ÎCCJ, Decizia nr. 257/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 170 din 29

ianuarie 2004, Tribunalul Mureș a obligat pe pârâta SC H.E.R. SA, cu sediul în

Târgu Mureș, să plătească reclamantului, P.S.P., echivalentul în lei, la data

plății, al sumei de 6.740 mărci germane lunar, calculată, începând de la 31 decembrie

2000, până la 29 ianuarie 2004.

Împotriva acestei sentințe,

definitivă și executorie, pârâta SC H.E.R. SA Târgu Mureș a declarat recurs.

Ca urmare, la data de 3 martie 2004,

pârâta SC H.E.R. SA Târgu Mureș a formulat cerere de suspendare a executării

silite a sentinței menționate, învederând că, prin punerea ei în executare,

s-ar afecta grav echilibrul economico-financiar al societății, iar această

consecință ar fi greu de înlăturat ulterior (fila 1).

Prin încheierea din 16 martie 2004,

dată în Camera de Consiliu, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, ținând seama de cuantumul pretențiilor precizate, a stabilit o cauțiune

în sumă de 300.000 lei, care a fost consemnată de petiționară la B.C.R., sucursala

județeană Mureș. Ulterior, prin încheierea nr. 1217 din 25 martie 2004, secția

comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis cererea formulată de

SC H.E.R. SA Târgu Mureș și a dispus suspendarea executării silite a sentinței

civile nr. 170 din 29 ianuarie 2004 a Tribunalului Mureș, până la soluționarea

recursului declarat împotriva acesteia, cu motivarea că temeiurile invocate se

încadrează în dispozițiile art. 300 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri,

reclamantul P.S.P. a declarat recurs.

Recursul nu este admisibil.

În adevăr, prin art. 300 C. proc.

civ., în care este reglementată procedura privind suspendarea, la cerere, a

executării hotărârii atacate cu recurs, nu se prevede că încheierea cu efect

vremelnic, dată asupra acestei cereri, ar fi supusă vreunei căi de atac.

Așa fiind și cum, în raport cu

dispozițiile art. 299 C. proc. civ., încheierile nu pot fi atacate cu recurs

decât în cazurile limitativ menționate de lege, iar dacă au fost pronunțate de

însăși instanța învestită cu judecarea recursului trebuie excluse de la o atare

cale de atac și pentru că, altfel, încheierile respective ar fi susceptibile de

alte grade de jurisdicție decât cele prevăzute pentru cererea principală,

urmează ca recursul declarat de reclamantul P.S.P. să fie respins ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de P.S.P. împotriva încheierii nr. 1217 din 25 martie 2004, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială în dosarul nr. 3005/2004.

Pronunțată, în ședință publică, azi,

20 septembrie 2004.