ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4997/2004

Asupra recursului în anulare de

față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Iași, prin sentința

penală nr. 6164 din 21 noiembrie 2002, a dispus condamnarea, printre alții, a

inculpatului L.C. la 12 ani și, respectiv 8 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunilor, prevăzute de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a), cu aplicarea art.

75 lit. c) C. pen. și art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, prin

schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 37 lit.

a) din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea, de 12 ani închisoare.

În temeiul art. 40 din același cod,

a dispus contopirea pedepsei rezultante de 12 ani închisoare, cu cea de un an

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4136 din 20 septembrie 2001 a Judecătoriei

Iași, definitivă prin neapelare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.

(1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 81 și art. 99 C.

pen., în final inculpatul urmând să execute 12 ani închisoare.

Totodată, a menținut starea de arest

și a scăzut din pedeapsă timpul reținerii și al arestării preventive de la 29

august 2002, la zi.

În sfârșit, în baza art. 14 și art. 15

C. proc. pen., a obligat pe inculpata A.V., în solidar cu părțile responsabile

civilmente A.I. și A.E., să plătească 20.000.000 lei daune morale părții civile

O.L.

S-a reținut că, la 24 august 2002,

inculpatul L.C. a condus pe drumurile publice autoturismul proprietatea tatălui

său, fără acordul acestuia, deși nu avea permis de conducere.

De asemenea, la 26 august 2002,

ajutat fiind de A.V. (condamnată în cauză), inculpatul a întreținut relații

sexuale, prin constrângere, cu partea vătămată O.L.

Tribunalul Iași, printre altele, a

respins apelul declarat de inculpatul L.C.

Curtea de Apel Iași, printre altele,

a admis recursul declarat de inculpat și, descontopind pedeapsa rezultantă de

12 ani închisoare în pedepsele componente, în temeiul art. 1 din Legea nr. 543

din 4 octombrie 2002, a constatat grațiată pedeapsa de 8 luni închisoare,

aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.

De asemenea, a redus de la 12 ani

închisoare la 9 ani închisoare, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută

de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G.

nr. 89/2001, cu aplicarea art. 75 lit. c) din același cod.

În baza art. 40 C. pen., a contopit

pedepsele de 9 ani închisoare cu pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 4136 din 20 septembrie 2001 a Judecătoriei Iași, definitivă

prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1)

și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 81 și art. 99 C.

pen., inculpatul urmând să execute în final, pedeapsa cea mai grea, de 9 ani

închisoare.

În baza art. 409 și art. 410 alin.

(1) partea I pct. 4 teza II și pct. 7 ind.1 teza I C. proc. pen., procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a

declarat recurs în anulare, împotriva celor trei hotărâri, considerându-le

contrare legii, întrucât instanțele au omis să facă aplicarea dispozițiilor art.

83 C. pen.; pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul pentru infracțiunea

prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., este greșit stabilită

prin neaplicarea prevederilor art. 64 lit. a) și b) C. pen. și că, deși s-a

consemnat în minuta hotărârii, în dispozitiv instanța de fond a omis să-l

oblige pe inculpatul L.C. la plata despăgubirilor.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 83 alin. (1) C. pen.,

„dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o

infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după

expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând

executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată,

pentru noua infracțiune.”

Astfel, din cazierul judiciar al

inculpatului și din cuprinsul dosarului nr. 119/01 al Judecătoriei Iași, rezultă

că, anterior, inculpatul L.C. a fost condamnat prin sentința penală nr. 4136 din

20 septembrie 2001, definitivă prin neapelare la 1 octombrie 2001, la un an

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) și art.

209 lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 99 și art. 76 lit. c) C. pen. În

temeiul art. 81 din același cod, instanța a dispus, în dosarul menționat,

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 2

ani și 6 luni.

Întrucât în cursul termenului de

încercare de 2 ani și 6 luni, cuprins între 1 octombrie 2001 și 30 martie 2004,

la 24 august 2002 și, respectiv, 26 august 2002, inculpatul a comis

infracțiunile deduse în prezent judecății, instanța, în baza textului de lege

menționat, trebuia să dispună revocarea suspendării condiționate a executării

pedepsei de un an închisoare și executarea acesteia alături de pedeapsa

stabilită, în prezenta cauză, în final, inculpatul urmând să execute 10 ani

închisoare.

Deși corect s-a constatat că relația

dintre faptele deduse în prezent judecății și fapta sancționată prin sentința

penală nr. 4136 din 20 septembrie 2001 a Judecătoriei Iași caracterizează o

pluralitate intermediară, tratamentul sancționată nu este cel general, prevăzut

de art. 40 C. pen., ci cel de excepție, prevăzut de art. 83 din același cod.

Acest aspect a fost constatat și de

instanța de recurs, dar nu a putut fi îndreptat în lipsa recursului

parchetului, Curtea de Apel Iași, fiind sesizată numai cu calea de atac

exercitată de inculpat.

Cât privește cel de-al doilea motiv

al recursului în anulare, potrivit art. 197 alin. (1) C. pen., așa cum a fost

modificat prin O.U. nr. 89 din 26 iunie 2001, actul sexual de orice natură cu o

persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau

profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința, se

pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

De asemenea, conform art. 197 alin.

(2) lit. a) din același cod, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani și

interzicerea unor drepturi, dacă fapta a fost săvârșită de două sau mai multe

persoane împreună.

Potrivit art. 65 alin. (1), (2) și (3)

C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este

obligatorie când legea prevede această pedeapsă, iar pedeapsa principală

stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani.

Prin urmare, instanța de fond

trebuie, ca în temeiul textelor de lege menționate și dispunând condamnarea

inculpatului L.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) C.

pen., să-i aplice acestuia și pedeapsa complementară a interzicerii unor

drepturi, din cele enumerate în art. 64 C. pen.

În consecință, prin neaplicarea

pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, instanța de fond a aplicat

o pedeapsă greșit stabilită.

Sesizate numai cu apelul și recursul

inculpatului, instanțele de control judiciar nu au avut posibilitatea legală să

îndrepte hotărârea instanței de fond sub acest aspect.

Cât privește ultimul motiv invocat,

respectiv faptul că deși s-a consemnat în minuta hotărârii, în dispozitiv

instanța de fond a omis să-l oblige pe inculpatul L.C. la plata despăgubirilor,

se constată că acesta nu constituie motiv de recurs în anulare, întrucât,

această omisiune, fiind doar o eroare materială, potrivit dispozițiilor art. 195

alin. (1) C. proc. pen., „erorile materiale evidente din cuprinsul unui act

procedural se îndreaptă de însuși organul de urmărire penală sau de instanța de

judecată, care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.”

Ca atare, în raport de cele arătate,

recursul în anulare fiind fondat, Înalta Curte de Casație și Justiție, urmează

a-l admite și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva

sentinței penale nr. 6164 din 21 noiembrie 2002 a Judecătoriei Iași, deciziei

penale nr. 789 din 19 iunie 2003 a Tribunalului Iași și deciziei penale nr. 673

din 15 august 2003 a Curții de Apel Iași, privind pe intimatul inculpat L.C.

Casează hotărârile atacate numai cu

privire la neaplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen. și a pedepsei

complementare a interzicerii unor drepturi.

Înlătură aplicarea art. 40 C. pen.

Aplică inculpatului L.C. și pedeapsa

complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 4 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin.

(1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., revocă

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 4136 din 20 septembrie 2001 a Judecătoriei Iași și

dispune executarea acesteia alături de pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată în

cauză, urmând ca în final inculpatul L.C. să execute pedeapsa de 10 ani

închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 29 august 2002 la

5 octombrie 2004.

Anulează mandatul de executare emis

și dispune emiterea unui nou mandat, conform prezentei hotărâri.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

octombrie 2004.