ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4713/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4713/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,
reclamantul C.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Notarilor
Publici din România și Camera Notarilor Publici Brașov, anularea hotărârii UNPR
adoptată la 20 ianuarie 2011, anularea hotărârii Camerei Notarilor Publici
Brașov adoptată la 17 noiembrie 2011, obligarea pârâtelor la angajarea
răspunderii disciplinare a notarului public T.V. și, în subsidiar, obligarea Camerei
Notarilor Publici Brașov la exercitarea acțiunii disciplinare împotriva
notarului public T.V.
Prin Sentința civilă
nr. 373 din 23 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea
formulată de către reclamantul C.T..
Pentru a se pronunța
astfel, instanța de fond a reținut că prin adresa din 17 noiembrie 2010 CNP
Brașov a comunicat reclamantului faptul că urmare a analizei celor sesizate,
Colegiul director a constatat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii
disciplinare a notarului public și că orice act notarial este supus controlului
judiciar conform art. 100 din Legea nr. 36/1995 și ale Codului de procedură
civilă. În ceea ce privește acuzația de fals, s-a răspuns că aceasta nu poate
fi tratată în cadrul răspunderii disciplinare.
S-a mai reținut că
prin adresa din 20 ianuarie 2011, UNPR a comunicat reclamantului ca UNPR nu are
competenta declanșării acțiunii disciplinare, ci Colegiul director al Camerei
Notarilor Publici Brașov. Totodată i s-a comunicat reclamantului faptul că UNPR
a dispus efectuarea unui control tematic la BNP T.V. S-a menționat ca UNPR nu
este un organism abilitat să încadreze din punct de vedere al răspunderii
penale faptele săvârșite de notari și nu poate recomanda decât urmarea
procedurilor legale.
Instanța de fond a
apreciat, în esență, că actele contestate sunt legale și temeinice, că instanța
nu ar putea ca, pe calea controlului legalității răspunsului Camerei Notarilor
Publici Brașov să rețină ea însăși culpa notarului, neputând nici a se
substitui organului administrativ în efectuarea cercetării disciplinare, și nu
poate obliga pârâtele la "angajarea răspunderii disciplinare".
Împotriva acestei
soluții a declarat recurs reclamantul C.T., susținând că este netemeinică și
nelegală, fără a depune, însă, și dovada plății taxei judiciare de timbru și
timbrul judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate.
Or, în conformitate
cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind
timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și
completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă
judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se,
potrivit art. 302
1
alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării
nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale
sus-menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici
ulterior, deși a fost citat cu mențiunea timbrării corespunzătoare (dosarul de
recurs), devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997
și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca
netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul
declarat de C.T. împotriva Sentinței civile nr. 373 din 23 ianuarie 2012 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal
ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 martie 2013.
Procesat de GGC - CL