ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3395/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4

decembrie 2003 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta C.N.P.A.D.A.S. a chemat

în judecată pârâtele SC O. SA și SC O.T. SRL pentru obligarea acestora să le

lase în proprietate și posesie imobilul construit pe un teren cu 24 de izvoare

cooptate situat în Olănești identificat la poziția 10 din actul de vânzare

cumpărare autentificat la nr. 2619/1945 de Tribunalul Ilfov având ca vecini la

Est strada B. și Aleea T., la Vest strada L., la Nord un teren pe care se află

Vila nr. 9 și la Sud un alt teren.

Tribunalul Vâlcea prin încheierea

nr. 20 din 13 februarie 2004 pronunțată în dosarul nr. 3225/2004 a scos de pe

rol cauza și, urmare strămutării admise de Înalta Curte de Casație și Justiție

prin încheierea nr. 1241 din 11 februarie 2004, a trimis cauza spre judecare

Tribunalului Prahova.

Tribunalul Prahova prin sentința

civilă nr. 337 din 14 aprilie 2004 a admis excepția autorității de lucru

judecat invocată de pârâta SC O. SA și a respins acțiunea față de cele două

pârâte pentru autoritate de lucru judecat.

A fost respinsă excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei SC O.T. SRL și s-a luat act că această

pârâtă a renunțat la invocarea excepțiilor de prematuritate și de

inadmisibilitate a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut că prin prezenta acțiune reclamanta a solicitat revendicarea

unui imobil din Olănești, deținut în prezent de pârâta SC O. SA și care din

1945-1948, sub denumirea de societatea omonimă O., a funcționat sub

administrarea fostei Case de Asigurări Sociale și a fost transformată din 1959

în Întreprinderea Balneară de Stat Olănești.

Acțiunea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 480 C. civ. și pe art.174 pct. 4 din Legea nr. 10/2001.

S-a reținut că reclamanta din 2003 a

mai revendicat acest imobil în temeiul art. 480 C. civ. de la SC O. SA.

Dosarul nr. 966/2003 al Tribunalul

Vâlcea a fost soluționat prin sentința civilă nr. 288 din 22 aprilie 2003,

rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 123 din 18 septembrie 2003 a

Curții de Apel Pitești care a respins apelul.

În considerentele sentinței mai sus

amintite s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de

proprietate asupra imobilului și nici a preluării bunului de către stat din

patrimoniul acesteia.

Instanța a constatat că în cauză

operează autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 228 din 22 aprilie

2003 a Tribunalului Vâlcea fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C.

civ.

Astfel aceeași reclamanta a

solicitat revendicarea aceluiași imobil invocând același act de proprietate nr.

2619/1945 și întemeindu-se pe același temei, art. 480 și art. 481 C. civ., cât

privește identitatea pârâților s-a apreciat că dispozițiile art. 1201 C. civ. are

în doctrina de specialitate o interpretare nerestrictivă fiind considerați ca

parte din proces alături de părțile efectiv participante prin extindere și

persoane care nu au figurat în proces cum este de pildă cazul succesorilor în

drepturi.

Instanța a apreciat că în această

din urmă categorie se poate încadra și pârâta din prezenta acțiune, SC O.T. SRL

față de SC O. SA .

SC O.T. SRL fiind acționar majoritar

în cadrul SC O. SA, ca urmare a procesului de privatizare.

În sfârșit s-a mai reținut că practica a

statuat că există autoritate de lucru judecat când reclamantul care a pierdut

procesul cheamă ulterior în judecată alături pârâtul din primul proces și nu al

doilea pârât.

S-a mai reținut că SC O.T. SRL își

justifică poziția procesuală pasivă datorită poziției sale juridice în raport

de pârâta SC O. SA, deținătorul potrivit regulilor privatizării în proprietate

împreună cu SC O. SA proprietatea asupra imobilului revendicat.

Curtea de Apel Ploiești prin decizia

civilă nr. 2371 din 9 septembrie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantei

care a criticat soluția pentru nelegala reținere a autorității de lucru judecat

și grave confuzii care se fac când se pune semnul identității între cele două

pârâte.

Pentru a motiva respingerea apelului

Curtea, a reținut că s-a întrunit în cauză tripla identitate de obiect, cauză

și părți s-a reținut că în mod corect s-a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a SC O.T. SRL întrucât prin contractul de vânzare cumpărare

de acțiuni nr. AG 33 din 29 noiembrie 2000, SC O.T. SRL a cumpărat pachetul

majoritar deținut de stat în procent de 39,976% din capitalul social, contract

ce a rămas în ființă. Sub acest aspect s-a mai constatat că a fost respinsă

acțiunea reclamantei de anulare a actului privatizării (sentința civilă nr. 587/2002

a Tribunalului Vâlcea, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 673/R/C din 2

noiembrie 2002 a Curții de Apel de Apel Pitești).

Împotriva acestei hotărâri a

declarat în termen legal recurs reclamanta care a invocat aceleași motive ca și

în apelul declarat în cauză greșita constatare că operează în speță autoritatea

de lucru judecat, că nu s-a stabilit întinderea și natura drepturilor celor

două pârâte asupra imobilului și că dacă și al doilea pârât are calitatea

procesuală este vorba de două părți diferite care face inaplicabil art. 1201 C.

civ.

Recursul este nefondat urmând a fi

respins pentru considerentele de mai jos.

Deși recursul nu a fost motivat în

drept, prin expunerea faptică a criticilor, se poate deduce că acestea se pot

încadra în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Criticile sunt neîntemeiate,

instanțele argumentând amplu și documentat aplicarea în cauză a dispozițiilor

art. 1201 C. civ.

Singura discuție pe care o face

reclamanta sub aspectul aplicării art. 1201 C. civ. se referă la identitatea de

părți. Deși reclamanta contrazice analiza instanței cu privire la acest aspect,

nu aduce motive de fapt și de drept pentru a infirma sau a arăta nelegalitatea

soluției de respingere a acțiunii pentru aplicarea acestei excepții.

Susținerea că instanțele ar fi putut

să stabilească mai întâi natura și întinderea dreptului de proprietate al

pârâtelor asupra bunului este irelevantă sub aspectul aplicării excepției

invocate. Esențială este stabilirea în cauză a împrejurării că proprietatea

aparține altor persoane decât reclamantei care a mai solicitat de la aceste

persoane imobilul în același temei.

Pentru considerentele arătate se va

respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta C.N.P.A.D.A.S. împotriva deciziei civile nr. 2371 din 9 septembrie

2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 aprilie 2005.