ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7859/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Procurorul financiar de pe

lângă Camera de Conturi a municipiului București, a sesizat Colegiul jurisdicțional

București al Curții de Conturi și a solicitat obligarea pârâților: D.N., Ș.M., SC,

M.C., G.E., P.A., C.D. și M.D., la plata în solidar către C.N. T. SA, a sumei

de 59.981,93 dolari SUA, cu titlu de daune, reprezentând plăți nejustificate

din creditul de la B.E.I., pentru lucrări necorespunzătoare calitativ,

executate de SC S. Ltd. și SC L.R. SRL, pentru reabilitare hangarului de avioane

și a sumei de 5.785,4 dolari SUA, cu titlu de daune, reprezentând plăți fără

contraprestație către SC L.R. SRL.

S-a arătat că din

verificarea documentelor privind reabilitarea pardoselii hangarului, obiectiv

finanțat din creditul extern contractat cu B.E.I., organul de control a

constatat plata nejustificată din creditul primit, a sumei de 59.981,93 dolari SUA,

pentru lucrări necorespunzătoare calitativ executate de constructorul SC S. Ltd.

și SC L.R. SRL.

Faptul că lucrarea este

necorespunzătoare calitativ și necesită refacerea integrală, este atestat de

Minuta TL 0022 din 18 aprilie 2001, unde sunt precizate deficiențele de

execuție și lucrările compromise, constând în fisuri, desprinderi ale stratului

de material, etc.

S-a constatat de organul de

control, că, deși furnizorii SC S. Ltd și SC L.R. SRL se angajau să remedieze

lucrările compromise, această intenție nu a avut însă și finalitate, astfel că

C.N. T. SA a fost prejudiciată cu suma de 59.981,93 dolari SUA.

Totodată, s-a constatat că C.N.

T. SA a achitat din creditul B.E.I., în favoarea SC L.R. SRL, suma de 34.776,33

dolari SUA, iar materialele puse în operă pentru lucrarea necorespunzătoare

calitativ, sunt în sumă de 28.990,93 dolari SUA.

În acest fel C.N. T. SA a

achitat către SC L.R. SRL, suma de 5.785,44 dolari SUA, fără o contraprestație

din partea acesteia.

A concluzionat că utilizarea

nelegală a sumei totale de 65.767,33 dolari SUA (59.981,93 dolari SUA, plus

5.785,4 dolari SUA), pe relațiile contractuale cu SC S. Ltd. și SC L.R. SRL,

este consecința unui complex de factori și anume: întocmirea incompletă a

documentației tehnice pentru începerea procedurii de licitație, neorganizarea

licitației publice conform prevederilor contractuale de împrumut și legislația

în vigoare, derularea și execuția deficitară a lucrărilor, efectuarea de plăți

fără contraprestație.

Răspunderea pentru

utilizarea sumei s-a arătat că revine:

- economist D.N., director

general, care avea obligația gestionării eficiente a sumelor provenite din

creditul extern contractat cu B.E.I., precum și în calitate de semnatar al

contractelor încheiate pentru executarea pardoselii hangarului.

- inginer Ș.M., fost

director tehnic, care nu a asigurat întocmirea întregii documentații tehnice,

necesare procedurii de achiziție și în calitate de semnatar al contractelor de

achiziție cu SC S. Ltd. și SC L.R. SRL.

- inginer S.C., director

tehnic, care în calitate de semnatar al protocolului din 9 iulie 2001, încheiat

cu SC L.R. SRL, prin care se exonerează de răspundere, furnizorul, deși nu a

fost recuperată suma, fără contraprestație și nici A contravalorii materialelor

puse în operă, care au fost deteriorate.

- economist M.C., contabil-șef,

care în calitate de semnatar al contractului, cu furnizorii și al documentelor

de plată către aceștia, nu a luat măsuri de recuperare a sumelor achitate

pentru lucrarea deteriorată sau avansate, fără executarea unei contraprestații.

- inginer G.E., diriginte de

șantier, în calitate de semnatar al recepției parțiale.

- inginer P.A., șef

compartiment logistic, în calitate de semnatar al contractelor de execuție, de

membru al comisiei de recepție și semnatar al procesului-verbal de recepție

preliminar nr. 84 din 30 martie 2001, care a stat la baza achitării

contravalorii lucrărilor defectuoase.

- inginerii C.D. și M.D., în

calitate de membri în comisia de selecție a ofertelor.

Colegiul jurisdicțional al

municipiului București, prin sentința nr. 173 din 1 noiembrie 2002, a respins

ca neîntemeiat, actul de sesizare.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, deși lucrarea s-a dovedit a fi necorespunzătoare

calitativ, nu s-a putut stabili cu certitudine vinovăția pârâților în cauză,

nici măcar pentru deficiențele arătate de organele de control.

Din actele depuse la dosar a

rezultat că între beneficiarul lucrării, C.N. T. SA și I.P.T.A.N.A., s-a

încheiat un contract-cadru de proiectări, care avea ca obiect, documentații de

proiectare în întocmirea documentelor necesare obținerii avizelor și

acordurilor prevăzute de lege, pentru RK H.A., pe Aeroportul Internațional

București - Otopeni, proiect care cuprinde întreaga documentație, fiind atașat

la dosar.

Documentația cuprinde două

variante de execuție, din care a fost aleasă varianta cea mai simplă, astfel

cerința legii a fost îndeplinită.

Alegerea oricăreia din cele

două variante a implicat și asumarea unor riscuri, unitatea chiar precizând că

lucrarea de reparație - refacere a pardoselii, a reprezentat o premieră în

domeniul infrastructurii aviației civile române, neexistând nici un fel de

experiență anterioară.

În aceste condiții nu putea

fi imputată membrilor comisiei de selecție a ofertelor și conducerii unității,

alegerea variantei mai simple și mai ieftine, iar faptul că alegerea acestei

variante s-a făcut prin selecție de oferte, și nu prin licitație, nu are relevanță.

Între beneficiar și

constructor s-a încheiat un act adițional la contract, prin care executantul se

obliga să refacă lucrarea în varianta a doua, conform soluției nr. 1 din

raportul de expertiză tehnică, la aceeași valoare la care s-ar fi executat

inițial, respectiv 214.135 dolari SUA (în care se includea și suma deja

cheltuită, de 65413,7 dolari SUA). De asemenea, executantul se obliga să

constituie în favoarea beneficiarului, o asigurare la valoarea integrală a

contractului, de 214.135 dolari SUA, pe perioada de garanție a lucrării de doi

ani.

Împotriva sentinței nr. 173

din 1 noiembrie 2002 a Colegiului jurisdicțional a municipiului București, Procurorul

financiar de pe lângă Camera de Conturi a municipiului București a declarat

recurs jurisdicțional.

Secția jurisdicțională a

Curții de Conturi, prin decizia nr. 288 din 8 mai 2003, a admis recursul

jurisdicțional și a casat sentința, cu trimitere, spre rejudecare, aceluiași

colegiu, întrucât instanța de fond nu a efectuat o cercetare judecătorească, ci

s-a mulțumit să constate existența unei situații dedusă din actul de sesizare.

Nu s-au motivat reținerile

făcute, care sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, hotărârea

fiind dată cu aplicarea greșită a legii, problema prejudiciului cauzat prin

efectuarea unei lucrări „necorespunzătoare calitativ”, trebuie tratată în

raport direct cu modul în care a fost afectată siguranța transporturilor

aeriene, aici existând un risc agravat, ce duce automat la agravarea răspunderii

persoanelor cu funcții decizionale importante.

Considerând hotărârea,

nelegală, atât C.N. T. SA, cât și fiecare din persoanele fizice care au făcut

obiectul actului de sesizare, au declarat recurs.

În cele nouă recursuri, se

arată în esență că secția jurisdicțională a ignorat probele administrate în

cauză, care sunt hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și din care rezultă că

nu există nici un fel de prejudiciu nici pentru companie, nici pentru SC T. SA,

nici pentru B.E.I. sau statul român, întrucât în prezent, lucrarea executată

este corespunzătoare, nici o persoană nu este vinovată, astfel că în urma

admiterii recursurilor, se impune casarea deciziei pronunțate de secția

jurisdicțională și respingerea recursului Procurorului financiar împotriva

sentinței nr. 173 din 1 noiembrie 2002 a Colegiului jurisdicțional al Camerei

de Conturi.

Recursurile sunt nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 261

alin. (5) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de

drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au

înlăturat cererile părților.

Verificând sentința

pronunțată de Colegiul jurisdicțional, ca urmare a recursului declarat de Procurorul

financiar, secția jurisdicțională a reținut că instanța nu a efectuat o

cercetare judecătorească, ci s-a mulțumit să constate existența unei situații

dedusă din actul de sesizare, respectiv nu există o analiză a probelor

administrate, concluziile trase fiind contradictorii.

Această „motivare”

constituie o vădită nelegalitate, ce duce la nulitatea hotărârii, cu consecința

casării sentinței, cu trimitere, spre rejudecare, soluție pronunțată în decizia

atacată.

De precizat că, prin O.U.G. nr.

117/2003, s-a dispus preluarea activității jurisdicționale a instanțelor Curții

de Conturi, de către instanțele judecătorești, astfel că, respingându-se

recursurile, ca nefondate, urmează a se înainta dosarul, conform art. 2 lit. b)

din ordonanța menționată, la curtea de apel, spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de C.N. T. SA, D.N., Ș.M., S.C., C.M., P.A., M.D., D.C. și G.E.,

împotriva deciziei nr. 288 din 8 mai 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională,

ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 octombrie 2004.