ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 901/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 269 pronunțată la 25 martie 2003, în dosarul penal nr. 6353/2002, Tribunalul Iași, secția penală, a condamnat pe inculpata C.V.G., pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., la 3 luni închisoare, pentru complicitate la tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, combinat cu art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., la 5 ani închisoare. S-au contopit pedepsele conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa rezultantă fiind de 5 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 – art. 64 C. pen., s-au anulat facturile falsificate. S-a luat act că nu există pretenții de la partea civilă. Inculpata a fost obligată la cheltuieli judiciare statului. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt: Inculpata a întocmit 4 facturi false, pentru patronii ei arabi (era angajata lor), știind intenția acestora de a obține o sumă de bani ca rambursare TVA, nejustificat, prin înșelăciune.

Inculpata nu și-a recunoscut vinovăția dar nici nu și-a susținut-o, în schimb instanța și-a întemeiat concluzia pe „declarațiile martorilor, actele dosarului, în special pe expertiza grafică, ce au fost mult mai evidente decât nerecunoașterea, modul în care a operat și împrejurările în care și-a desfășurat activitatea infracțională demonstrează cu certitudine, săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, de asemenea și elementele constitutive ale complicitării la înșelăciune”. Curtea de Apel Iași, secția penală, prin decizia penală nr. 88, pronunțată în dosarul penal nr. 1893/2003, la 11 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatei. Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, criticând nelegalitatea și netemeinicia hotărârilor prin care a fost condamnată, ea nefiind vinovată [(art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen.)] și oricum, încadrările juridice fiind greșite [(art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.)] și pedeapsa prea aspră [(art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)]. Examinând decizia de apel dar și sentința de fond, raportat la motivele invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat, ambele hotărâri fiind greșite, după cum se va arăta. Atât instanța de fond cât și aceea de apel nu au indicat în hotărâri care sunt mijloacele de probă ce dovedesc înțelegerea dintre inculpată și cetățenii arabi, respectiv intenția inculpatei de a-i ajuta ca prin înșelăciune să obțină un fals material. Calitatea de angajat a inculpatei, chiar dacă ar fi existat, nu ar fi avut relevanță pentru reținerea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, atâta timp cât ele nu puteau avea acest caracter, fiind legate de activitatea unei societăți comerciale private.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 150 alin. (2) C. pen., prin înscris oficial se înțelege orice înscris care emană de la o unitate dintre cele prevăzute de art. 145 C. pen., și anume de la o autoritate publică, instituție sau persoană juridică de interes public, care administrează bunuri publice. Or, SC A.T. SRL Iași nu avea acest caracter. Cum singura dovadă care o incriminează pe inculpată este expertiza grafică prin constatările ei tehnico-științifice, în sarcina acesteia nu se putea legal constata decât săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 290 C. pen., constând în atestarea nereală prin patru facturi, a unei vânzări (fictive) din 3-5 mai 1999, de către SC A.R.

SRL București, către SC A.T. SRL Iași, a unor mărfuri în valoare de 12.136.926.000 lei. În concluzie se remarcă temeinicia motivelor de casare referitoare la nevinovăția privind complicitatea la infracțiunea de înșelăciune și al greșitei încadrări juridice referitoare la fals, precum și individualizarea pedepsei pentru infracțiunea existentă. Pentru aceste considerente, recursul urmează a fi admis și hotărârile casate. Se va dispune achitarea inculpatei pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, lipsind componenta intenției. Se vor aplica dispozițiile prevăzute de art. 334 C. proc. pen., referitoare la schimbarea încadrării juridice, în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, iar nu material, în înscrisuri oficiale.

Se va ține seama la individualizarea pedepsei ce se va aplica, de circumstanțele personale ale inculpatei, infractor primar, familie organizată, minor în întreținere, față de toate apreciindu-se că pedeapsa își poate atinge scopul și fără privare de libertate, suspendându-se condiționat executarea acesteia (cu înlăturarea art. 71 – art. 64 C. pen.). I se va atrage atenția inculpatei asupra consecințelor ce ar avea un comportament necorespunzător. Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata C.V.G. împotriva deciziei penale nr. 88 din 11 martie 2004 a Curții de Apel Iași. Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 269 din 25 martie 2003 a Tribunalului Iași sub aspectul greșitei condamnări a inculpatei, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20 și art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. și sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpata C.V.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20 C. pen., art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., texte de lege în baza cărora o condamnă pe inculpată la un an închisoare. În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani. Înlătură dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 februarie 2005.