ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8982/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, reclamantul V.M. a chemat în

judecată pe pârâții Ministerul Industriei și Economiei și I.G., în calitate de

director, pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să-i delege pe

aceștia să-i răspundă la fiecare punct din sesizarea înaintată și să fie

informat asupra măsurilor luate împotriva persoanelor care nu au răspuns

sesizării, cu obligarea acestora, la plata unei daune morale de 100.000 lei/zi

de întârziere.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că s-a adresat societății D.N. Târgu Mureș și pârâtului Ministerului

Industriei și Economiei, cu sesizare, prin care arată că vecinul său, S.N.,

utilizează o gură de evacuare a gazelor arse, angajații societății neprocedând

la întreruperea gazului.

Se precizează în acțiune, că nu a primit

un răspuns complet la toate sesizările făcute pârâților.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

sentința civilă nr. 138/2004, a respins ca neîntemeiată, acțiunea.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamantul a primit răspuns la sesizările făcute

încă din anul 2000 și că informațiile solicitate de el, nu fac parte din

categoria celor vizate de Legea nr. 544/2001.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul V.M.

În motivarea recursului,

recurentul-reclamant a arătat, în esență, că în mod greșit, instanța a reținut

că pârâtul Ministerul Industriei și Economiei i-a răspuns la sesizările făcute,

deoarece răspunsurile nu au fost punctuale, în raport cu cele 4 întrebări puse

prin petiția formulată.

Analizând recursul formulat, prin

prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

Legea nr. 29/1990, „orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră

vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ

sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative, de a-i rezolva

cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței

judecătorești competente”.

În cauza dedusă judecății nu se

poate reține „refuzul nejustificat” al intimatului-pârât Ministerul Industriei

și Economiei, de a răspunde recurentului-reclamant, la sesizările făcute,

deoarece, așa cum rezultă din adresa nr. 170669 din 21 mai 2003, acesta a

răspuns recurentului, în sensul că în urma verificărilor efectuate, s-a

constatat că instalația de gaze utilizată de vecinul său, este executată și

pusă în funcțiune conform normativelor legale.

Este evident, așadar, că s-a dat

răspuns la sesizarea recurentului și că acest răspuns viza aspectele semnalate.

Așa fiind, în mod corect instanța de

fond a reținut că în cauză nu poate fi vorba de un refuz nejustificat, în

sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990 și că informațiile solicitate

de recurent, nu fac parte din categoria celor vizate de Legea nr. 544/2001,

situație în care acesta nu se poate considera vătămat în drepturile sale

recunoscute de lege.

În consecință, în raport cu cele mai

sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de V.M.

împotriva sentinței civile nr.138 din 14 iulie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 decembrie 2004.