ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4854/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 202 din 4

aprilie 2002 a Tribunalului Iași, inculpatul S.C. a fost condamnat la 4 ani

închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.

(4), cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen.

Totodată tribunalul a obligat pe

inculpat să plătească părții civile SC M. SRL Iași suma de 439.200.000 lei

despăgubiri civile și la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut în fapt că inculpatul,

autorizat, conform Decretului-Lege nr. 54/1990 ca persoană fizică să desfășoare

activitatea de comercializare materiale feroase și neferoase, în ziua de 26 mai

1999 a ridicat de la SC M. SRL Iași cantitatea de 6000 kg bronz-bare, pentru

care a emis fila C.E.C. F-000-0348001 în valoare de 439.200.000 lei pentru

achitarea contravalorii bronzului, fără a avea disponibil în cont.

Prin decizia penală nr. 170 din 8

mai 2003 a Curții de Apel Iași, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpatul S.C. Împotriva acestei decizii, inculpatul S.C. și partea civilă SC

M. SRL Iași au declarat recurs.

Inculpatul, în motivele scrise, a

susținut că nu a avut intenția de a înșela pe partea civilă, a solicitat

achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., ori pentru lipsa de

pericol social conform art. 18

1

C. pen. În subsidiar a solicitat

suspendarea condiționată sau sub supraveghere ori la locul de muncă a

executării pedepsei, temei de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12

și 14 C. proc. pen.

Partea civilă nu și-a motivat

recursul.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat, iar recursul declarat de partea civilă este inadmisibil.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele

întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de

fapt și vinovăția inculpatului și, de asemenea, au dat o corespunzătoare

încadrare juridică faptei penale comise.

Susținerea inculpatului că nu a avut

intenția de a prejudicia pe partea civilă nu este întemeiată, întrucât prin

emiterea filei C.E.C., fără a avea disponibil în cont, a indus în eroare pe

partea civilă cu privire la plata prețului prin decontare bancară.

De altfel nici în prezent

inculpatul, nu a recuperat nici parțial, prejudiciul cauzat, sustrăgându-se de

la urmărirea penală și judecată, în fond, în apel și în recurs.

Referitor la modalitatea de

executare a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., în care sens a ținut seama de gradul ridicat de

pericol social al infracțiunii comise, exprimat prin cuantumul mare al

prejudiciului produs, cât și al persoanei inculpatului care s-a sustras de la

urmărirea penală și de la judecată, neprezentându-se nici la judecarea apelului

sau recursului și fără a depune stăruință în recuperarea prejudiciului deși au

trecut peste 5 ani de la comiterea faptei.

În consecință se va respinge

recursul declarat de inculpat, ca nefondat, iar al părții civile ca

inadmisibil, întrucât nu a declarat apel, conform prevederilor art. 385

1

alin. (4) C. proc. pen.

Inculpatul și partea civilă vor fi

obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul S.C. și ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă S.C. M.

S.R.L. Iași împotriva deciziei penale nr. 170 din 8 mai 2003 a Curții de Apel

Iași.

Obligă pe recurenți să plătească

statului sumele de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 septembrie 2004.