeapsa prevăzută de lege pentru evaziune fiscală, suspendarea notarului

pentru o perioadă de 6 luni nu ar fi exagerată.

Nu au fost criticate constatările

Comisiei de Disciplină, soluția de admitere a acțiunii și legalitatea formală a

aplicării unei sancțiuni.

Notarul public B.M. a criticat

hotărârea mai sus menționată sub aspectul neîndeplinirii procedurii de citare

cu acesta. S-a arătat că acesta nu a primit nicio citație pentru vreun termen

de judecată, semnăturile de pe confirmările de primire neaparținându-i.

Prin Hotărârea nr. 287 din 14

noiembrie 2008, Consiliul Uniunii a admis contestația formulată de notarul

public B.M., a casat hotărârea atacată și a dispus trimiterea cauzei

Consiliului de Disciplină spre rejudecare.

A respins contestația formulată de

Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov.

La emiterea acestei hotărâri,

Consiliul Uniunii a avut în vedere următoarele :

Faptele săvârșite de notarul public B.M.

- încasarea unor onorarii și taxe sub nivelul minim prevăzut - constituie o

încălcare a prevederilor art. 28 lit. f) și g) din Codul deontologic al

notarilor publici care, prin consecințele sale, reprezintă și un comportament

care aduce atingere onoarei și probității profesionale sancționată de

prevederile art. 39 lit. d) din Legea nr. 36/1995, așa cum corect a reținut și

Consiliul de Disciplină în motivarea hotărârii sale. Însă, Consiliul de

Disciplină nu a avut în vedere la individualizarea aplicării sancțiunii

disciplinare gravitatea acestor fapte, soluția pronunțată fiind una foarte

blândă.

Cu toate acestea, având în vedere că

procedura de citare cu pârâtul nu a fost legal îndeplinită, Consiliul Uniunii a

constatat, conform art. 105 alin. (2) și art. 106 alin. (1) C. proc. civ.,, că

hotărârea pronunțată de Consiliul de Disciplină este lovită de nulitate.

î

n consecință, Consiliul Uniunii, în

conformitate cu dispozițiile art. 40 și art. 41 din Legea notarilor publici și

a activității notariale nr. 36/1995 și ale art. 34 din Regulamentul de punere

în aplicare a acestei legi a hotărât, în unanimitate, respingerea contestației

formulate de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov, admiterea

contestației formulate de notarul public B.M., casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare Consiliului de Disciplină, cu mențiunea că la

rejudecare să se țină cont de aspectele invocate în contestația Colegiului

Director al Camerei Notarilor Publici Brașov.

În urma acestei hotărâri, acțiunea

disciplinară a fost din nou înregistrată pe rolul Comisiei de Disciplină, sub

nr. 1/2009.

În cursul rejudecării acțiunii

disciplinare, Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Alba Iulia a

formulat cerere de intervenție accesorie în sprijinul reclamantului Colegiul

Director al Camerei Notarilor Publici Brașov.

Prin această cerere s-a solicitat,

față de faptele notarului public B.M. pentru care s-a formulat acțiunea

disciplinară, admiterea acesteia.

Prin Hotărârea nr. 1 din 28 februarie

2009, Colegiul de Disciplină a admis acțiunea disciplinară formulată de

Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov împotriva notarului

public B.M., a admis cererea de intervenție formulată de Colegiul Director al

Camerei Notarilor Publici Alba Iulia și, în baza art. 39 lit. d) coroborat cu

art. 41 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 36/1995, a aplicat notarului public

sancțiunea suspendării pe o durată de 1 lună.

La data de 7 septembrie 2009

reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a

Notarilor Publici din România, Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici

din România, Consiliul de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici

din România, Camera Notarilor Publici Brașov și Camera Notarilor Publici Alba

Iulia, în principal anularea Hotărârii nr. 207 din 05 iunie 2009 pronunțată de

Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România în dosarul nr.

2/2009 și, în consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare la Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, iar în subsidiar, anularea

Hotărârii nr. 207 din 05 iunie 2009 pronunțată de Consiliul Uniunii Naționale a

Notarilor Publici din România în dosarul nr. 2/2009 și în consecință, admiterea

contestației formulată împotriva Hotărârii nr. 1 din 28 februarie 2009

pronunțată de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România în

dosarul nr. 2/2009 în sensul ca, în principal, să se dispună trimiterea cauzei

spre rejudecare Consiliul de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor

Publici din România în dosarul nr. 2/2009, iar în subsidiar să se dispună

respingerea acțiunii disciplinare formulată de Colegiul Director al Camerei

Notarilor Publici Brașov și respingerea cererii de intervenție în interesul

altuia formulată de Camera Notarilor Publici Alba Iulia, cu cheltuieli de

judecată.

î

n legătură cu capătul de cerere

privind casarea cu trimitere spre rejudecare la Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, în motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin hotărârea contestată, completul de judecată al

Consiliului Uniunii a concretizat sub forma a două fraze motivarea soluției,

fără a preciza de ce criticile sunt nefondate, de ce faptele respective

reprezintă abateri disciplinare, respectiv „nu motivează în niciun fel",

motivarea suferind de trei feluri de vicii: să fie inexistentă, să fie inexactă

și să fie insuficientă.

Prin raportare la dispozițiile art.

261 pct. 5 C. proc. civ.,, Consiliu Uniunii are obligația să motiveze soluția

dată fiecărui capăt de cerere, iar motivarea trebuie să se refere la toate

actele dosarului și să fie în concordanță cu ele.

Hotărârea atacată este lipsită de

fundament juridic, necorespunzătoare împrejurărilor de fapt, dovedite cu probe

concludente și nu cuprinde motivele adoptării ei.

Instanța Consiliului Uniunii nu a

motivat în fapt și drept împrejurările care au stat la baza hotărârii

pronunțate, astfel că, față de aceste considerente, apare ca nelegală soluția

atacată.

î

n consecință, reclamantul a

considerat că în cauză sunt întrunite condițiile anulării hotărârii și

trimiterii cauzei spre rejudecare.

În legătură cu solicitarea de

trimitere spre rejudecare a cauzei la Colegiul de Disciplină, reclamantul a reiterat toate aspectele prezentate anterior și în privința hotărârii Colegiului

de Disciplină. De asemenea, din același punct de vedere a mai arătat că, deși

Colegiul de disciplină a constatat tardivitatea formulării întâmpinării, ceea

ce ar echivala, în opinia reclamantei, cu decăderea pârâtului din dreptul de a

propune probe și a ridica excepții, în afara celor de ordine publică, însă, din

hotărârea Colegiului ar rezulta că pârâtului i s-au încuviințat probe în acest

sens făcându-se referire la depoziția martorei V.C. S-a mai arătat că același

organ jurisdicțional a omis a se pronunța asupra tuturor apărărilor din

întâmpinare și a „încurcat în mod nepermis stadiul procesual" în care se

aflau, reclamantul referindu-se la faptul că în motivarea hotărârii s-a făcut

vorbire despre hotărârea instanței de fond, deși acesta era chiar stadiul

soluționării cauzei. Sub acest aspect, s-a concluzionat în sensul că, datorită

caracterului devolutiv al acestei faze procesuale, Colegiul trebuia să

cerceteze toate apărările pârâtului formulate oral sau în scris.

Criticile au mai vizat și lipsa motivării

întrunirii condițiilor răspunderii disciplinare și admiterea cererii de

intervenție precum și faptul că, deși Colegiul a încuviințat și administrat

probe, a omis să le analizeze fără vreo justificare.

De asemenea, s-a mai susținut că

prin modul în care a fost motivată hotărârea, s-a realizat o „încălcare

flagrantă a celor mai elementare drepturi ale omului și cetățeanului și, în

special, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare". S-a făcut

referire în acest sens la art. 11 și art. 20 din Proclamația Universală a

Drepturilor Omului și la art. 16 alin. (8) și art. 21 din Constituția României.

De asemenea, criticile au vizat și

aplicarea principiului „non reformatio in pejus”, arătându-se că prin Hotărârea

Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România nr. 287 din 14

noiembrie 2008, pe de o parte a fost admisă contestația formulată de către

reclamant împotriva Hotărârii Consiliului de disciplină al Uniunii Naționale a

Notarilor Publici din România nr. 3 din 14 iunie 2008, cauza fiind trimisă spre

rejudecare Consiliului de disciplină, iar pe de altă parte a fost respinsă

contestația formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov

împotriva aceleiași hotărâri.

În opinia reclamantului, în

rejudecare s-a aflat în propria sa cale de atac, neputându-se crea o situație

mai grea pentru partea care a exercitat calea de atac.

Față de soluția pronunțată prin

Hotărârea nr. 3 din 14 iunie 2008 a Colegiului de Disciplină prin care s-a

aplicat reclamantului sancțiunea amenzii în cuantum de 20 lei, prin Hotărârea

nr. 287 din 14 noiembrie 2008 a aceluiași colegiu, trebuia să-și producă

efectele principiul „non reformatio in pejus”, în sensul că nu se putea agrava

situația reclamantului în propria cale de atac. In argumentarea acestei

susțineri, s-a arătat că dispozițiile art. 372 alin. (1) C. proc. civ., se

aplică și în procedura cercetării prealabile.

î

n legătură cu înțelesul expresiei

„neagravarea situației", reclamantul susține că practica și doctrina au

arătat că aceasta trebuie să aibă o largă cuprindere, principiile degajate de

dispozițiile textului de lege anterior menționat urmând să-și găsească

aplicabilitatea ori de câte ori, în mod concret, datorită implicațiilor

procesuale căilor de atac declanșate de una dintre părțile din proces, ar putea

înrăutăți situația acestora.

Datorită faptului că, între alte

soluții, instanța de control judiciar poate dispune și desființarea cu

trimitere spre rejudecare, s-a subliniat faptul că obligarea respectării

dispozițiilor principiului „non reformatio in pejus” se menține în orice cadru

procesual declanșat ca urmare a declarării căii de atac de către cel cercetat.

Reclamantul a susținut în motivarea

acțiunii și inadmisibilitatea cererii de intervenție accesorie formulată de

Colegiul director al Camerei notarilor publici Alba Iulia.

î

n acest sens, a arătat că procedura

în atragerea răspunderii disciplinare a notarului public este reglementată de

art. 31-35 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 aprobat

prin Ordinul ministrului justiției nr. 710/C/1995.

Au fost prezentate aceste dispoziții

arătându-se că cererea de intervenție nu poate fi admisă nici în principiu

întrucât prevederile anterior menționate nu prevăd posibilitatea formulării

unei astfel de cereri, iar admiterea ei echivalează cu o adăugare la lege.

De asemenea, s-a susținut că pentru

ca o asemenea cerere să devină admisibilă, este necesară justificarea unui

interes, procedura desfășurată în fața Consiliului neaducând acestei părți nici

un avantaj legal, ci urmărind doar șicanarea reclamantului.

Singurul interes în cadrul

promovării unei acțiuni disciplinare îl reprezintă atragerea răspunderii

notarului public care este de competența exclusivă a propriei Camere, respectiv

a Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Brașov.

Reclamantul a mai susținut prin

acțiunea sa că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale răspunderii

disciplinare.

Pornindu-se de la dispozițiile art.

39 din Legea nr. 36/1995 și de la solicitările Colegiului Director al Camerei

Notarilor Publici Brașov privind faptele ce ar fi atras răspunderea

disciplinară, a fost prezentată situația de fapt privind respectarea

prevederilor Codului fiscal și s-a susținut lipsa intenției în săvârșirea

așa-zisei fapte.

Pârâtele Uniunea Națională a

Notarilor Publici din România, Camera Notarilor Publici Brașov și Camera

Notarilor Publici Alba Iulia au formulat în cauză întâmpinare prin care au

solicitat respingerea cererii ca nefondată și constatarea că actele criticate

sunt temeinice și legale.

Curtea de Apel Brașov, secția de

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de intervenție accesorie

formulată de către Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Alba Iulia în

sprijinul reclamantului Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici

Brașov, în baza art. 49 alin.

(1)

C.

proc. civ.,, potrivit căruia „ oricine are interes poate interveni într-o

pricină ce se urmează între alte persoane" iar prin sentința nr. 169/F din

9 decembrie 2009 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B.M. în

contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Notarilor Publici din România,

Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor din România, Consiliul de Disciplină al

Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, Camera Notarilor Publici,

Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov și Camera Notarilor

Publici Alba Iulia, a anulat Hotărârea nr. 207 din 05 iunie 2009 pronunțată de

Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România în dosarul nr.

2/2009 și Hotărârea nr. 1 din 28 februarie 2009 pronunțată de Consiliul de

Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România în dosarul nr.

3/2009 și a obligat pârâtul Consiliul de Disciplină al Uniunii Naționale a

Notarilor Publici din România să pronunțe o nouă hotărâre prin care să

soluționeze acțiunea disciplinară exercitată de pârâtul Colegiul Director al

Camerei Notarilor Publici Brașov față de reclamantul notar public B.M., cu

respectarea principiului „non reformatio in pejus”potrivit art. 315 alin. (4)

raportat la art. 296 C. proc. civ..

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut următoarele considerente:

Sesizat cu contestațiile Colegiului

Director al Camerei Notarilor Publici Brașov și a notarului public B.M.,

Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, a admis

contestația notarului dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare Comisiei de

Disciplină și a respins contestația Colegiului Director al Camerei Notarilor

Publici Brașov.

Analizând criticile aduse de

persoana cercetată și de organul de sesizare, instanța de fond a constatat că

primul a invocat nelegala sa citare, iar cel de al doilea, cuantumul prea mic

al pedepsei aplicate.

Structura considerentelor Hotărârii

nr. 287 din 14 noiembrie 2008 a Consiliului Uniunii este împărțită în două,

respectiv, una ce vizează fondul cauzei, invocată de Colegiul Director, în

cadrul căreia Consiliul a rezumat și confirmat starea de fapt reținută prin

hotărârea contestată, cu mențiunea că pedeapsa aplicată este prea blândă, și a

doua prin care s-a constatat că susținerile notarului public privind

neîndeplinirea procedurii de citare cu acesta în cursul soluționării acțiunii

disciplinare în fața Comisiei de Disciplină sunt întemeiate, impunându-se

casarea cu trimitere spre rejudecare.

Față de aceste argumente, s-a dispus

admiterea contestației notarului public cu consecința trimiterii spre

rejudecare a cauzei și respingerea contestației Colegiului Director.

Această hotărâre nu a fost atacată

în vederea supunerii sale controlului judecătoresc, astfel că dispozițiile

materializate în soluționarea contestațiilor au caracter definitiv.

Fiind vorba despre organe

jurisdicționale stabilite de lege, normele procedurale speciale în materie ce

reglementează activitatea de soluționare a acțiunilor disciplinare exercitate

împotriva notarilor publici, expuse anterior, se completează cu cele ale

Codului de procedură civilă.

Ca urmare, deși evident, în cadrul

considerentelor hotărârii Consiliului Uniunii nr. 287 din 14 noiembrie 2008,

există contradicții referitoare la modul de analizare a contestației.

Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Brașov și modul de soluționare

a acesteia, soluția dată acestei contestații care reprezintă rezultatul

deliberării tuturor membrilor Consiliului, trebuia avută în vedere de Comisia de

Disciplină cu ocazia rejudecării cauzei.

De asemenea, în măsura în care

procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu notarul public în cursul

primei soluționări a acțiunii disciplinare în fața Comisiei de Disciplină,

acesta ar fi trebuit să fie, din punct de vedere procedural, primul aspect

supus analizei de către organul jurisdicțional, urmând ca cealaltă contestație

să fie analizată doar pentru ca, în cazul în care argumentele invocate ar fi

fost justificate, să fie avute în vedere în cadrul rejudecării (art. 297 și art.

316 C. proc. civ.).

După a doua rejudecare a acțiunii

disciplinare de către Comisia de Disciplină, în urma admiterii acțiunii

disciplinare s-a aplicat o pedeapsa mai mare decât prima și, cu toate că, în

cadrul contestației formulate de notarul public împotriva acestei a doua

hotărâri, a fost invocată încălcarea principiului neagravării situației în

propria cale de atac, Consiliul Uniunii nu a cercetat cauza și sub acest

aspect, rezumându-se să analizeze strict fondul cauzei și să constate

temeinicia și legalitatea hotărârii contestate, cu consecința menținerii

acesteia.

î

ntr-adevăr, în cauză sunt aplicabile

dispozițiile Codului de procedură civilă privitoare la judecata în primă

instanță și în faza controlului judiciar, astfel că și dispozițiile art. 296 și

art.

315

alin. (4) sunt aplicabile.

Potrivit acestor dispoziții, instanța de control judiciar poate păstra ori

schimba în tot hotărârea atacată, însă autorului căii de atac nu i se poate

crea în propria sa cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea

atacată.

Ca urmare, în măsura în care prin

hotărârea nr. 287 din 14 noiembrie 2008, Consiliul Uniunii a admis doar

contestația formulată de notarul public, cu ocazia rejudecării nu se poate

agrava situația contestatorului, în sensul aplicării principiului consacrat în

doctrină „non reformatio in pejus”care garantează dreptul la un proces

echitabil.

Pentru aceste considerente, prima

instanță a admis în parte acțiunea reclamantului, a anulat Hotărârea nr. 207

din 05 iunie 2009 a Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din

România și Hotărârea nr. 1 din 28 februarie 2009 a Comisiei de Disciplină a Uniunii

Naționale a Notarilor Publici din România pentru ca la soluționarea acțiunii

disciplinare ca urmare a trimiterii spre rejudecare să se respecte dispozițiile

principiului „non reformatio in pejus”, potrivit considerentelor reținute.

î

mpotriva acestei hotărâri au

declarat recurs pârâții Uniunea Națională a Notarilor Publici din România ,

Camera Notarilor Publici Brașov și Camera Notarilor Publici Alba Iulia,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând că instanța de

fond a făcut o aplicare greșită a legii, printr-o interpretare subiectivă a

normelor și principiilor incidente în cauză, motiv de modificare a sentinței,

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții-pârâți, prin motivele de

recurs formulate, susțin că în mod eronat instanța de fond a reținut că atât

Consiliul de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România prin

Hotărârea nr. 1 din 28 februarie 2009 cât și Consiliul Uniunii Naționale a

Notarilor Publici din România prin Hotărârea nr. 207 din 5 iunie 2009, dată în

soluționarea contestației, au procedat la soluționarea acțiunii disciplinare

exercitată de pârâtul Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov

față de intimatul-reclamant – notar public B.M., cu nerespectarea principiului „non

reformatio in pejus”potrivit art. 315 alin. (4) raportat la art. 296 C. proc.

civ.

Aceasta, susțin recurenții-pârâți,

deoarece prin Hotărârea Consiliului Uniunii nr. 287/2008, constatându-se că

procedura de citare cu pârâtul nu a fost legal îndeplinită, s-a dispus

admiterea contestației formulate de notarul public B.M., casarea Hotărârii nr. 3

din 14 iunie 2008 a Consiliului de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor

Publici din România și trimiterea cauzei spre rejudecare Consiliului de

Disciplină, cu mențiunea ca la rejudecare să se țină cont de aspectele invocate

în contestația Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov .

Precizează recurenții-pârâți că

atâta vreme cât prin Hotărârea nr. 287/2008 a Consiliului Uniunii s-a constatat

că Hotărârea Consiliului de Disciplină este lovită de nulitate absolută,

aceasta fiind casată cu trimitere pentru rejudecare, în considerente

menționându-se și faptul că „la rejudecare să se țină cont și de aspectele

invocate în contestația Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici

Brașov”, ceea ce înseamnă că hotărârea a fost casată cu trimitere, fără a se

intra în cercetarea fondului, părțile fiind repuse în situația anterioară,

instanța de fond nu era îndreptățită a aprecia că în speță nu s-a dat eficiență

principiului „non reformatio in pejus”.

Mai mult, susțin recurenții-pârâți,

Hotărârea Consiliului de Disciplină nr. 3 din 14 iunie 2008 a fost atacată de ambele părți, deci și de către Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici

Brașov, contestația acestuia fiind respinsă fără a fi analizată pe fond, tocmai

pentru că s-a dispus casarea cu trimitere și reluarea judecății pentru lipsa de

procedură cu contestatorul B.M.

Or, principiul „non reformatio in

pejus” este limitat numai la calea de atac proprie, putând fi invocat în acele

situații când partea a atacat în mod solitar hotărârea pronunțată.

Se solicită admiterea recursului,

modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată și

menținerii ca temeinice și legale a hotărârilor atacate.

Recursul este fondat și urmează a fi

admis potrivit considerentele ce se vor arăta în continuare.

Este cert că prin Hotărârea nr. 287/2008

pronunțată de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România s-a

admis contestația formulată de notarul public B.M. și s-a dispus casarea

Hotărârii nr. 3 din 14 iunie 2008 a Consiliului de Disciplină al Uniunii

Naționale a Notarilor Publici din România cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Consiliul de Disciplină, dat fiind că procedura de citare cu pârâtul nu a fost legal îndeplinită,

reținându-se totodată că Hotărârea Consiliului de Disciplină este lovită de

nulitate absolută.

Prin aceeași Hotărâre nr. 287/2008 a

Consiliului Uniunii s-a dispus respingerea Contestației formulate de Colegiul

Director al Camerei Notarilor Publici Brașov.

Potrivit art. 315 alin. (2) C. proc.

civ., „când hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor de procedură,

judecata va reîncepe de la actul anulat”.

Reluarea judecății după casare cu

trimitere înseamnă o nouă judecată în prezența tuturor părților din proces, cu

respectarea tuturor principiilor de judecată, inclusiv principiul contradictorialității.

Același raționament a fost avut în

vedere și de către Consiliul Uniunii, la momentul pronunțării Hotărârii nr. 287/2008

prin care s-a dispus casarea cu trimitere la Consiliul de Disciplină a

hotărârii nr. 3 din 14 iunie 2008, fapt ce rezultă din chiar considerentele

acesteia, potrivit cărora „la rejudecare să se țină cont de aspectele invocate

în contestația Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Brașov”.

Rezultă astfel că nu a fost

analizată pe fond contestația Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Brașov,

în Hotărâre fiind prezentată succint doar starea de fapt.

De altfel, în rejudecare prin

Hotărârea nr. 1 din 28 februarie 2009 Consiliul de Disciplină a reanalizat

acțiunea formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Brașov, acțiune

pe care a admis-o sancționând pe notarul public B.M.

Având în vedere toate aceste aspecte

este cert că vis-à-vis de intenția reală a membrilor Consiliului Uniunii

Naționale a Notarilor Publici din România ne aflăm în fața unei greșite

formulări a dispozitivului Hotărârii pronunțate prin respingerea contestației

Colegiului Director.

Așadar, cum Hotărârea pronunțată de

Consiliul de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România nr.

3 din 14 iunie 2008 a fost atacată de ambele părți este exclusă aplicarea

principiului „

non reformatio in pejus

”, principiu ce este limitat numai

la calea de atac proprie.

Și literatura de specialitate este în

același sens și anume că „în cazul declarării recursului și de partea adversă

controlul este bilateral, iar egalitatea părților și contradictorialitatea

exclud beneficiul ce decurge din exercitarea solitară a respectivei căii de

atac” ( I.Deleanu, V. Deleanu).

Principiul neagravării situației în

propria cale de atac este aplicabil și cu prilejul rejudecării în fond a

cauzei, după casare,dar numai în situația în care rejudecarea a intervenit ca

urmare a inițiativei uneia dintre părți de a declanșa controlul judiciar, ceea

ce nu este cazul în speța de față.

Rezultă astfel din cele expuse că

instanța de fond a pronunțat soluția atacată cu recurs numai printr-o aplicare

greșită a textelor de lege și care reglementează principiul neagravării

situației în calea de atac - „

non reformatio in pejus

”, în mod eronat

fiind anulată Hotărârea nr. 207 din 5 iunie 2009, a Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România în dosarul nr. 2/2009 și

Hotărârea nr. 1 din 28 februarie 2009 pronunțată de Consiliul de Disciplină al

Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România în dosarul nr. 3/2009, cu

trimiterea cauzei la Consiliul de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor

Publici din România, pentru a pronunța o nouă hotărâre prin care să soluționeze

acțiunea disciplinară pornită împotriva intimatului-reclamant cu respectarea

acestui principiu.

Cât privește fondul cauzei, Înalta

Curte reține că atât Hotărârea nr. 1 din 28 februarie 2009 a Consiliului de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România cât și

Hotărârea nr. 207 din 5 iunie 2009 a Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor

Publici din România, prin care s-a respins contestația formulată împotriva

Hotărârii Consiliului de Disciplină, hotărâre prin care intimatul-reclamant a

fost sancționat cu suspendarea din funcție pe o durată de o lună, au fost

pronunțate în concordanță cu prevederile din Legea nr. 36/1995 și având la bază

gravitatea abaterii disciplinare săvârșită, aceea de a percepe taxe pentru

actele autentificat în anul 2008, pe baza unui expertize din anul 2007, încălcând

astfel legislația fiscală și normele deontologice profesionale.

Hotărârea Consiliului Uniunii nr. 207

din 5 iunie 2009, contrar celor susținute de intimatul-reclamant, respectă

dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că, cuprinde motivele de

fapt și de drept care au format convingerea membrilor Consiliului Uniunii

referitor la vinovăția notarului public, probele existente la dosarul cauzei

dovedind pe deplin săvârșirea de către acesta a abaterilor disciplinare reținute

în sarcina sa.

Astfel s-a reținut că notarul public

B.M. a autentificat un număr de 46 de acte având ca obiect imobile situate în

municipiul Sibiu, folosind pentru calculul taxelor valorile din raportul de

expertiză pe anul 2007, producând consecințe grave prin neîncasarea și

nevirarea la bugetul statului a impozitului pentru transferul dreptului de

proprietate, TVA, impozitul pe venit, nesocotind astfel dispozițiile Codului

fiscal.

Fapta săvârșită este de fapt

concurență neloială și ea constituie o încălcare a prevederilor art. 28 lit. f)

și g) din Codul deontologic și art. 39 lit. d) din Legea nr. 36/1995.

Art. 28 lit. g) din Codul

d

eontologic al Notarilor Publici din

România, prevede ca „manifestări de concurență neprincipială”, „folosirea unor

onorarii sub nivelul minim stabilit”, iar la lit. m) din același text se

prevede că sunt sancționate, „orice acțiuni, gesturi, atitudini și alte forme

de manifestare ale notarului , personal sau prin interpuși, prin care se

urmărește atragerea clientelei și sporirea veniturilor biroului său notarial, în

detrimentul altor notari”.

De fapt, astfel cum precizează și

recurenții-pârâți, intimatul-reclamant a recunoscut existența neregulilor

constatate de Corpul de

c

ontrol, însă

a încercat minimizarea sau repararea, acolo unde a fost posibil, a acestor

nereguli.

La stabilirea sancțiunii aplicate

s-au avut în vedere și mijloacele de probă și dovezile pe care

intimatul-reclamant le-a considerat necesare, însă în mod corect atât Consiliul

de Disciplină cât și Consiliul Uniunii le-au considerat neconvingătoare.

Totodată, s-a avut în vedere că prin

abaterea disciplinară săvârșită, intimatul-reclamant în calitate de notar a

adus prejudicii întregului sistem notarial, nu numai Camerei din care face

parte.

Referitor la critica pe care

intimatul-reclamant o formulează în acțiunea introdusă la instanță, cu privire

la greșita admitere a cererii de intervenție a Camerei Notarilor Publici Alba

Iulia, aceasta este nefondată.

Consiliul de Disciplină, în baza

art. 49 alin. (1) C. proc. civ.,, a admis în mod corect cererea de intervenție

accesorie a Camerei Notarilor Publici Alba Iulia, considerând că aceasta

justifică un interes în cauză, interesul fiind unul profesional, Colegiul

Director al Camerei Notarilor Publici Brașov fiind sesizat de Colegiul Director

al Camerei Notarilor Publici Alba Iulia, în urma plângerilor notarilor publici,

cu privire la exercitarea neconformă a activității de către notarul public B.M.

Drept consecință, criticile

formulate de intimatul-reclamant ce vizează cele două Hotărâri, ale Consiliului

de Disciplină și Consiliului Uniunii sunt neîntemeiate, motiv pentru care

acțiunea formulată de acesta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Ca o concluzie, a celor expuse, se

va admite recursul declarat de cele trei pârâte împotriva sentinței nr. 169/F

din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ

și fiscal, și se va modifica sentința atacată în sensul că se va respinge în

tot acțiunea formulată de B.M., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Uniunea Națională a

Notarilor Publici din România, Camera Notarilor Publici Brașov și Camera

Notarilor Publici Alba Iulia împotriva sentinței nr. 169/F din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul

că respinge în tot acțiunea formulată de B.M., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 19 ianuarie 2011.