ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 207/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 noiembrie 2003, reclamantul B.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 21638 din 6 august 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 14 august 1949 - 31 martie 1953. În motivarea acțiunii a susținut că în perioada menționată a prestat munci în construcții sau în sectoarele agricole, însă pârâta i-a recunoscut numai perioada 1 octombrie 1952 - 31 ianuarie 1953, ca fiind prestată în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, nu întreaga perioadă solicitată.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1577 din 17 decembrie 2003, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 21638 din 6 august 2003 și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 14 ianuarie 1950 - 31 martie 1953, începând cu data de 1 octombrie 2002. Instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada că în perioada 14 ianuarie 1950, de când legea acordă drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și până la 16 martie 1950, a desfășurat o astfel de muncă, în calitate de „mână de lucru”, iar în perioada 10 iulie 1950 - 1 octombrie 1952 a desfășurat muncă în gospodăria Descăt - Arad, astfel încât prevederile Legii nr. 309/2002 pot fi aplicate și pentru aceste perioade.

Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta, susținând, în esență, că instanța a interpretat eronat probele dosarului și a făcut o greșită aplicare a legii. Examinând hotărârea recurată, în raport cu criticile formulate, actele dosarului și normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat. Prin Legea nr. 309/2002 s-au recunoscut și s-au acordat unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. Conform art. 1 și 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M.

02405 Pitești. Prin H.G. nr. 114/2002, a fost precizată perioada care se are în vedere pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, și anume, 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961. În cauză, din livretul militar rezultă că reclamantul B.V., în perioada 14 august 1949 - 16 martie 1950, a efectuat stagiul militar, fiind folosit ca „mână de lucru”; în perioada 10 iulie 1950 - 1 octombrie 1952, a desfășurat muncă în gospodăria Descăt - Arad, în construcții, iar în perioada 1 octombrie 1952 - 31 martie 1953 a muncit în Detașamentul de muncă Valea Călugărească. În consecință, soluția instanței, de admitere a acțiunii reclamantului, este temeinică și legală, astfel că recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 1577 din 17 decembrie 2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2005.