ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 207/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 21 noiembrie 2003, reclamantul B.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 21638

din 6 august 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 14 august 1949 -

31 martie 1953.

În motivarea acțiunii a

susținut că în perioada menționată a prestat munci în construcții sau în

sectoarele agricole, însă pârâta i-a recunoscut numai perioada 1 octombrie 1952

- 31 ianuarie 1953, ca fiind prestată în detașamente de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, nu întreaga perioadă solicitată.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1577 din 17

decembrie 2003, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 21638 din 6

august 2003 și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, drepturile

prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 14 ianuarie 1950 - 31 martie

1953, începând cu data de 1 octombrie 2002.

Instanța a reținut că reclamantul

a făcut dovada că în perioada 14 ianuarie 1950, de când legea acordă drepturi

persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii și până la 16 martie 1950, a desfășurat o astfel de muncă,

în calitate de „mână de lucru”, iar în perioada 10 iulie 1950 - 1 octombrie

1952 a desfășurat muncă în gospodăria Descăt - Arad, astfel încât prevederile

Legii nr. 309/2002 pot fi aplicate și pentru aceste perioade.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta, susținând, în esență, că instanța a interpretat eronat

probele dosarului și a făcut o greșită aplicare a legii.

Examinând hotărârea

recurată, în raport cu criticile formulate, actele dosarului și normele legale

incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.

Prin Legea nr. 309/2002 s-au

recunoscut și s-au acordat unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul

militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 -

1961.

Conform art. 1 și 6 din

Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean

român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor

urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București,

la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele

eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.

Prin H.G. nr. 114/2002, a

fost precizată perioada care se are în vedere pentru acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 309/2002, și anume, 14 ianuarie 1950 - 28 februarie

1961.

În cauză, din livretul

militar rezultă că reclamantul B.V., în perioada 14 august 1949 - 16 martie

1950, a efectuat stagiul militar, fiind folosit ca „mână de lucru”; în perioada

10 iulie 1950 - 1 octombrie 1952, a desfășurat muncă în gospodăria Descăt - Arad,

în construcții, iar în perioada 1 octombrie 1952 - 31 martie 1953 a muncit în Detașamentul

de muncă Valea Călugărească.

În consecință, soluția

instanței, de admitere a acțiunii reclamantului, este temeinică și legală,

astfel că recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 1577

din 17 decembrie 2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2005.