ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7786/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, petiționara M.M. a solicitat, în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990

și art. 87 din Legea nr. 36/1995, obligarea notarului public N.B., să îndrepte

eroarea materială din certificatul de moștenitor, încheiat la 3 aprilie 1985,

în sensul înregistrării suprafeței de 184 mp, în loc de 160 mp teren aferent

construcției.

Prin sentința civilă nr. 1580 din 13

octombrie 2003, instanța a respins acțiunea, ca inadmisibilă, considerând că

eroarea materială constă într-o greșeală de calcul, care nu a fost săvârșită în

condițiile în care atât declarațiile părților, cât și adresa I.C. 199869,

confirmă suprafața de teren înscrisă.

Pe de altă parte, instanța de fond a

considerat că cererea excede dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 29/1990.

Împotriva sentinței astfel

pronunțate, petiționara a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 și 10 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța de

fond a greșit, considerând că nu este vorba de o eroare materială, când

calculul aritmetic stabilește o suprafață de 184 mp, nu de 160 mp, iar instanța

nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrative, respectiv schița

măsurătorilor cadastrale.

Pe de altă parte, recurenta susține

că nu poate fi considerată inadmisibilă, acțiunea.

Recursul este nefondat și va fi

respins, pentru considerentele ce se vor expune:

Legea nr. 29/1990 îndreptățește

orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile

sale, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al autorității

administrative, de a rezolva cererea, să se adreseze instanțelor judecătorești,

pentru anularea actului sau recunoașterea dreptului pretins.

Dispozițiile art. 2 din actul

normativ menționat, stabilește domeniul de aplicare al legii, excluzând

controlului judecătoresc, anumite acte de natură administrativă sau de altă

natură.

Pe de altă parte, normele juridice

care reglementează raporturile de drept administrativ, privesc activitatea de

organizare a executării și de executare în concret a legilor și celorlalte acte

ale organelor de stat, îndeplinită prin realizarea puterii de stat.

Rezultă, așadar, că natura juridică

a certificatului de moștenitor eliberat de notarul public, nu este dat prin

realizarea puterii de stat. El este un act de natură civilă, pentru

desființarea căruia legea prevede o procedură judiciară specifică.

Acesta a fost, de altfel, sensul în

care instanța de fond s-a exprimat pentru inadmisibilitatea, pe această cale, a

acțiunii.

Așadar, dacă este vorba sau nu, de o

eroare materială strecurată în certificatul de moștenitor eliberat de notarul

public, numai instanțele civile au competența a le verifica și, implicit, să le

stabilească.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat,

recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1580 din 13 octombrie 2003,

pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.M.

împotriva sentinței civile nr. 1580 din 13 octombrie 2003 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 octombrie 2004.