ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7786/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, petiționara M.M. a solicitat, în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990 și art. 87 din Legea nr. 36/1995, obligarea notarului public N.B., să îndrepte eroarea materială din certificatul de moștenitor, încheiat la 3 aprilie 1985, în sensul înregistrării suprafeței de 184 mp, în loc de 160 mp teren aferent construcției. Prin sentința civilă nr. 1580 din 13 octombrie 2003, instanța a respins acțiunea, ca inadmisibilă, considerând că eroarea materială constă într-o greșeală de calcul, care nu a fost săvârșită în condițiile în care atât declarațiile părților, cât și adresa I.C.

199869, confirmă suprafața de teren înscrisă. Pe de altă parte, instanța de fond a considerat că cererea excede dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 29/1990. Împotriva sentinței astfel pronunțate, petiționara a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Recurenta susține că instanța de fond a greșit, considerând că nu este vorba de o eroare materială, când calculul aritmetic stabilește o suprafață de 184 mp, nu de 160 mp, iar instanța nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrative, respectiv schița măsurătorilor cadastrale. Pe de altă parte, recurenta susține că nu poate fi considerată inadmisibilă, acțiunea.

Recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce se vor expune: Legea nr. 29/1990 îndreptățește orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al autorității administrative, de a rezolva cererea, să se adreseze instanțelor judecătorești, pentru anularea actului sau recunoașterea dreptului pretins. Dispozițiile art. 2 din actul normativ menționat, stabilește domeniul de aplicare al legii, excluzând controlului judecătoresc, anumite acte de natură administrativă sau de altă natură. Pe de altă parte, normele juridice care reglementează raporturile de drept administrativ, privesc activitatea de organizare a executării și de executare în concret a legilor și celorlalte acte ale organelor de stat, îndeplinită prin realizarea puterii de stat.

Rezultă, așadar, că natura juridică a certificatului de moștenitor eliberat de notarul public, nu este dat prin realizarea puterii de stat. El este un act de natură civilă, pentru desființarea căruia legea prevede o procedură judiciară specifică. Acesta a fost, de altfel, sensul în care instanța de fond s-a exprimat pentru inadmisibilitatea, pe această cale, a acțiunii. Așadar, dacă este vorba sau nu, de o eroare materială strecurată în certificatul de moștenitor eliberat de notarul public, numai instanțele civile au competența a le verifica și, implicit, să le stabilească. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1580 din 13 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.M. împotriva sentinței civile nr. 1580 din 13 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2004.