ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4997/2004

Asupra recursului în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Iași, prin sentința penală nr. 6164 din 21 noiembrie 2002, a dispus condamnarea, printre alții, a inculpatului L.C. la 12 ani și, respectiv 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, prin schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 37 lit. a) din același cod. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.

În temeiul art. 40 din același cod, a dispus contopirea pedepsei rezultante de 12 ani închisoare, cu cea de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4136 din 20 septembrie 2001 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 81 și art. 99 C. pen., în final inculpatul urmând să execute 12 ani închisoare. Totodată, a menținut starea de arest și a scăzut din pedeapsă timpul reținerii și al arestării preventive de la 29 august 2002, la zi. În sfârșit, în baza art. 14 și art. 15 C. proc. pen., a obligat pe inculpata A.V., în solidar cu părțile responsabile civilmente A.I. și A.E., să plătească 20.000.000 lei daune morale părții civile O.L.

S-a reținut că, la 24 august 2002, inculpatul L.C. a condus pe drumurile publice autoturismul proprietatea tatălui său, fără acordul acestuia, deși nu avea permis de conducere. De asemenea, la 26 august 2002, ajutat fiind de A.V. (condamnată în cauză), inculpatul a întreținut relații sexuale, prin constrângere, cu partea vătămată O.L. Tribunalul Iași, printre altele, a respins apelul declarat de inculpatul L.C. Curtea de Apel Iași, printre altele, a admis recursul declarat de inculpat și, descontopind pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare în pedepsele componente, în temeiul art. 1 din Legea nr. 543 din 4 octombrie 2002, a constatat grațiată pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.

De asemenea, a redus de la 12 ani închisoare la 9 ani închisoare, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 89/2001, cu aplicarea art. 75 lit. c) din același cod. În baza art. 40 C. pen., a contopit pedepsele de 9 ani închisoare cu pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4136 din 20 septembrie 2001 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 81 și art. 99 C. pen., inculpatul urmând să execute în final, pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare. În baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza II și pct. 7 ind.1 teza I C. proc.

pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, împotriva celor trei hotărâri, considerându-le contrare legii, întrucât instanțele au omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen.; pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., este greșit stabilită prin neaplicarea prevederilor art. 64 lit. a) și b) C. pen. și că, deși s-a consemnat în minuta hotărârii, în dispozitiv instanța de fond a omis să-l oblige pe inculpatul L.C. la plata despăgubirilor. Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 83 alin. (1) C. pen., „dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată, pentru noua infracțiune.” Astfel, din cazierul judiciar al inculpatului și din cuprinsul dosarului nr. 119/01 al Judecătoriei Iași, rezultă că, anterior, inculpatul L.C. a fost condamnat prin sentința penală nr. 4136 din 20 septembrie 2001, definitivă prin neapelare la 1 octombrie 2001, la un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 99 și art. 76 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 81 din același cod, instanța a dispus, în dosarul menționat, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 2 ani și 6 luni. Întrucât în cursul termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, cuprins între 1 octombrie 2001 și 30 martie 2004, la 24 august 2002 și, respectiv, 26 august 2002, inculpatul a comis infracțiunile deduse în prezent judecății, instanța, în baza textului de lege menționat, trebuia să dispună revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare și executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită, în prezenta cauză, în final, inculpatul urmând să execute 10 ani închisoare.

Deși corect s-a constatat că relația dintre faptele deduse în prezent judecății și fapta sancționată prin sentința penală nr. 4136 din 20 septembrie 2001 a Judecătoriei Iași caracterizează o pluralitate intermediară, tratamentul sancționată nu este cel general, prevăzut de art. 40 C. pen., ci cel de excepție, prevăzut de art. 83 din același cod. Acest aspect a fost constatat și de instanța de recurs, dar nu a putut fi îndreptat în lipsa recursului parchetului, Curtea de Apel Iași, fiind sesizată numai cu calea de atac exercitată de inculpat. Cât privește cel de-al doilea motiv al recursului în anulare, potrivit art. 197 alin. (1) C. pen., așa cum a fost modificat prin O.U. nr. 89 din 26 iunie 2001, actul sexual de orice natură cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

De asemenea, conform art. 197 alin. (2) lit. a) din același cod, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi, dacă fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună. Potrivit art. 65 alin. (1), (2) și (3) C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, iar pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani. Prin urmare, instanța de fond trebuie, ca în temeiul textelor de lege menționate și dispunând condamnarea inculpatului L.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) C. pen., să-i aplice acestuia și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, din cele enumerate în art. 64 C. pen.

În consecință, prin neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, instanța de fond a aplicat o pedeapsă greșit stabilită. Sesizate numai cu apelul și recursul inculpatului, instanțele de control judiciar nu au avut posibilitatea legală să îndrepte hotărârea instanței de fond sub acest aspect. Cât privește ultimul motiv invocat, respectiv faptul că deși s-a consemnat în minuta hotărârii, în dispozitiv instanța de fond a omis să-l oblige pe inculpatul L.C. la plata despăgubirilor, se constată că acesta nu constituie motiv de recurs în anulare, întrucât, această omisiune, fiind doar o eroare materială, potrivit dispozițiilor art. 195 alin. (1) C. proc.

pen., „erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuși organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.” Ca atare, în raport de cele arătate, recursul în anulare fiind fondat, Înalta Curte de Casație și Justiție, urmează a-l admite și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței penale nr. 6164 din 21 noiembrie 2002 a Judecătoriei Iași, deciziei penale nr. 789 din 19 iunie 2003 a Tribunalului Iași și deciziei penale nr. 673 din 15 august 2003 a Curții de Apel Iași, privind pe intimatul inculpat L.C. Casează hotărârile atacate numai cu privire la neaplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen. și a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi. Înlătură aplicarea art. 40 C. pen. Aplică inculpatului L.C. și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4136 din 20 septembrie 2001 a Judecătoriei Iași și dispune executarea acesteia alături de pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată în cauză, urmând ca în final inculpatul L.C. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 29 august 2002 la 5 octombrie 2004. Anulează mandatul de executare emis și dispune emiterea unui nou mandat, conform prezentei hotărâri. Onorariul pentru apărarea din oficiu în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 octombrie 2004.