ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2357/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2357/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta C.M.L. în contradictoriu cu pârâtele U.N.N.P.R. și Camera Notarilor

Publici Cluj a solicitat anularea hotărârii din 29 aprilie 2011 pronunțată de

Consiliului Uniunii in Dosar nr. 2/2011 în ceea ce privește soluția dată

contestației formulată de către reclamantă, cu consecința, înlăturării

dispoziției prin care a fost menținută sancțiunea aplicată de Consiliul de

disciplină prin hotărârea din 5. februarie 2011; admiterea contestației

formulată de către reclamantă împotriva hotărârii din 5 februarie 2011,

pronunțată în Dosar nr. 4/2010 de Consiliul de disciplină al U.N.N.P.R.,

anularea acestei hotărâri și respingerea acțiunii disciplinare exercitată de

Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Cluj.

În motivare,

reclamanta, notar public, a arătat că prin hotărârea din 5 februarie 2011

pronunțată de către Consiliul de disciplină, s-a admis acțiunea disciplinară

formulată de Colegiul director al Camerei Notarilor Publici Cluj împotriva sa,

iar in baza prevederilor art. 41 lit. a) din Legea nr. 36/1995 raportat la art.

39 lit. a) din același act normativ, s-a aplicat reclamantei sancțiunea disciplinară

- observație scrisă.

A mai arătat că a

formulat contestație, contestație respinsă prin hotărârea din 29 aprilie 2011

de către instanța de disciplină superioară ierarhic, Consiliul Uniunii.

În susținerea

acțiunii, reclamanta a arătat că ambele hotărâri sunt nemotivate, făcând

referiri generice, preluate din Nota de control din 25 august 2010 și fără

suport probator din care să reiasă in concret așa zisa culpă a reclamantei la

autentificarea actului notarial, fiind astfel nelegale intrucât nu se poate verifica

rațiunea pentru care argumentul adus nu a fost primit.

Cu privire la

abaterea reținută privind introducerea sintagmei „sarcinii radiabile”,

apreciată de către organul disciplinar ca fiind neacceptată in practica

notarială, a arătat reclamanta că aceasta este consacrată de legislația

privitoare la cartea funciară (Dec. nr. 115/1938, iar mai actual Legea nr. 7/1996,

precum și Ordinele date in aplicarea acestei din urmă legi, iar din punct de

vedere juridic, aceste drepturi de uzufruct viager, în acord chiar și cu

denumirea lingvistică, sunt limitate în timp, adică exclusiv pe timpul vieții

beneficiarului. În cauza de față - în raport de anul intabulării, 1899 și 1907

- se poate deduce că uzufructuarii sunt numai formal neradiați, în realitate

fiind șanse mari ca ei să fie decedați.

De asemenea, a mai

arătat reclamanta că nici neglijența și nici superficialitatea nu pot fi

reținute ca și atribute negative care să conducă la reținerea abaterii

disciplinare, cu atât mai mult cu cât aceste elemente sunt analizate în raport

de un act străin, autentificat de un alt notar public, care se bucură de forță

probantă.

S-a susținut in

motivarea acțiunii că nu se precizează în motivarea hotărârilor care ar fi fost

remediul ce ar fi trebuit urmat în raport de antecontractul de

vânzare-cumpărare întocmit de către notarul public S.T.D., precum și că

argumentul că actul autentificat "va da naștere cu certitudine unor

litigii" nu poate fi susținut din punct de vedere juridic.

Reclamanta a depus o

completare stării de fapt (sub aspectul invocării unor motive de ordin

procedural) privind pronunțarea hotărârii cu nesocotirea prevederilor legale

aferente rezolvării incidentului privind abținerea dlui notar B.D.I. care a

participat in complet, insă s-a abținut la vot, fără a exista o declarație

scrisă in acest sens, ceea ce ar atrage nelegalitatea hotărârii.

De a asemenea, a

invocat nulitatea absolută a Hotărârii nr. 138/2011 aceasta nefiind semnată de

toți membrii completului de judecată în conformitate cu art. 261 alin. (1) pct.

8 C. proc. civ., raportat la art. 104 din Legea nr. 36/1995, ci doar de

președinte și de secretar.

Pârâtele au formulat

întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii formulate de

reclamantă.

Hotărârea instanței

de fond

Prin

Sentința nr. 723 din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamanta contradictoriu cu pârâtele U.N.N.P.R. și

Camera Notarilor Publici Cluj; s-a anulat Hotărârea din 29 aprilie 2011,

adoptată de Consiliul Uniunii și s-a anulat Hotărârea din 5 februarie 2011,

pronunțată de Consiliul de Disciplină al U.N.N.P.R. și înlăturată sancțiunea

disciplinară a observației scrise, aplicată reclamantei.

A

fost obligată pârâta U.N.N.P.R. să plătească reclamantei cheltuieli de judecată

în sumă de 3.008,3 lei.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că in ceea ce privește

critica de nelegalitate a hotărârii privind modul de soluționare a incidentului

privind abținerea dlui notar B.D.I. și critica privind nulitatea hotărârii față

de nesemnarea acesteia de către toți membrii completului, nu pot fi reținute,

întrucât, in speță, nu este vorba despre o hotărâre judecătorească supusă

strict rigorilor C. proc. civ. ci este reglementată de dispozițiile

art. 34 din Ordinul M.J.

nr. 710 din 5 iulie 1995 pentru adoptarea Regulamentului de punere in aplicare

a Legii notarilor publici si a activității notariale nr. 36/1995 și

dispozițiilor art art. 25 din Hotărârea Consiliului Uniunii nr. 96 din 20

februarie 2009 pentru aprobarea Regulamentului de funcționare a Consiliului U.N.N.P.R.

Pe fondul cauzei,

instanța a respins acuzațiile reclamantei privind nemotivarea hotărârii de

sancționare, aceasta fiind conformă standardelor stabilite de către Curtea

Europeană, care a statuat că obligația tribunalelor de a-și motiva hotărârile

nu trebuie înțeleasă în sensul că ele trebuie să răspundă în mod detaliat la

fiecare argument al părților procesului, întinderea acestei obligații variind în

funcție de natura deciziilor.

A constatat

judecătorul fondului netemeinicia hotărârii Consiliului nr. 138/2011, având in

vedere că probațiunea administrată nu este de natură să ateste că în sarcina

reclamantei poate fi reținută săvârșirea abaterii disciplinare pentru care a

fost sancționată.

Astfel s-a reținut

că, potrivit dispozițiilor art. 39 lit. a) din Legea notarilor publici și a

activității notariale nr. 36/1995, răspunderea disciplinară a notarilor publici

intervine, între altele, pentru întârzierea sau neglijența în efectuarea

lucrărilor.

In speța dedusă

judecății, a apreciat instanța că nu se poate reține neglijența, respectiv,

încălcarea din culpă, a unei obligații profesionale, prin neîndeplinirea

acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă dacă prin aceasta s-a creat o

vătămare unei persoane, cu prilejul autentificării unui contract de vânzare

–cumpărare încheiat între numiții P.S. și P.G.M., în calitate de vânzători, și

SC A.I. SRL, având ca obiect patru suprafețe de teren, în Almașu Mare.

A

constatat instanța că neîntemeiat se reține că sintagma „sarcini radiabile” nu

este acceptată in practica notarială, întrucât orice act juridic autentificat

nu trebuie să se supună unor formalități stereotipice de conținut și clauze,

expresia uzitată nefiind o creație "sui generis", când sediul

materiei cu privire la această sintagmă este consacrat de legislația privitoare

la cartea funciară (Dec.nr. 115/1938, iar mai actual Legea nr. 7/1996, precum

și Ordinele date in aplicarea acestei din urmă legi.

Totodată,

s-a apreciat că trebuie să prevaleze situația juridică in detrimentul unei

situații deduse din simpla lor existență grafică, cu atât mai mult cu cât

aceste drepturi de uzufruct viager sunt limitate în timp, exclusiv pe timpul

vieții beneficiarului, iar în speță, în raport de anul intabulării, 1899 și

1907, se poate deduce că uzufructuarii sunt numai formal neradiați, în

realitate fiind șanse mari ca ei să fie decedați. S-au mai reținut in acest

sens și dispozițiile art. 78 lit. b) din Ordinul nr. 633/2006 pentru aprobarea

Regulamentului de Organizare și Funcționare a Biroului de Cadastru și

Publicitate Imobiliară, precum și soluția C.S.M. pentru discutarea problemelor

de practică judiciară neunitară din data de 11 iunie 2008, conform cărora,

judecătorul, apelând la o prezumție simplă, potrivit căreia o persoană nu

trăiește 120, 130 sau chiar 140 de ani, poate prezuma că o persoana este

decedată la data introducerii acțiunii.

În

ceea ce privește omisiunea menționării modului de dobândire a proprietății și a

coindivizarilor, Curtea a constatat că, deși cele reținute sunt reale, această

împrejurare, în sine, nu este de natură să ducă la concluzia săvârșirii

abaterii disciplinare, ea neîntrunind elementele constitutive necesare.

Cu

privire la cesiune, în condițiile în care cumpărătoarei îi sunt cesionate toate

drepturile ce rezultă din semnarea antecontractului autentificat de notarul S.,

a constatat instanța că nu este probată acuzația privind nerespectarea normelor

referitoare la aplicarea taxei notariale.

De

asemenea, s-a apreciat că este vorba despre o eroare de judecată din partea

pârâtei cu privire la diferența dintre prețul plătit și prețul la care se

obligă debitoarea să înstrăineze, deoarece, în concret, se indică suprafața

totală a terenurilor din actul N.P.S. ca fiind de 27.250 mp, în dezacord cu

mențiunea inserată expres în antecontractul din 10 iulie 2009, când real

suprafața este de 272.500 mp , premisă care, prin raportare la suprafața de

42.109 mp, din actul autentificat de către reclamantă la 9 iunie 2010, conduce

automat la necesitatea existenței unei diferențe de preț.

A

mai arătat judecătorul fondului că nu s-a probat de către pârâtă in ce măsura

notificarea cesiunii reprezintă o condiție de validitate, iar că sub aspectul

prejudiciului, deși verificarea a fost pornită la sesizarea reprezentantului

societății SC P. SRL, noul administrator a revenit precizând că nu i-a fost

creată nicio vătămare

A

concluzionat curtea de apel că nu se poate întrevedea care este natura și

conținutul neglijenței imputate reclamantei în activitatea de instrumentare a

autentificării contractului și că inexistența unei fapte imputabile duce la

concluzia conform căreia, nici aplicarea sancțiunii, chiar în forma cea mai

ușoară, nu se justifică.

Cu

privire la limitele în cadrul cărora se poate pronunța instanța, ca urmare a

sesizării reclamantei, inclusiv din perspectiva părții care poate fi obligată

la cheltuieli, s-a apreciat că C.N.P. Cluj a fost introdusă in cauză numai

pentru opozabilitate, acțiunea disciplinară pe care pârâta a exercitat-o

împotriva contestatoarei nereprezentând un act administrativ, care să poată fi

supus controlului instanței de judecată, astfel ca această pârâtă să poată

deține calitatea procesual pasivă în cauză, în sensul tradițional al acestei

sintagme.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs recurenta U.N.N.P.R., formulând critici care se

încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304

1

C. proc. civ.

și anume:

-în mod greșit

instanța de fond a reținut că „neglijența în efectuarea lucrărilor” nu poate fi

reținută ca abatere disciplinară, decât dacă „prin aceasta s-a creat o vătămare

unei persoane”. Pentru antrenarea răspunderii disciplinare este suficientă

existența abaterii, chiar dacă rezultatul nu se concretizează într-un

prejudiciu efectiv;

-instanța de fond a ignorat

importanța menționării modului de dobândire a proprietăților și a

coindivizărilor în cazul înstrăinărilor, obligația ce rezultă din prevederile

art. 70 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995. În

mod neîntemeiat instanța de fond a ignorat importanța unor formalități prevăzute

pentru corecta întocmire a contractelor de cesiune, respectiv notificarea debitorului

cedat (art. 1393 C. civ.), taxarea conform prevederilor legale. De asemenea, nu

au fost respectate prevederile art. 6 din Legea nr. 36/1995 în privința contractului

de cesiune analizat de organele disciplinare, acesta fiind încheiat în condiții

ce creează suspiciuni.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, dar și criticile formulate de recurentă, instanța

de control judiciar constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru

următoarele considerente:

Prin Hotărârea nr. 2

din 5 februarie 2011 a Consiliului de disciplină al U.N.N.P.R. reclamanta a fost

sancționată cu „observație scrisă”, sancțiune prevăzută de art. 41 lit. a) din

Legea nr. 36/1995, sancțiune menținută prin Hotărârea din 29 aprilie 2011 de

către Consiliul U.N.N.P.R.

La baza acestor hotărâri

au stat o serie de nereguli concrete, descrise în nota de control din 25 august

2010, care chiar dacă nu au produs consecințe grave, reprezintă abateri de la legile

și regulamentele aplicabile profesiei, determinând inclusiv sesizarea Uniunii de

către reprezentantul unei societăți comerciale.

Pe parcursul judecății

la prima instanță nu s-a făcut proba contrară situației de fapt reținută prin

actul de sancționare, ci s-a reținut doar că respectivele nereguli nu au produs

consecințe vătămătoare. Or, o astfel de constatare nu poate conduce la înlăturarea

răspunderii disciplinare, ci doar la diminuarea sancțiunii.

În mod corect,

recurenta U.N.N.P.R. a făcut referire, în cazul contractului de cesiune

analizat, la prevederile art. 6 din Legea nr. 36/1995 potrivit cărora „notarii

publici au obligația să ceară și să dea lămuriri părților asupra conținutului

actelor spre a se convinge că le-au înțeles sensul și le-au acceptat efectele,

în scopul prevenirii litigiilor”.

Totodată, potrivit

art. 70 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995

„În actele de transmisiuni sau constituirii de drepturi reale imobiliare

notarul public este obligat să verifice situația proprietății și sarcinile bunului,

or contractul autentificat din 9 iunie 2010 cuprinde mențiuni incomplete în

acest sens, nefiind clar dacă ceea ce se transmite este nuda proprietate sau dreptul

de proprietate cu toate atributele sale.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art.  312 alin. (1), 2 și (3) C. proc. civ.,

recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinței în sensul respingerii

acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de U.N.N.P.R. împotriva Sentinței nr. 723 din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2013.