ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 901/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 269

pronunțată la 25 martie 2003, în dosarul penal nr. 6353/2002, Tribunalul Iași,

secția penală, a condamnat pe inculpata C.V.G., pentru infracțiunea de fals

material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen., la 3 luni închisoare, pentru complicitate la

tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la

art. 20, combinat cu art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art.

13 C. pen., la 5 ani închisoare. S-au contopit pedepsele conform art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa rezultantă fiind de 5 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile

art. 71 – art. 64 C. pen., s-au anulat facturile falsificate. S-a luat act că

nu există pretenții de la partea civilă. Inculpata a fost obligată la

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

Inculpata a întocmit 4

facturi false, pentru patronii ei arabi (era angajata lor), știind intenția

acestora de a obține o sumă de bani ca rambursare TVA, nejustificat, prin

înșelăciune.

Inculpata nu și-a recunoscut

vinovăția dar nici nu și-a susținut-o, în schimb instanța și-a întemeiat

concluzia pe „declarațiile martorilor, actele dosarului, în special pe expertiza

grafică, ce au fost mult mai evidente decât nerecunoașterea, modul în care a

operat și împrejurările în care și-a desfășurat activitatea infracțională

demonstrează cu certitudine, săvârșirea infracțiunii de fals material în

înscrisuri oficiale, de asemenea și elementele constitutive ale complicitării

la înșelăciune”.

Curtea de Apel Iași, secția

penală, prin decizia penală nr. 88, pronunțată în dosarul penal nr. 1893/2003,

la 11 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatei.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, inculpatul a declarat recurs, criticând nelegalitatea și

netemeinicia hotărârilor prin care a fost condamnată, ea nefiind vinovată

[(art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.)] și oricum, încadrările

juridice fiind greșite [(art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.)]

și pedeapsa prea aspră [(art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen.)].

Examinând decizia de apel

dar și sentința de fond, raportat la motivele invocate, Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că recursul este fondat, ambele hotărâri fiind greșite,

după cum se va arăta.

Atât instanța de fond cât și

aceea de apel nu au indicat în hotărâri care sunt mijloacele de probă ce

dovedesc înțelegerea dintre inculpată și cetățenii arabi, respectiv intenția

inculpatei de a-i ajuta ca prin înșelăciune să obțină un fals material.

Calitatea de angajat a inculpatei, chiar dacă ar fi existat, nu ar fi avut

relevanță pentru reținerea infracțiunii de fals material în înscrisuri

oficiale, atâta timp cât ele nu puteau avea acest caracter, fiind legate de

activitatea unei societăți comerciale private. Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 150 alin. (2) C. pen., prin înscris oficial se înțelege orice înscris care

emană de la o unitate dintre cele prevăzute de art. 145 C. pen., și anume de la

o autoritate publică, instituție sau persoană juridică de interes public, care

administrează bunuri publice. Or, SC A.T. SRL Iași nu avea acest caracter.

Cum singura dovadă care o

incriminează pe inculpată este expertiza grafică prin constatările ei tehnico-științifice,

în sarcina acesteia nu se putea legal constata decât săvârșirea infracțiunii de

fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de

dispozițiile art. 290 C. pen., constând în atestarea nereală prin patru

facturi, a unei vânzări (fictive) din 3-5 mai 1999, de către SC A.R. SRL

București, către SC A.T. SRL Iași, a unor mărfuri în valoare de 12.136.926.000

lei.

În concluzie se remarcă

temeinicia motivelor de casare referitoare la nevinovăția privind complicitatea

la infracțiunea de înșelăciune și al greșitei încadrări juridice referitoare la

fals, precum și individualizarea pedepsei pentru infracțiunea existentă.

Pentru aceste considerente,

recursul urmează a fi admis și hotărârile casate.

Se va dispune achitarea

inculpatei pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, lipsind

componenta intenției.

Se vor aplica dispozițiile

prevăzute de art. 334 C. proc. pen., referitoare la schimbarea încadrării

juridice, în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură

privată, iar nu material, în înscrisuri oficiale.

Se va ține seama la

individualizarea pedepsei ce se va aplica, de circumstanțele personale ale

inculpatei, infractor primar, familie organizată, minor în întreținere, față de

toate apreciindu-se că pedeapsa își poate atinge scopul și fără privare de

libertate, suspendându-se condiționat executarea acesteia (cu înlăturarea art.

71 – art. 64 C. pen.).

I se va atrage atenția

inculpatei asupra consecințelor ce ar avea un comportament necorespunzător.

Cheltuielile judiciare vor

rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpata

C.V.G.

împotriva deciziei penale nr. 88 din

11 martie 2004 a Curții de Apel Iași.

Casează decizia atacată,

precum și sentința penală nr. 269 din 25 martie 2003 a Tribunalului Iași sub

aspectul greșitei condamnări a inculpatei, pentru infracțiunea prevăzută de

art. 26, raportat la art. 20 și art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 13 C. pen. și sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei

în infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită

pe inculpata C.V.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art.

20 C. pen., art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 13 C.

pen.

Conform art. 334 C. proc.

pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 288 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art.

290 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., texte de lege în baza cărora o

condamnă pe inculpată la un an închisoare.

În baza art. 81 C. pen.,

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de

încercare de 3 ani.

Înlătură dispozițiile art.

71 și art. 64 C. pen.

Atrage atenția inculpatei

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 februarie 2005.