ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2662/2013

Deliberând asupra recursului declarat de către inculpata T.A. împotriva deciziei penale nr. 12 din 29 ianuarie 2013 a Curții de apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 341 din data de 7 septembrie 2012 a Tribunalului Iași, au fost condamnate, prin schimbarea încadrării juridice, inculpatele: I. S.B., fără antecedente penale, la pedepsele de: - 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., coroborat cu art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. - 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de 25 C. pen.

raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. - 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., coroborat cu art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (3) C. pen. a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatei S.B. urmând ca aceasta să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c), dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, C. pen., pe durata pedepsei principale. În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare pe o durată de 3 ani și 8 luni, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

II. T.A., fără antecedente penale, la pedepsele de: - 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. - 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., coroborat cu art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., În baza art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (3) C. pen. a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatei T.A. urmând ca aceasta să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 1 an și 10 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen., pe durata pedepsei principale. În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 10 luni închisoare pe o durată de 3 ani și 10 luni, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. S-a dispus plata diferenței de onorariu expert în cuantum de 134,3 RON de către Compartimentul Contabilitate al Tribunalului Iași către expert contabil F.M. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ. și art. 6 din Legea nr. 287/2009 a admis acțiunea civilă promovată în cauză de Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată prin D.G.F.P. Iași, cu sediul în Iași, județul Iași. A obligat inculpata S.B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.A.S. SRL, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență H.R., cu sediul în I., județul Iași, la plata sumei de 78.685,66 RON, plus dobânda legală prevăzute de art. 120 din O.G.

nr. 92/2003 până la achitarea debitului. A obligat inculpata S.B., în solidar cu inculpata T.A. și cu partea responsabilă civilmente SC M.A.S. SRL, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență H.R., la plata sumei de 96.126 RON, plus dobânda legală prevăzute de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 până la achitarea debitului. În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 a menținut măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatelor S.B. și T.A. și ale părții responsabile civilmente, dispusă prin încheierea din data de 27 februarie 2012, până la concurența sumei de 174.771 RON, în cazul inculpatei S.B. și a părții responsabile cîvirmente, și până la concurența sumei de 96.126 RON în cazul inculpatei T.A.

În baza art. 14, art. 348 și art. 445 C. proc. pen.

a dispus anularea integrală a înscrisurilor falsificate, respectiv: factura fiscală din 15 ianuarie 2006; factura fiscală din 6 ianuarie 2006; factura fiscală din 16 ianuarie 2006; factura fiscală din 2 februarie 2006; factura fiscală din 4 martie 2006; factura fiscală din 3 martie 2006; factura fiscală din 10 septembrie 2006; factura fiscală din 10 noiembrie 2006; factura fiscală din 20 noiembrie 2006; factura fiscală din 2 decembrie 2006; factura fiscală din 3 decembrie 2006; factura fiscală din 4 iunie 2006; factura fiscală din 5 iulie 2005; factura fiscală din 3 august 2005; factura fiscală din 2 octombrie 2005; factura fiscală din 2 noiembrie 2005; chitanța din 2 februarie 2006; chitanța din 2 martie 2006; chitanța din 3 martie 2006; chitanța din 4 iunie 2006; chitanța din 10 septembrie 2006; chitanța din 10 noiembrie 2006; chitanța din 16 ianuarie 2006; chitanța din 2 octombrie 2005; chitanța din 2 noiembrie 2005; chitanța din 2 decembrie 2006; chitanța din 3 decembrie 2006; În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 și art. 7 și 21 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași unei copie a prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare în cazul inculpatei S.B.

În baza art. 191 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen. a obligat inculpatele S.B. și T.A. la plata sumei de câte 1.667,15 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în solidar și cu partea responsabilă civilmente, sumă ce include și onorariul parțial al apărătorilor desemnați inițial din oficiu pentru inculpate, de câte 100 RON pentru fiecare, și care va fi avansat Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției potrivit art. 189 C. proc. pen. Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, tribunalul a reținut: În fapt, la data de 25 mai 2005 S.B. a înființat SC M.A.S. SRL, societate la care inculpata era asociat unic și administrator și care avea ca și obiect principal de activitate comerțul cu produse feroase și neferoase.

La SC M.A.S. SRL nu a existat un angajat cu contract de muncă sau convenție civilă, o persoană specializată pentru ținerea evidenței contabile a societății, parte din actele contabile ale societății fiind întocmite de T.A. în baza unei înțelegeri verbale avute cu administratorul societății, S.B. În anul 2006 referitor la activitatea SC M.A.S. SRL au fost demarate o serie de controale de către Garda Financiară Iași, prin coroborarea analizei evidențelor contabile ale societății cu controale realizate de alte structuri teritoriale ale Gărzii. Aceste controale au fost determinate de o sesizare adresată în anul 2006 Comisariatului General al Gărzii, înregistrată din 18 septembrie 2006. Astfel, în urma verificării documentelor financiar contabile puse la dispoziție de administratorul societății organele fiscale de control au identificat un număr de 9 facturi fiscale emise către SC N.C.

SRL Iași și SC S. SRL Brașov care nu au fost evidențiate în contabilitatea SC M.A.S. SRL. În acest sens, organele de control, potrivit fișei de înregistrări din contabilitatea SC N.C. SRL Iași, au identificat 8 facturi emise către această societate, respectiv: factura din 25 iulie 2005 în valoare de 8.774,34 RON, factura din 3 august 2005 în valoare de 1.593,77 RON, factura din 6 septembrie 2005 în valoare de 9.475,49 RON, factura din 3 februarie 2006 în valoare de 2.765,92 RON, factura din 6 februarie 2006 în valoare de 11.883,70 RON, factura din 13 februarie 2006 în valoare de 11.777,07 RON, factura din 1 mai 2006 în valoare de 10.680,84 RON și factura din 16 mai 2006 în valoare de 9.184,30 RON.

De asemenea, cu ocazia acestui control s-a identificat și factura fiscală din 18 ianuarie 2006 în valoare de 5.340,40 RON, emisă de SC M.A.S. SRL către SC S. SRL Brașov, factură achitată integral cu OP din 23 ianuarie 2006 și care nu a fost înregistrată în contabilitatea societății administrată de inculpata S.B. În urma acestor verificări organele fiscale de control au identificat și facturi de aprovizionare a SC M.A.S. SRL de la diverși furnizori, respectiv: - SC S.A. SRL Hârlău, Iași, factura fiscală din 15 ianuarie 2006 și factura fiscală din 6 ianuarie 2006. - SC N.T.

SRL Constanța, factura fiscală din 16 ianuarie 2006 și factura fiscală din 2 februarie 2006. - SC C. SRL Pitești, Argeș, factura fiscală din 3 martie 2006, factura fiscală din 10 septembrie 2006, factura fiscală din 20 noiembrie 2006, factura fiscală din 2 decembrie 2006. - SC D. SRL Timișoara, factura fiscală din 10 noiembrie 2006, factura fiscală din 4 martie 2006, factura fiscală din 3 decembrie 2006, factura fiscală din 4 iunie 2006; - SC C.M. SRL Iași, factura fiscală din 5 iulie 2005, factura fiscală din 3 august 2005, factura fiscală din 2 octombrie 2005, factura fiscală din 2 noiembrie 2005. Potrivit verificărilor efectuate de secțiile teritoriale ale Gărzii Financiare din aria de înregistrare fiscală a furnizorilor, ca și datelor comunicate de O.R.C.

la solicitarea instanței de judecată, SC D. SRL Timișoara nu a vândut deșeuri în anul 2006 către SC M.A.S. SRL, datele de identificare a societății transmise de O.R.C. fiind diferite de cele înscrise în facturile fiscale anterior menționate. Referitor la celelalte societăți comerciale pretins furnizoare, organele fiscale au stabilit că ele sunt „societăți fantomă” întrucât nu funcționează la sediile sociale declarate și nu furnizează organelor fiscale date de natură a fi stabilite impozitele și taxele datorate bugetului de stat. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 6 ianuarie 2010 și raportului de expertiză din 15 noiembrie 2010 nu s-a putut stabili dacă semnăturile de la rubrica „semnătura și ștampila furnizorului” de pe facturile fiscale anterior menționate au fost executate de inculpatele S.B.

sau T.A., însă potrivit raportului de expertiză grafoscopică din 30 octombrie 2007 s-a ajuns la concluzia că cele 16 facturi fiscale și un număr de 11 chitanțe fiscale aferente acestora au fost completate de inculpata T.A. În declarațiile date atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, ambele inculpate au negat comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată. Inculpata S.B. a susținut că nu știe carte, însă a semnat acte în numele societății pe care a înființat-o și al cărei administrator a fost. De altfel, în concluziile formulate cu privire la fondul cauzei, apărătorul ales al inculpatei a solicitat condamnarea inculpatei la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării și nu achitarea acesteia, inculpata apreciind că întreaga răspundere revine contabilei firmei, respectiv inculpata T.A.

Instanța de fond a reținut că cele două inculpate s-au acuzat reciproc de neregulile constatate de organele de control, inculpata T.A. susținând că a întocmit acte contabile pentru SC M.A.S. SRL doar sporadic, însă a recunoscut că a trecut în facturile completate cele declarate de inculpata S.B. cu privire la mărfurile presupus achiziționate, fără a vedea în fapt achizițiile: „cantitățile consemnate nu le-am văzut niciodată în realitate”. Apărările celor două inculpate nu au fost reținute de instanța de judecată pentru următoarele considerente: În primul rând inculpatei S.B. îi revine răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității SC M.A.S. SRL, societate al cărei asociat unic și administrator legal era, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991.

Doar în situația în care inculpata, în calitate de administrator al acestei societăți, ar fi angajat în cadrul acestei societăți o persoană cu studii economice care să fie împuternicită să îndeplinească funcția de contabil sau ar fi încheiat un contract de prestări servicii cu o persoană fizică sau juridică autorizată potrivit legii ar putea susține că vina pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile revine altei persoane [art. 10, alin. (2)-(4), Legea nr. 82/1991]. Instanța de fond reține că nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul judecății, S.B. nu a făcut dovada faptului că T.A. sau o altă persoană ar fi avut calitatea de contabil al societății, angajat cu contract de muncă sau convenție de prestări servicii.

Simpla susținere a inculpatei Stănescu că T.A. era cea care „ținea” contabilitatea SC M.A.S. SRL nu echivalează cu o înlăturare a răspunderii legale a acesteia în calitatea pe care o deținea de asociat unic și administrator al firmei. Instanța reține și că susținerile inculpatei T.A. că nu știa ce acte contabile a completat și caracterul nereal al tranzacțiilor consemnate în facturile și chitanțele completate nu sunt confirmate de probe. Așa cum a recunoscut în fața instanței de judecată, inculpata T.A. are studii de contabilitate, prezumția fiind că are cunoștințele necesare pentru a identifica problemele din contabilitatea unei firme, spre deosebire de inculpata S.B. Ori, în ciuda studiilor sale și a reglementărilor legale în materie, inculpata T.A.

a acceptat să întocmească sporadic acte contabile pentru SC M.A.S. SRL administrată de inculpata S.B., completând facturi și chitanțe fiscale, contrar prevederilor legale, în baza simplelor declarații ale inculpatei sau chiar ale soțului acesteia, persoană fără vreo calitate în cadrul societății. Potrivit dispozițiilor art. 155 C. fisc. factura se emite și se completează de furnizor, nu de beneficiar (SC M.A.S. SRL era beneficiarul cantităților de marfa cu privire la care inculpata T.A. a completat cele 16 facturi fiscale), cum este cazul celor de față. Prin urmare, inculpata T.A. trebuia să primească facturile cu datele completate, nu să completeze ea aceste mențiuni, știind că o astfel de procedură încalcă dispozițiile legale.

În plus, potrivit H.G. nr. 831/1997 și ordinelor ministrului finanțelor nr. 1849/2004 și nr. 2226/2006, factura se întocmește la momentul livrării, în caz contrar trebuind să fie însoțită de un aviz de însoțire a mărfii ale cărui număr și dată se trec în factură. În cauză completarea facturilor de către inculpata T.A. s-a efectuat cu încălcarea evidentă a dispozițiilor legale anterior menționate, iar susținerea inculpatei că nu avea de unde să cunoască caracterul nereal al tranzacțiilor pe care le-a consemnat în aceste facturi nu poate fi primită în condițiile în care inculpata știa că nu aceasta este procedura de completare a unei facturi, a văzut că în cuprinsul facturii nu era trecută cantitatea de mărfuri achiziționată și a trecut aceste date în lipsa unui aviz de însoțire a mărfii.

În drept, faptele inculpatei S.B. care, în calitate de administrator al SC M.A.S. SRL, în perioada 25 iulie 2005-16 mai 2006, la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a înstrăinat către SC N.C. SRL și către SC S. SRL Brașov deșeuri neferoase, conform unor facturi fiscale (nouă), operațiuni care, cu intenție și în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale, nu au fost înregistrate în actele contabile ale societății, cauzând un prejudiciu bugetului de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

Dispozițiile art. 13 sunt reținute de instanța de judecată, în urma schimbării de încadrare juridică pusă în discuția contradictorie a părților, pentru a se evidenția situația tranzitorie în care a fost comisă infracțiunea de către inculpată, infracțiune continuată a cărei executare a început sub Legea nr. 87/1994 și s-a epuizat sub imperiul Legii nr. 241/2005, fiind considerată comisă sub aceste din urmă dispoziții legale. În același timp de la momentul epuizării infracțiunii Legea nr. 241/2005 a mai suferit modificări, unele de substanță, inculpatei fiindu-i aplicabile dispozițiile legale cele mai favorabile. Fapta aceleiași inculpate care, în perioada 5 iulie 2005-3 decembrie 2006, la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a determinat, cu intenție și cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, pe inculpata T.A.

să completeze cu date nereale o serie de facturi fiscale și chitanțe, acte care au fost evidențiate în contabilitatea SC M.A.S. SRL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. Aceste infracțiuni au fost reținute de instanța de judecată prin schimbarea încadrării juridice a faptelor pusă în discuția contradictorie a părților, având în vedere, pe de o parte, modificările legislative din materia incriminării infracțiunii de evaziune fiscală, și pe de altă parte calitatea în care cele două inculpate au acționat în prejudicierea bugetului de stat.

Astfel, dispozițiile art. 13 sunt reținute de instanța de judecată pentru a se evidenția situația tranzitorie în care a fost comisă infracțiunea de evaziune fiscală, infracțiune continuată a cărei executare a început sub Legea nr. 87/1994 și s-a epuizat sub imperiul Legii nr. 241/2005 (intrată în vigoare la 26 august 2005), fiind considerată comisă sub aceste din urmă dispoziții legale. În același timp, de la momentul epuizării infracțiunii, Legea nr. 241/2005 a mai suferit modificări, unele de substanță, inculpatei fiindu-i aplicabile dispozițiile legale cele mai favorabile. Deși procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatei S.B. pentru infracțiunea de instigare la evaziune fiscală, pentru evaziunea fiscală generată de activitatea SC M.A.S.

SRL nu poate răspunde decât administratorul și asociatul firmei, în speță inculpata S.B., întrucât doar acestora le revin obligații fiscale și deci se pot sustrage de la îndeplinirea lor. De aceea, autor al infracțiunii de evaziune fiscală nu poate fi decât inculpata S.B. (și SC M.A.S. SRL, societate care însă nu a fost trimisă în judecată în calitate de inculpată), actele materiale ce se impută inculpatei T.A., constând în întocmirea în fals a unui de număr de 16 facturi și 11 chitanțe fiscale, constituind doar un ajutor pentru inculpata S.B. pentru a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat. Ca atare, fapta inculpatei T.A., constând în aceea că în perioada 5 iulie 2005-3 decembrie 2006, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție, a completat cu date nereale 16 facturi fiscale și 11 chitanțe, acte care ulterior au fost înregistrate în actele contabile ale SC M.A.S.

SRL în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, constituie infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzute de 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. Complicitatea inculpatei T.A. la infracțiunea de evaziune fiscală comisă de inculpata S.B. se reține în urma schimbării încadrării juridice puse în discuția contradictorie a părților, actele de falsificare a facturilor și chitanțelor fiscale constituind un ajutor pentru inculpata S.B. în realizarea scopului sustragerii de la plata obligațiilor fiscale către stat.

De asemenea, sunt aplicabile și în cazul acestei inculpate prevederile art. 13 C. pen. pentru aceleași considerente anterior menționate. Deși apărătorul inculpatei T.A. și inculpata personal au susținut că aceasta nu cunoștea caracterul nereal al celor consemnate în facturile fiscale și chitanțele completate, așa cum am arătat anterior, această cunoaștere rezultă cu prisosință din multitudinea normelor legale încălcate de inculpată cu ocazia acestei activități. În același timp activitatea inculpatei a facilitat sustragerea de către inculpata S.B. de la plata obligațiilor fiscale, activitate pe care inculpata T.A. a prevăzut-o prin prisma studiilor sale de contabilitate. Este adevărat că inculpata T.A.

nu avea vreo calitate în cadrul SC M.A.S. SRL și că nu putea să urmărească pentru sine scopul specific infracțiunii de evaziune fiscală, însă pentru atragerea răspunderii complicelui nu este necesară vreo calitate specială iar activitatea inculpatei se circumscrie unui ajutor pentru inculpata S.B. în vederea sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. De remarcat faptul că în cauză nu sunt aplicabile prevederile deciziei în interesul legii a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4/2008 potrivit căreia art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 ar absoarbe falsul intelectual. Aceasta întrucât inculpata T.A. nu poate fi acuzată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., nefiind angajată legal în cadrul SC M.A.S.

SRL sau să fi avut încheiat contract de prestări servicii, falsificarea facturilor și chitanțelor fiscale fiind o activitate cu incriminare distinctă în cazul acesteia și care atrage răspunderea penală a inculpatei distinct de răspunderea pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală. În plus, cele două infracțiuni au un obiect juridic distinct, încrederea publicului în veridicitatea înscrisurilor sub semnătură privată, respectiv îndeplinirea obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, neputându-se vorbi de o dublare a răspunderii penale în cauză prin reținerea unui concurs de infracțiuni. În raport de mențiunile anterioare privind elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina celor două inculpate, instanța, în baza art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică a unora dintre faptele pentru care inculpatele S.B. și T.A. au fost trimise în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași. Astfel, pentru inculpata S.B., în loc de infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., se va reține infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., în loc de infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., se va reține infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 13 C. pen. Pentru inculpata T.A. a schimbat încadrarea juridică a uneia dintre fapte, respectiv din infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. Față de cele anterior expuse, reținând că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 345 alin. (2) C. proc. pen. din perspectiva infracțiunilor pentru care inculpatele S.B. și T.A. au fost trimise în judecată, în sensul că faptele există, constituie infracțiunile reținute de instanță în urma schimbării de încadrare juridică și au fost comise de inculpate în modalitatea și cu contribuția anterior descrise, instanța a dispus condamnarea acestora.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatelor S.B. și T.A. pentru fiecare dintre infracțiunile comise instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. privind dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare din legea specială sau C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, relevat de modalitatea de comitere, dar și persoana inculpatelor. Astfel, la momentul procesual al dezbaterilor, nici inculpata S.B. și nici inculpata T.A. nu erau cunoscute cu antecedente penale. Chiar dacă în fișa de cazier judiciar a inculpatei T.A. figurează mai multe puneri în mișcare a acțiunii penale, nu este consemnată nici o condamnare definitivă, pentru cauzele în care inculpata este cercetată aceasta beneficiind de prezumția de nevinovăție.

Constatând aceste aspecte și având în vedere că inculpatele sunt persoane integrate social, cu familii întemeiate și cu o conduită socială conformă până la momentul comiterii faptelor ce au făcut obiectul prezentei cauze, instanța a reținut în favoarea acestora, în cazul fiecărei infracțiuni, și circumstanța atenuantă prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., dând efect dispozițiilor art. 76 lit. d) sau e) C. pen., după caz, și a aplicat inculpatelor pedepse coborâte sub minimul special prevăzut de lege în cazul fiecărei infracțiuni.

Prin raportare la datele ce caracterizează în ansamblu persoana inculpatelor, dar și la circumstanțele comiterii fiecărei infracțiuni și prejudiciul cauzat bugetului de stat prin fapta comisă, la gradul de conștientizare a ilicitului acțiunii întreprinse de fiecare inculpată determinat prin raportare la gradul de cultură al acestora, instanța a aplicat pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina lor pedepse cu închisoarea, într-un cuantum corespunzător unei juste individualizări a pedepsei. Cu privire la infracțiunile de evaziune fiscală reținute în sarcina inculpatei S.B. și infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală reținută în sarcina inculpatei T.A., instanța, în raport de art. 65 alin. (2) C. pen.

și art. 76 alin. (3) C. pen., ca efect al reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele cu închisoarea aplicate fiecărei inculpate, urmând ca acestea să execute pedeapsa principală cea mai grea, fără aplicarea vreunui spor. În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat fiecărei inculpate pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), dar și lit. c), dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, în cazul inculpatei S.B., pe durata pedepsei principale.

În raport de prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., instanța a interzis inculpatelor doar drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-ll-a, lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, reținând că natura faptelor săvârșite și datele personale ale inculpatelor conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege menționat. Referitor la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. aplicată inculpatei S.B., instanța a constatat că aceasta s-a folosit de calitatea sa de administrator al SC M.A.S.

SRL în vederea comiterii infracțiunii, motiv pentru care se impune aplicarea art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpatei fiindu-i interzis dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale. De altfel, aceasta va deveni și nedemnă de a mai ocupa o astfel de funcție la momentul rămânerii definitive a condamnării prin raportare la prevederile art. 12 din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., instanța a avut în vedere hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 6 octombrie 2005, prin care instanța europeană a constatat încălcarea prevederilor art. 3 din Protocolul nr. l ca urmare a interzicerii în baza legii a dreptului de a alege persoanei ce a fost condamnată la pedeapsa închisorii, apreciind că o restrângere generală, automată și nediferențiată a unui drept fundamental consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, depășește marja de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi, dar și decizia 74/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

Față de aceste considerente, apreciind că în prezenta cauză, din probatoriul administrat, nu rezultă o nedemnitate a inculpatelor în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța nu a interzis exercițiul acestui drept de natură electorală și, în consecință, nu a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. Întrucât fapta ce face obiectul cauzei nu are legătură cu modalitatea de exercitare a drepturilor și obligațiilor părintești și nu rezultă din actele dosarului că inculpatele ar fi fost desemnate, sau să existe posibilitatea previzibilă ca acestea să fie desemnate, tutore sau curator al unei persoane, instanța nu a interzis acestora nici drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen.

Având în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatelor S.B. și T.A., faptul că acestea nu au mai fost anterior condamnate pentru comiterea vreunei infracțiuni, vârsta inculpatelor și faptul că acestea par a avea suportul familiilor lor în adoptarea unui comportament licit pe viitor, dar și gravitatea relativ redusă a faptelor comise de acestea, prin raportare la cuantumul prejudiciului și modalitatea efectivă de comitere, instanța a considerat că simpla aplicare a pedepsei constituie un avertisment suficient pentru inculpate și că, chiar fără executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea aplicate, acestea nu vor mai comite alte infracțiuni.

Instanța a avut în vedere și faptul că inculpatele, chiar dacă nu au recunoscut comiterea faptelor (de altfel, legea recunoaște dreptul persoanei de a nu se autoincrimina), s-au prezentat în fața instanței de judecată la aproape toate termenele stabilite și par a conștientiza consecințele grave ale comportamentului ilicit adoptat. De aceea instanța, în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an și 8 luni închisoarea stabilită în sarcina inculpatei S.B., pe o durată de 3 ani și 8 luni, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen., dar și a pedepsei cu închisoarea stabilite în sarcina inculpatei T.A., de 1 an și 10 luni închisoare, pe o durată de 3 ani și 10 luni, reprezentând, de asemenea, termen de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor cu închisoarea astfel stabilite a suspedat și executarea pedepsei accesorii aplicată pentru fiecare inculpată. Instanța, în baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatelor că în cazul săvârșirii altei infracțiuni se va dispune revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei și executarea acesteia în întregime. Cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei instanța a constatat că partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 174.771 RON, plus dobânda legală. S-a constatat însă că, deși constituirea de parte civilă a fost formulată global în dosar, se impune defalcarea prejudiciului imputabil inculpatelor S.B.

și T.A. mai ales din perspectiva faptului că inculpata S.B. a fost condamnată pentru comiterea a două infracțiuni de evaziune fiscală iar inculpata T.A. pentru participare în calitate de complice la comiterea doar a unei infracțiuni de evaziune fiscală. De remarcat faptul că deși instanța a încuviințat proba cu expertiză contabilă în cauză aceasta nu a putut fi efectuată datorită lipsei actelor contabile ale societății și, mai ales, deficienței cu care este evident că inculpata S.B. a organizat și condus activitatea contabilă a SC M.A.S. SRL. În aceste condiții instanța a dat eficiență în cauză calculului prejudiciului efectuat prin estimare de organele fiscale.

Aceasta și prin raportare la dispozițiile art. 14 din Legea nr. 241/2005 potrivit cărora în cazul în care, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, nu se pot stabili, pe baza evidențelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat, acestea vor fi determinate de organul competent potrivit legii, în speță organele fiscale, prin estimare, în condițiile C. proc. fisc. Deși posibilitatea de aplicare a calculului prejudiciului prin estimare a fost pusă în vedere inculpatelor, în principal inculpatei S.B., acestea au susținut că nu mai au în posesia lor acte aparținând contabilității SC M.A.S. SRL, expertul contabil desemnat fiind astfel în imposibilitate de a mai continua efectuarea expertizei dispuse, întocmind în cauză un raport de imposibilitate a efectuării expertizei.

Astfel, potrivit rapoartelor A.N.A.F. privind calculul prejudiciului cauzat bugetului de stat prin activitatea SC M.A.S. SRL, pentru infracțiunea de evaziune fiscală constând în faptele inculpatei S.B. care, în calitate de administrator al SC M.A.S. SRL, în perioada 25 iulie 2005-16 mai 2006, la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții „infracționale, a înstrăinat către SC N.C. SRL și către SC S. SRL Brașov deșeuri neferoase, conform unor facturi fiscale (nouă), operațiuni care, cu intenție și în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale, nu au fost înregistrate în actele contabile ale societății, rezultă un prejudiciu în cuantum de 78.685,66 RON.

Acest prejudiciu cuprinde TVA aferent facturilor neînregistrate în cuantum de 10.557,66 RON, la care se adaugă accesorii, respectiv majorări de întârziere (4.935 RON) și penalități (51 RON), calculate de organele fiscale până la data de 29 iunie 2007, precum și un impozit pe profit suplimentar, provenit din venituri neînregistrate, în cuantum de 37.133 RON, la care de asemenea se adaugă accesorii, respectiv majorări de întârziere (25.876 RON) și penalități (133 RON), calculate de organele fiscale până la data de 29 iunie 2007. Instanța de fond a remarcat faptul că deși în prezent legea fiscală prevede posibilitatea de percepere doar a dobânzii la întârzierea la plată a obligațiilor fiscale, pentru perioada la care organele fiscale au efectuat calculul aceste reglementări prevedeau ca accesorii penalități și majorări de întârziere cumulate.

În plus, având în vedere faptul că instanța a obligat inculpata S.B. la plata accesoriilor calculate deja de organele fiscale până la data de 29 iunie 2007, acestea vor putea calcula și percepe dobânda prevăzute de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 la debitul principal doar de la data de 30 iunie 2007 și până la achitarea efectivă a debitului. Pentru infracțiunea de evaziune fiscală constând în aceea că în perioada 5 iulie 2005-3 decembrie 2006, la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpata T.A. a completat cu date nereale 16 facturi fiscale și 11 chitanțe, acte care ulterior au fost înregistrate în contabilitatea SC M.A.S. SRL, ajutând astfel pe inculpata S.B.

să se sustragă de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, rezultă un prejudiciu în cuantum de 96.126 RON. Prejudiciul se compune, conform calculelor defalcate ale autorităților fiscale, din suma de 53.278 RON reprezentând TVA dedus eronat conform facturilor întocmite în fals de inculpata T.A. și înregistrate în contabilitatea SC M.A.S. SRL de inculpata S.B., la care se adaugă suma de 42.848 RON reprezentând majorări de întârziere calculate de organele fiscale până la data de 29 iunie 2007 cum rezultă din anexele la rapoartele atașate dosarului de urmărire penală. Având în vedere că instanța a inclus în cuantumul acestui prejudiciu sumele calculate de organele fiscale cu titlu de accesorii până la data de 29 iunie 2007, acestea vor putea calcula și percepe dobânda prevăzute de art. 120 din O.G.

nr. 92/2003 la debitul principal doar de la data de 30 iunie 2007 și până la achitarea efectivă. Întrucât în latura penală a cauzei s-a reținut vinovăția inculpatelor S.B. și T.A. în comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, dintre care doar a doua infracțiune este comisă cu participația ambelor inculpate, acestea au fost obligate la repararea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin faptele lor ilicite. Având în vedere că în cauză a fost introdusă în calitate de parte responsabilă civilmente SC M.A.S. SRL aceasta răspunde solidar cu inculpatele în repararea prejudiciului stabilit. Instanța a avut în vedere faptul că deși partea responsabilă civilmente este în procedură de faliment, până la data pronunțării sentinței de față nu a fost radiată, aceasta putând răspunde cu patrimoniul său în repararea prejudiciului cauzat de faptele inculpatei S.B., asociat unic și administrator statutar al societății la data comiterii lor.

De aceea instanța a admis acțiunea civilă promovată în cauză și în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ. și art. 6 din Legea nr. 287/2009 a obligat inculpata S.B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.A.S. SRL, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență H.R., la plata sumei de 78.685,66 RON către partea civilă, plus dobânda legală prevăzute de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 până la achitarea debitului. De asemenea, instanța a obligat inculpata S.B., în solidar cu inculpata T.A. și cu partea responsabilă civilmente SC M.A.S. SRL, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență H.R., la plata către partea civilă a sumei de 96.126 RON, plus dobânda legală prevăzute de art. 120 din O.G.

nr. 92/2003 până la achitarea debitului. Având în vedere prevederile art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatelor S.B. și T.A. și ale părții responsabile civilmente, dispusă prin încheierea din data de 27 februarie 2012, până la concurența sumei de 174.771 RON, în cazul inculpatei S.B. și a părții responsabile civilmente, și până la concurența sumei de 96.126 RON în cazul inculpatei T.A. În baza art. 14, art. 348 și art. 445 C. proc. pen. instanța a dispus anularea integrală a înscrisurilor falsificate.

În termenul legal, hotărârea a fost apelată de inculpata T.A., cu motivarea că nu a cunoscut caracterul real al celor consemnate în facturi, astfel că nu a existat forma de vinovăție a intenției directe în săvârșirea faptei de fals în înscrisuri sub semnătură privată, că nu a urmărit producerea unor consecințe juridice, că față de neexistența vinovăției pentru fapta de fals în înscrisuri nu există nici fapta de complicitate la evaziune fiscală, întrucât nu a existat intenția de a ajuta pe inculpata S.B. să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale, că greșit a fost obligată la despăgubiri civile, că pedeapsa aplicată este prea mare. Prin decizia penală nr. 12/2013 a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata T.A.

împotriva sentinței penale nr. 341 din data de 7 septembrie 2012 a Tribunalului Iași. A fost obligată inculpata apelantă să achite statului suma de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această decizie Curtea de apel a reținut că Tribunalul a stabilit o situație de fapt conforma cu probele administrate, a aplicat corect dispozițiile legale incidente, a individualizat pedeapsa inculpatei apelante cu luarea în considerație a tuturor criteriilor generale enumerate la art. 72 C. pen. și a stabilit corect răspunderea civilă a inculpatelor și a părții responsabile civilmente. În raport cu pregătirea pe care o are inculpata apelantă, economist, cu studii superioare, nu se poate susține că a completat cu date nereale 16 facturi și 11 chitanțe, înscrisuri care au fost înregistrate în contabilitatea SC M.A.S.

SRL, fără formă de vinovăție. În condițiile în care avea cunoștință despre modalitatea de întocmire a înscrisurilor, modalitatea pe care nu a respectat-o, înscrisuri pe care le-a completat în baza unor simple afirmații ale coinculpatei S.B., contrar dispozițiilor art. 155 C. fisc., ale dispozițiilor din H.G. nr. 813/1997 și ordinelor nr. 1849/2004, respectiv nr. 2226/2006, nu se poate reține că nu a acționat în săvârșirea faptei de fals în înscrisuri, fără formă de vinovăție a intenției directe. Scopul pentru care a săvârșit această faptă a fost evident, acela de a înlesni, a ajuta pe inculpata S.B., persoană tară studii, la săvârșirea faptei de evaziune fiscală. Existența faptelor și vinovăția inculpatei apelante a fost pe deplin dovedită cu probele administrate în cursul urmăririi penale și a judecății, însuși inculpata recunoscând că a întocmit înscrisurile la cererea inculpatei S.B., fără a percepe nemijlocit sau din înscrisuri realitatea tranzacțiilor.

Existența răspunderii penale atrage implicit și răspunderea inculpatei în latura civilă a cauzei. Pedeapsa aplicată inculpatei și modalitatea de executare, corespunde pe deplin cerințelor art. 52 C. pen., o pedeapsă rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei poate conduce la corectarea conduitei sociale a inculpatei recurente. Împotriva decizie penale nr. 12 din 29 ianuarie 2013 a Curții de apel Iași a declarat recurs la 1 februarie 2013 inculpata T.A. Cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen.

vizează nemotivarea hotărârii instanței de apel, iar în argumentarea cazului de casare invocat, s-a susținut că instanța de apel a făcut o analiză sumară și insuficientă a motivelor de apel invocate de inculpată, mulțumindu-se să preia, într-o manieră rezumativă, mare parte din argumentația instanței de fond, fără a analiza în mod real și obiectiv criticile formulate de apărare împotriva hotărârii primei instanțe: instanța de apel nu a analizat critica care viza caracterul incert al prejudiciului stabilit în cauză precum și critica vizând greșita individualizare judiciară a pedepsei. Un al doilea motiv de recurs invocat de apărare a fost circumscris cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. și a vizat greșita condamnare a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu. Simpla încălcare a dispozițiilor legale, grefată pe eroarea de fapt în care s-a aflat inculpata la momentul completării facturilor fiscale, nu poate conduce la reținerea vinovăției acesteia în săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată sau la reținerea vinovăție pentru complicitatea la evaziune fiscală. Un ultim caz de casare a vizat reducerea pedepsei aplicate inculpatei pentru complicitate la evaziune fiscală, în considerarea aspectelor de netemeinicie prezentate în scris. Analizând hotărârile recurate, instanța urmează să respingă recursul ca nefondat pentru următoarele considerente: Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 9 C. proc.

pen., hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege. Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 9 C. proc. pen. are în vedere omisiunea instanței de a-și motiva soluția. Instanța constată că decizia instanței de apel are 12 pagini în care se regăsesc considerentele instanței cu privire la soluționarea laturii penale și civile: vinovăția inculpatei, individualizarea pedepsei, soluția referitoare la cuantumul despăgubirilor, sechestrul asigurător, astfel încât cazul de casare este nefondat. În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile instanța reține că prejudiciul cauzat bugetului de stat este format din suma datorată ca TVA dedusă în mod nejustificat conform art. 145 alin. (8) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

și impozitul pe profit calculat conform art. 21 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003. Prejudiciul respectiv a fost menționat în sesizarea Gărzii Financiare, secția județeană lași conform adresei din 23 mai 2007 aflată la dosarul de urmărire penală. Contrar celor susținute de apărare, facturile fiscale pe baza cărora instanța de fond a stabilit prejudiciul au fost menționate în considerentele hotărârii. Aceleași facturi fiscale reținute de instanța de fond sunt menționate și în rechizitoriu alături de chitanțele aferente. Față de cele ce preced critica este nefondată. Cazul de casare prevăzut de art. art. 385 pct. 18 C. proc. pen., când s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare Cazul de casare nu este incident în cauză.

Chiar modul în care apărarea a susținut critica, în sensul că a solicitat achitarea pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii conduce la încadrarea criticii în art. 385 pct. 12 C. proc. pen. Prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există. Cazul de casare invocat nu se referă la interpretarea probelor cu privire la consecințele juridice date faptelor reținute, caz de casare care se analizează conform art. 385 pct. 12 C. proc. pen., atunci când vizează achitarea pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii sau conform art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. atunci când se referă la încadrarea juridică dată faptelor.

Instanța de apel și cea de fond au analizat infracțiunile pentru care este acuzată recurenta conform rechizitoriului, dar și apărările referitoare la lipsa elementelor constitutive. Situația de fapt privindu-o pe inculpată a fost, în mod constant, corect reținută, atât de actul de sesizare cât și cu ocazia judecării cauzei de către instanțele de fond și apel. Din modul de formulare a criticilor din recurs rezultă că s-a invocat greșita reținere a elementelor constitutive în raport de situația de fapt reținută în rechizitoriu, pe care inculpata însăși o invocă în susținerea criticii. Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 12 C. proc. pen., când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334-337 C. proc.

pen. Inculpata a afirmat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii și că nu este vinovată de săvârșirea faptelor. Critica este nefondată. Inculpata a fost acuzată și condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată prevăzute de 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. Conform art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 constituie infracțiune de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi (...) c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.

Conform art. 290 C. pen., falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen., dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Pentru a fi condamnată o persoană acuzată de complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală trebuie dovedite actele de sprijin în evidențierea în contabilitate a unor operațiuni fictive. În speță, falsul în înscrisuri sub semnătură privată reprezintă modalitatea în care inculpata a sprijinit evaziunea fiscală. T.A. a recunoscut că a completat în mod nereal 16 facturi fiscale și 11 chitanțe ca provenind de la furnizori diferiți ai SC M.A.S.

SRL, înscrisuri care au fost ulterior introduse în contabilitatea firmei SC M.A.S. SRL. Conform art. 155 C. fisc. factura fiscală se emite și se completează de furnizor. În speță au fost completate de către T.A. la solicitarea lui S.B. (beneficiarul facturilor). T.A. trebuia să primească facturile cu datele completate de către furnizor și nu să completeze ea la cererea beneficiamlui aceste mențiuni. Conform H.G. nr. 831/1997 și ordinelor ministrului finanțelor nr. 1849/2004 și nr. 2226/2006, factura se întocmește la momentul livrării, în caz contrar trebuind să fie însoțită de un aviz de însoțire a mărfii ale cărui număr și dată se trec în factură. Inculpata a recunoscut activitatea de completare facturilor, dar a afirmat că nu a conștientizat scopul pentru care i s-a cerut acest lucru.

În cauză completarea facturilor de către inculpata T.A. s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor legale atât cu privire la persoanele care completează facturile cât și cu privire a actele pe care trebuia să le aibă pentru completarea facturilor. încălcarea procedurii de completare a unei facturi, înscrisuri care produc efecte în contabilitate, completarea unor acte în numele unor alte per