ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3375/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin încheierea din camera de consiliu de

la 6 aprilie 2004 Judecătoria sectorului 1 a respins cererea privind

încuviințarea executării silite imobiliare privind pe debitorul C.N. reținând

că, în cauză, creditoarea F.A. nu a produs nici un început de dovadă cu privire

la dreptul de proprietate al debitorului asupra acestui bun.

Împotriva încheierii a declarat apel

creditoarea arătând că se află în posesia probelor din care rezultă că

debitorul este proprietarul imobilului pentru care s-a solicitat urmărirea.

Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă, prin decizia civilă nr. 1603 A din 19 august 2004 a respins apelul ca

nefondat reținând că în materia executării silite imobiliare, potrivit art. 493

alin. (1) C. proc. civ. creditori personali ai unui coproprietar sau codevălmaș

nu pot urmări partea acestuia din imobilul aflat în proprietate comună înainte

de a cere partajarea imobilului.

Din actele depuse de apelantă la dosar

rezultă că imobilul urmărit se află în coproprietatea debitorului și a

numitului C.I.

Din cuprinsul titlului executoriu reiese

că numai C.N. are calitatea de debitor al apelantei, astfel că apelanta

dobândește calitatea de creditor personal al debitorului urmărit.

În speță nu sunt incidente prevederile

art. 493 alin. (2) C. proc. civ. întrucât creditoarea a solicitat executarea

silită asupra imobilului în materialitatea sa, iar nu asupra cotei părți

determinate a debitorului din imobilul aflat în coproprietate.

Împotriva deciziei instanței de apel a

declarat recurs creditoarea F.A., solicitând modificarea acesteia în baza art.

304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., pentru următoarele motive:

- instanța nu a ținut cont de teza

potrivit căreia creditorii personali ai debitorului pot urmări cota parte a

debitului lor din imobilul aflat în coproprietate fără a mai fi necesar să

ceară împărțeala.

- instanța nu s-a pronunțat asupra unui

înscris depus la dosarul cauzei, respectiv adresa nr. 31735 din 4 iulie 2004

emisă de Direcția Impozite și Taxe Locale a sectorului 1 din care reise clar

calitatea de coproprietar asupra imobilului a d-lui C.N.

Recursul este nefondat.

Existența proprietății comune asupra

bunurilor urmărite poate constitui un impediment temporar în realizarea

executării silite. Un atare impediment poate fi dedus din principiul potrivit

căruia numai bunurile mobile și imobile ale debitorului pot forma obiectul

executării silite. Prin urmare, dacă un bun aparține mai multor persoane,

creditorul se poate îndrepta doar împotriva debitorului său, nu și împotriva

celorlalți proprietari care nu sunt datori față de acesta. Urmărirea nu se

poate realiza însă mai înainte de împărțirea bunurilor comune potrivit

dispozițiilor art. 493 alin. (1) C. proc. civ.

Față de cele ce preced instanța de apel a

pronunțat o hotărâre temeinică aplicând corect prevederile art. 493 alin. (1)

C. proc. civ.

De asemenea, corect s-a reținut și faptul

că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ.,

întrucât creditoarea a solicitat executarea silită asupra imobilului în

materialitatea sa, iar nu asupra cotei părți determinate a debitorului din

imobil.

Din analiza lucrărilor dosarului se

constată că instanța de apel a avut în vedere toate actele depuse de

apelanta-creditoare, inclusiv adresa nr. 31735/2004, din care rezultă că

imobilul supus urmăririi este deținut în coproprietate de debitor și de numitul

C.I.

Așa fiind, recursul este nefondat și se

va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

creditoarea F.A. împotriva deciziei civile nr. 1603 A din 19 august 2004 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 aprilie 2005.