ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4713/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Notarilor Publici din România și Camera Notarilor Publici Brașov, anularea hotărârii UNPR adoptată la 20 ianuarie 2011, anularea hotărârii Camerei Notarilor Publici Brașov adoptată la 17 noiembrie 2011, obligarea pârâtelor la angajarea răspunderii disciplinare a notarului public T.V. și, în subsidiar, obligarea Camerei Notarilor Publici Brașov la exercitarea acțiunii disciplinare împotriva notarului public T.V. Prin Sentința civilă nr. 373 din 23 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantul C.T..

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin adresa din 17 noiembrie 2010 CNP Brașov a comunicat reclamantului faptul că urmare a analizei celor sesizate, Colegiul director a constatat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii disciplinare a notarului public și că orice act notarial este supus controlului judiciar conform art. 100 din Legea nr. 36/1995 și ale Codului de procedură civilă. În ceea ce privește acuzația de fals, s-a răspuns că aceasta nu poate fi tratată în cadrul răspunderii disciplinare. S-a mai reținut că prin adresa din 20 ianuarie 2011, UNPR a comunicat reclamantului ca UNPR nu are competenta declanșării acțiunii disciplinare, ci Colegiul director al Camerei Notarilor Publici Brașov.

Totodată i s-a comunicat reclamantului faptul că UNPR a dispus efectuarea unui control tematic la BNP T.V. S-a menționat ca UNPR nu este un organism abilitat să încadreze din punct de vedere al răspunderii penale faptele săvârșite de notari și nu poate recomanda decât urmarea procedurilor legale. Instanța de fond a apreciat, în esență, că actele contestate sunt legale și temeinice, că instanța nu ar putea ca, pe calea controlului legalității răspunsului Camerei Notarilor Publici Brașov să rețină ea însăși culpa notarului, neputând nici a se substitui organului administrativ în efectuarea cercetării disciplinare, și nu poate obliga pârâtele la "angajarea răspunderii disciplinare". Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul C.T., susținând că este netemeinică și nelegală, fără a depune, însă, și dovada plății taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate.

Or, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus-menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior, deși a fost citat cu mențiunea timbrării corespunzătoare (dosarul de recurs), devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de C.T. împotriva Sentinței civile nr. 373 din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2013. Procesat de GGC - CL