ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2481/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2481/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra conflictului negativ de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 18
februarie 2004, la Judecătoria Ploiești, reclamanta SC P.L. SA Ploiești a
chemat în judecată pe pârâtul P.I. solicitând ca, prin hotărârea ce va fi
pronunțată, să se constate că pârâtul a vândut reclamantei un autoturism Dacia
Berlină 1310, iar hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
La termenul de la 15 martie 2004,
reclamanta l-a chemat în judecată, în temeiul art. 57 și art. 58 C. proc. civ.
și pe B.M., pe numele căruia a fost emis certificatul de înmatriculare al
autoturismului aflat în litigiu.
Judecătoria Ploiești, prin sentința
civilă nr. 4281 din 19 mai 2004, a respins acțiunea.
Reclamanta SC P.L. SA Ploiești, secția
civilă, prin încheierea din 23 noiembrie 2004, a declinat competența
soluționării apelului în favoarea Tribunalului Prahova, invocând dispozițiile
art. II pct. 2 și 3 din Legea nr. 493/2004.
La rândul său, Tribunalul Prahova, secția
civilă, prin decizia nr. 41 din 24 ianuarie 2005, a declinat competența
soluționării apelului în favoarea Curții de Apel Ploiești și constatând
existența unui conflict negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți
de Casație și Justiție pentru rezolvarea conflictului.
Competența, ca instanțe de apel, a
tribunalelor și curților de apel este reglementată prin art. 2 și art. 3 C.
proc. civ., așa cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 65/2004, aprobată prin
Legea nr. 493/2004.
Potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ., ca
instanțe de apel, tribunalele judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor
pronunțate de judecătorii în primă instanță:
a)
în cereri de divorț;
b)
în cererile de împărțeală
judiciară, cu excepția celor care,
potrivit legii, nu sunt supuse apelului;
c) în cererile privind raporturile
personale dintre pârâți și copiii minori;
d)
în cererile privind
filiația;
e)
în orice alte cazuri expres
prevăzute de lege.
Ca instanțe de apel, curțile de apel
judecă, potrivit art. 3 pct. 2 C. proc. civ., apelurile declarate împotriva
hotărârilor pronunțate de judecătorii și tribunale în primă instanță, dacă prin
lege nu se prevede altfel.
Conform art. II alin. (2) din O.U.G. nr.
65/2004, căile de atac se judecă de instanțele competente potrivit respectivei
ordonanțe.
În cauză a fost declarat apel împotriva
unei sentințe pronunțate de judecătorie asupra unei acțiuni prin care
reclamanta a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act
autentic de înstrăinare a unui autovehicul.
Examinând natura pricinii prin prisma
dispozițiilor legale mai sus enunțate se constată că pentru soluționarea
apelului este competentă Curtea de Apel Ploiești, potrivit art. 3 pct. 2 C.
proc. civ. și art. II alin. (2) O.U.G. nr. 65/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește în favoarea Curții de Apel
Ploiești competența soluționării apelului declarat de SC P.L. SA Ploiești.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 29 martie 2005.