ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1516/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 18 decembrie 2003, reclamanta I.C. a chemat în judecată Casa de Pensii

a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 8941/7814, emisă la

data de 31 octombrie 2003, de Comisia de specialitate a pârâtei.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că hotărârea atacată este netemeinică, deoarece prin

declarațiilor de martor depuse la dosar, au fost dovedite îndeplinirea

condițiilor impuse de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 74, pronunțată la 21

ianuarie 2004, în dosarul nr. 3909/2003, a dispus admiterea acțiunii formulată

de reclamanta I.C., a anulat hotărârea emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta

la emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie recunoscute drepturile

reclamantei, în baza Legii nr. 189/2000, pentru perioada de persecuție iunie

1940 - 1941 și 16 martie 1944 - 6 marte 1945.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut, în esență, că din actele depuse la dosar și din

dispoziția martorei B.N., a rezultat că reclamanta s-a refugiat de două ori din

Basarabia, respectiv în perioada iunie 1940 - august 1941, precum și în

perioada 16 martie 1944 - 6 martie 1945, făcând pe deplin dovada faptului că

beneficiază de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței astfel

pronunțate a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât, arată recurenta,

prima perioadă a refugiului nu a fost dovedită, actele depuse fiind ulterioare

momentului depunerii cererii, iar acordarea drepturilor, începând cu luna iunie

1940, este nelegală, în raport cu prevederile imperative ale legii care fixează

perioada pentru care pot fi acordate aceste drepturi, între data de 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Examinând cauza,

în raport cu motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va admite recursul, după cum urmează:

Din actele depuse la dosar,

respectiv din certificatul Ministerului Administrației și Internelor nr. 22577/A

din 6 februarie 1945, rezultă că reclamanta S.C. (nume purtat anterior

căsătoriei) s-a refugiat în anul 1940, din Basarabia, județul Orhei, iar din

declarațiile martorilor C.R. și B.N., depuse ulterior emiterii hotărârii de

către Casa de Pensii, reiese că reclamanta s-a refugiat de două ori din

Basarabia, respectiv în perioadele iunie 1940 - august 1941 și 16 martie 1944 -

6 martie 1945, prima dată în comuna Rodovan, județul Dolj și apoi în comuna Pestișu

Mic, județul Hunedoara.

Cum O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, ulterior modificată și completată, prevede la

art. 1 că beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la

6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, concluzia care

se desprinde, este că reclamanta se încadrează în prevederile legii, numai cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 12 mai 1941, când tatăl reclamantei

s-a refugiat împreună cu întreaga familie.

Ca atare, Curtea va stabili

că recurenta a fost strămutată, din motive etnice, în perioada 6 septembrie

1940 - 12 mai 1941, astfel că aceasta se încadrează în situația prevăzută de art.

1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

De aceea, se va admite

recursul în temeiul art. 312 și 314 C. proc. civ., sentința va fi casată, în

sensul că stabilește perioada pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000, de la 6 septembrie 1940, la 12 mai 1941, în loc de iunie 1940 - 1941,

celelalte prevederi urmând a fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 74 din 21 ianuarie

2004 a Curții de Apel București, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată, în

sensul că stabilește perioada pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000, de la 6 septembrie 1940, la 12 mai 1941, în loc de iunie 1940 - 1941.

Menține celelalte

dispoziții.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2005.