ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1285/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1285/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la 17 februarie 2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr. 1479/2/2011, Ș.D.,

în contradictoriu cu intimații B.V. și Ș.P. a formulat, în temeiul art. 322

pct. 7 C. proc. civ., cerere de revizuire a deciziei civile nr. 255 din 2

februarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în

dosar nr. 10382/299/2008, solicitând anularea acestei decizii pentru aceea că

este potrivnică față de decizia civilă nr. 1304 din 16 septembrie 2008 a Curții

de Apel București, pronunțată în dosarul nr. 768/299/2007, hotărâre prin care

au fost dezlegate irevocabil excepția lipsei calității procesuale active a

revizuentei contestatoare, ca și excepția lipsei de interes a acesteia, în

promovarea contestației la executare.

În dezvoltarea

motivelor revizuirii, s-a învederat că, în anul 2003, în urma unui împrumut

angajat de soțul revizuentei, Ș.P., în nume propriu, intimata B.V. a pornit

executarea silită a apartamentului situat în București, Str. I. Brezoianu, care

a făcut obiectul dosarelor de executare.

Revizuenta mai arată

că la momentul predării silite a apartamentului, a formulat contestație la

executarea silită, având în vedere că apartamentul supus executării, fiind

dobândit în timpul căsătoriei, era bun comun, astfel că, B.V. trebuia să

solicite mai întâi partajarea acestuia, astfel cum prevede art. 493 C. proc.

civ., cu atât mai mult cu cât intimata este cumnata soțului său, calitate în

care avea cunoștință de faptul că apartamentul era bun comun.

Dezbaterea acestor

pricini derulate între aceleași părți, având același obiect (contestație la

executare, determinarea cotei sale de contribuție la dobândirea bunului comun

și întoarcerea executării), s-a realizat în dosarele nr. 10382/299/2008 și nr.

768/299/2007, ambele, în prezent, în stadiul de rejudecare în fond după casare.

Astfel, în dosarul

nr. 768/299/2007, prin decizia civilă nr. 1304 din 16 septembrie 2008, Curtea

de Apel București a casat decizia civilă nr. 1478/ A din 29 noiembrie 2007 a

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, pronunțându-se în mod definitiv

și irevocabil asupra excepțiilor lipsei calității sale procesuale active ca și

a lipsei de interes în formularea contestației la executare, hotărâre aflată în

dosarul cauzei în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 255 din 2 februarie

2011 de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Revizuenta mai arată

că, prin cea din urmă decizie care încalcă autoritatea de lucru judecat a

deciziei civile nr. 1304 din 16 septembrie 2008, întrucât instanța, fără a pune

în discuție excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes

și fără a fi invocate din oficiu, admite ambele excepții și respinge

contestația la executare cu toate capetele sale de cerere, modificând în tot

sentința civilă nr. 3517 din 4 martie 2010 prin care a fost admisă contestația

la executare și s-a dispus desființarea tuturor formelor de executare.

Tribunalul București

care a pronunțat decizia a cărei anulare se solicită pe care prezentei cereri

de revizuire, avea cunoștință de decizia civilă nr. 1304 din 16 septembrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 768/299/2007, întrucât se

afla depusă la dosarul cauzei.

În decizia menționată

se lămurise cu caracter irevocabil calitatea procesuală activă a contestatoarei

Ș.D. și interesul său procesual în promovarea contestației la executare,

întemeiate pe dispozițiile art. 401 alin. (2) C. proc. civ., în calitatea sa de

terț vătămat prin executarea ce a făcut obiectul dosarelor de executare.

Prin aceeași decizie,

s-a reținut că „întrucât recurenta susține că bunul asupra căruia se efectuează

actele de executare are caracterul de bun comun, drepturile sale patrimoniale

asupra bunului în litigiu sunt afectate prin supunerea acestuia procedurii de

executare silită. Așa fiind, recurenta contestatoare este vătămată prin actele

de executare imobiliară, astfel încât capătă calitatea procesuală activă și

poate formula contestație la executare, în raport de dispozițiile art. 401 și

urm. C. proc. civ.

În consecință, în mod

greșit instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, constatând lipsa de

calitate procesuală activă a reclamantei și lipsa de interes în formularea

capetelor de cerere din acțiunea introductivă.”

Revizuenta conchide

că față de cele expuse, reiese că cele două hotărâri sunt potrivnice, date de

instanțe de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate, ceea ce conduce la concluzia întrunirii

ipotezei de revizuire reglementate de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Se mai arată că

cererea de revizuire este admisibilă, fiind îndeplinite cumulativ condițiile

prevăzute de lege: identitate de părți, obiect și cauză, hotărârile sunt

pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces nu s-a invocat

excepția puterii de lucru judecat.

Intimata B.V. a depus

la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a

Curții de Apel București în soluționarea cererii de revizuire, solicitând,

totodată, respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât în cauză nu sunt

întrunite cerințele impuse de ipoteza art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin decizia civilă

nr. 327 din 24 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția necompetenței sale materiale

în soluționarea cererii de revizuire și a procedat la declinarea acesteia în

favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza fiind înregistrată pe

rolul instanței supreme sub nr. 1479/2/2011.

S-au avut în vedere

dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de

revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau

instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice; or, în cauză, cele două

hotărâri pretins potrivnice au fost pronunțate de Curtea de Apel București,

decizia civilă nr. 1304 din 16 septembrie 2008 în dosarul nr. 768/299/2007 și

de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, decizia civilă nr. 255 din 2

februarie 2011 în dosar nr. 10382/299/2008.

Cererea de revizuire

este nefondată, potrivit celor ce succed:

Analizând cele două

hotărâri judecătorești irevocabile, pretins potrivnice, potrivit susținerilor

revizuentei, Înalta Curte, din perspectiva cerințelor legale prevăzute expres

dar și decurgând din dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., reține

următoarele:

Prima dintre cauze,

înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 la data de 4 septembrie 2006 sub

nr. 768/299/2007 a avut ca obiect cererea formulată de reclamanta Ș.D. în

contradictoriu cu intimata B.V. prin care a solicitat anularea tuturor formelor

de executare în dosar nr. 43/2003, precum și în dosarul nr. 139/2006 al B.E.J.

C.S.A.; totodată, s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de

adjudecare din data de 28 iulie 2003, emis de B.E.J. C.S. și să se constate existența

dreptului său de proprietate comună împreună cu soțul său, Ș.P., în cotă ideală

de 50% asupra locuinței situate în București, Str. I. Brezoianu.

Drept urmare, aceeași

reclamantă a solicitat să se stabilească în urma comparării titlurilor de

proprietate ale părților, că titlul său, respectiv, contractul de vânzare

cumpărare din 5 august 1993 este mai bine caracterizat decât titlul intimatei

pârâte, respectiv, actul de adjudecare.

Prin sentința civilă

nr. 2466 din 15 februarie 2007, Judecătoria sector 1 a admis excepția lipsei

calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei, respingând ca

inadmisibilă cererea acesteia formulată în contradictoriu cu intimata B.V.

Tribunalul București,

secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 478/ A din 29 noiembrie 2007 a

respins ca nefondat apelul formulat de apelanta contestatoare.

Prin decizia civilă

nr. 1304 din 16 septembrie 2008, pronunțată în dosar nr. 768/299/2007, Curtea

de Apel București, secția a IV-a civilă a admis recursul declarat de reclamanta

Ș.D. împotriva deciziei civile nr. 1478/ A din 29 noiembrie 2007 pronunțată de

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a casat decizia recurată și s-a

admis apelul declarat de contestatoarea Ș.D., împotriva sentinței civile nr.

2466 din 15 februarie 2007 a Judecătoriei sector 1, desființându-se sentința

apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

Din considerentele

acestei decizii reiese că instanța de recurs a stabilit că instanța de fond în

mod greșit a respins acțiunea ca inadmisibilă, constatând lipsa de calitate

procesuală activă și lipsa de interes a reclamantei în formularea capetelor de

cerere din acțiunea introductivă, dat fiind faptul că procedura civilă, prin

dispozițiile art. 401 alin. (2), prevede în mod expres posibilitatea ca o terță

persoană să poată formula contestație la executare dacă este terț vătămat prin

executare.

Totodată, s-a reținut

că reclamanta susține că bunul asupra căruia se efectuează executarea este bun

comun, iar prin executare, drepturile sale patrimoniale asupra acestuia sunt

afectate, caz în care recurenta este persoană vătămată prin executare, fiind

deci persoană cu calitate procesuală activă, în temeiul dispozițiilor art. 401

și urm. C. proc. civ.

Pe de altă parte, s-a

mai constatat că în urma admiterii acțiuni pauliene prin sentința civilă nr.

4786 din 24 iunie 2004 pronunțată de Judecătoria sector 1, definitivă și

irevocabilă, s-a statuat că imobilul în litigiu (vândut de soții Ș. numitei

M.G.) a reintrat în patrimoniul vânzătorilor prin constatarea nulității

absolute a contractului de vânzare cumpărare.

Pe baza efectelor

acestei hotărâri judecătorești, instanța de recurs a apreciat că reclamanta

este îndreptățită să susțină că are un drept de proprietate comună asupra

apartamentului în litigiu, ceea ce justifică în cauză calitatea sa de persoană

vătămată prin actele de executare, infirmând excepția lipsei calității

procesuale active și a lipsei de interes în formularea acțiunii.

În prezent, această

cauză se află în curs de rejudecare.

În cea de-a doua

cauză, înregistrată la data de 4 septembrie 2006 pe rolul Judecătoriei sector 1

sub nr. 27520/299/2006, contestatoarea Ș.D. a chemat în judecată pe intimații

B.V. și Ș.P., solicitând instanței prin sentința ce o va pronunța să dispună

anularea formelor de executare efectuate de intimata B.V. în dosarul de

executare, precum și a încheierii prin care s-a încuviințat executarea silită,

suspendarea formelor de executare efectuate în dosarul de executare, partajarea

imobilului bun comun situat în București, Str. I. Brezoianu, să se constate ca

la dobândirea apartamentului menționat contestatoarea a avut o cotă de

contribuție majoritară de 80%, iar soțul său, intimatul Ș.P., o cotă de

contribuție de 20%, precum și să se atribuie imobilul contestatoarei, urmând ca

aceasta să fie obligată la o sultă corespunzătoare către Ș.P.

Prin sentința civilă

nr. 9270 din 12 iunie 2007 Judecătoria sector 1 a admis excepția tardivității

capătului de cerere având ca obiect anularea formelor de executare efectuate în

dosar nr. 43/2003 de B.E.J. C.S.A., respingând acest capăt de cerere ca tardiv

formulat, a respins capetele de cerere având ca obiect partajul imobilului și

constatarea cotelor de contribuție la dobândirea acestuia ca rămase fără obiect

și a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de Ș.P. în

interesul contestatoarei Ș.D. (cerere respinsă în principiu, de altfel, prin

încheierea de ședință din 23 ianuarie 2007 în temeiul art. 49 alin. (3) C. proc.

civ. prin raportare la calitatea sa preexistentă de intimat; la același termen,

s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite în

dosarul nr. 43/2003, având în vedere emiterea actului de adjudecare la 28 iulie

2003).

Prin decizia civilă

nr. 358/ R din 26 februarie 2008, Tribunalul București, secția a V-a civilă a

admis recursurile formulate de contestatoarea Ș.D. și intimata B.V., casându-se

sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare; prin decizia civilă nr.

570 din 31 martie 2009 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins

ca inadmisibil recursul formulat de intimata B.V.

În urma casării cu

trimitere spre rejudecare, pricina a fost din nou înregistrată pe rolul

Judecătoriei sector 1 sub nr. 10382/299/2008.

Prin încheierea de

ședință din 15 iulie 2008, instanța a respins ca nefondată excepția lipsei

calității procesuale active, reținând incidența art. 399 alin. (1) C. proc.

civ., precum și faptul că se invocă de către contestatoare un drept de

proprietate comună asupra imobilului supus executării silite și adjudecat în

favoarea pârâtei B.V.

La termenul din 12

februarie 2009, contestatoarea Ș.D. a formulat o cerere completatoare a

acțiunii introductive, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 404

1

C. proc. civ., prin care a solicitat întoarcerea executării silite efectuate de

același B.E.J. C.S.A. în dosarul de executare, prin restabilirea situației

anterioare executării.

Prin sentința civilă

nr. 3517 din 4 martie 2010, Judecătoria sector 1 a admis în parte acțiunea

formulată de contestatoarea Ș.D., așa cum a fost completată, în contradictoriu

cu intimații B.V. și Ș.P.; a dispus anularea tuturor formelor de executare din

dosarul nr. 43/2003 al B.E.J. C.S.A. și a încheierii din Camera de Consiliu din

1 august 2006 pronunțată de Judecătoria sector 1 în dosar nr. 23336/299/2006; a

respins capetele de cerere având ca obiect constatarea cotelor de contribuție a

părților, partajarea imobilului și întoarcerea executării, ca neîntemeiate, cu

cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

sentințe ambele părți, contestatoarea și intimata, au promovat recurs.

Prin decizia civilă

nr. 255 din 2 februarie 2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a

respins ca nefondat recursul contestatoarei, a admis recursul intimatei B.V.

împotriva încheierii de ședință din 15 iulie 2008 și împotriva sentinței civile

nr. 3517 din 4 martie 2010, sentința recurată a fost modificată în tot, în

sensul că, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a

contestatoarei, respingându-se acțiunea contestatoarei Ș.D., cu toate capetele

de cerere, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Din considerentele

acestei decizii, reiese că instanța de recurs a infirmat calitatea procesuală

activă a contestatoarei pe baza efectelor sentinței civile nr. 4786 din 24

iunie 2003 a Judecătoriei sector 1, definitivă și irevocabilă, prin care s-a

admis acțiunea pauliană formulată de intimata B.V. și s-a constatat nulitatea

absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat de B.N.P. E.C., în

privința creditoarei reclamante B.V.

Prin promovarea

prezentei cereri de revizuire, revizuenta Ș.D. a susținut că cea din urmă

decizie nr. 255 din 2 februarie 2011 a Tribunalului București, secția a IV-a

civilă încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1304 din 16

septembrie 2008, pronunțată în dosar nr. 768/299/2007, Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă în ce privește soluționarea divergentă a

excepției lipsei calității sale procesuale active, întrucât prima decizie îi

recunoaște calitatea procesuală activă, în timp ce prin cea de-a doua se neagă

legitimarea sa procesuală activă, ambele pricini, având aceleași părți, obiect

și cauză, astfel încât, în opinia revizuentei, se impune anularea celei din

urmă hotărâri, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Înalta Curte constată

că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea

acestora și pronunțarea altora, ci acela al respectării principiului

autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de

nesocotirea lui.

Pentru a se statua

asupra admisibilității unei cereri de revizuire în această ipoteză legală, în

principiu, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba despre

hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul

cauzei, să fie vorba despre hotărâri pronunțate în același litigiu (cu tripla

identitate de părți, obiect și cauză), hotărârile respective să fi fost

pronunțate nu în același proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al

doilea proces, să nu fi fost invocată excepția puterii de lucru judecat, sau

chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Dintre aceste

cerințe, două sunt de interes pentru speța dedusă judecății: cea referitoare la

identitatea de părți, obiect și cauză, precum și cea privind dezbaterea în cel

de-al doilea litigiu al excepției autorității de lucru judecat, celelalte două

fiind în mod evident întrunite: hotărâri definitive, chiar irevocabile,

pronunțate în dosare diferite.

În ce privește

condiția identității de părți, obiect și cauză, pornind de la scopul acestui

caz de revizuire (evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești),

aceasta este o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru

judecat: interzicerea reluării aceleiași judecăți, în condițiile identității de

elemente reglementate de art. 1201 C. civ.

Astfel cum rezultă

din expozeul anterior, cele două pricini se suprapun ca obiect (și în cel de-al

doilea proces reclamanta completându-și cererea cu solicitarea anulării actelor

de executare efectuate în dosarul nr. 139/2006 având ca obiect predarea silită

a imobilului adjudecat în favoarea intimatei B.V.), cauză și, parțial, și în ce

privește distribuția procesuală (în primul dosar Ș.P. nefigurând ca parte),

însă revizuenta Ș.D. și intimata B.V. au figurat în ambele procese în calitate

de părți.

Din acest punct de

vedere erau întrunite premisele constatării incidenței parțiale a excepției

autorității de lucru judecat, însă, doar din punct de vedere formal, întrucât

prima decizie, respectiv, decizia civilă nr. 1304 din 16 septembrie 2008 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă este o decizie de casare cu

trimitere spre rejudecare, astfel că, deși prin aceasta se dezleagă cu caracter

irevocabil o anumită chestiune de drept, revizuenta s-a aflat în situația de a

invoca puterea de lucru judecat a considerentelor primei decizii, din

perspectiva dispozițiilor art. 315 C. proc. civ.

Cea de-a doua

condiție ce impune o analiză specială în prezenta cerere de revizuire, vizează

neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în al doilea proces, sau,

chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Analizând decizia a

cărei anulare se cere prin promovarea prezentei revizuiri, se constată însă, că

revizuenta prin motivele sale de recurs a invocat caracterul irevocabil al

dezlegării date de instanța anterioară prin decizia civilă nr. 1304 din 16

septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, cu privire la

calitatea sa procesuală activă, ceea ce echivalează cu invocarea puterii de

lucru judecat a considerentelor deciziei civile anterioare.

Așa cum s-a arătat,

pentru a fi admisibilă cererea de revizuire pe temeiul în discuție nu este

suficientă invocarea excepției (chiar dacă efectul pozitiv al puterii de lucru

judecat), trebuie ca instanța în fața căreia s-a invocat, să fi omis să o

analizeze.

Or, Înalta Curte

constată că în fața instanței de recurs care a pronunțat decizia civilă nr. 255

din 2 februarie 2011 a fost invocată puterea lucrului judecat,instanță care a

și analizat această apărare a recurentei contestatoare, în următorii termeni:

„Nu se poate aprecia

că instanța de fond a făcut confuzie între nulitatea absolută și nulitatea

relativă sau că a ignorat caracterul irevocabil al unor hotărâri judecătorești

pronunțate de instanțe superioare (astfel cum susține recurenta Ș.D.),

întrucât, pe de o parte, s-au reținut în mod corect efectele juridice ale

acțiunii pauliene, iar pe de altă parte, considerentele deciziilor civile

pronunțate de Tribunalul București și de Curtea de Apel București (decizii

enunțate și depuse în copie la dosar de recurenta Ș.D.) nu pot fi avute în

vedere pentru acreditarea tezei potrivit căreia, în urma constatării nulității

absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat la 13 martie 2003 de

B.N.P. E.C., imobilul ce a făcut obiectul acestui contract ar fi reintrat în

patrimoniul soților Ș.”

Rațiunea acestei

condiții este aceea ca instanța de revizuire învestită cu soluționarea unei

cereri întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., să nu încalce ea însăși

autoritatea de lucru judecat a hotărârii a cărei anulare se solicită.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte va respinge ca nefondată cererea de revizuire întemeiată

pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată

cererea de revizuire formulată de revizuienta Ș.D. împotriva a deciziei nr. 255

din 2 februarie 2011 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 24 februarie 2012.