ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3776/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 10361 din 19 mai 2004 a

Judecătoriei sectorului 3 București a fost respinsă cererea formulată de L.D. privind

înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului, teren

și construcție, situat în București, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel instanța a avut în vedere în

esență că petentul nu a depus copia raportului de expertiză tehnică ce face

parte integrantă din sentința civilă nr. 6723/1998 a Judecătoriei sectorului 3

București, precum și a raportului de expertiză anexă la sentința civilă nr. 12653/2001

a aceleiași instanțe.

S-a avut în vedere și că nu există concordanță între

mențiunile din cuprinsul documentației cadastrale și actele de proprietate,

astfel că petenta nu a reușit să facă dovada dreptului de proprietate exclusivă

decât numai asupra suprafeței de 130 mp teren.

Apelul declarat de petentă împotriva acestei

încheieri, a fost admis prin decizia nr. /829 din 12 august 2004 a Curții de

Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă, prin care a fost

schimbată în parte încheierea în sensul admiterii cererii, dispunându-se

înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate asupra imobilului și suprafeței

de 130 mp aferent acestuia, situat la adresa indicată drept domiciliu al

apelantei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale încheierii apelate.

S-a avut în vedere că pentru terenul în suprafață de

130 mp și construcție petenta justifică calitatea de proprietar prin acte de

necontestat, în timp ce pentru restul de teren în suprafață de 318 mp, nu a

dovedit dreptul executiv de proprietate.

Împotriva acestei decizii petenta a declarat recursul

de față, susținând că din eroare instanța de apel nu a constatat calitatea sa

de proprietar și asupra terenului în suprafață de 318 mp, pe care se afla casa.

Recursul de față va fi admis, însă nu în sensul

solicitat, ci potrivit celor ce urmează.

Cu ocazia judecării căii de atac formulate de petentă

instanța a omis a avea în vedere prevederile art.13 din O.U.G. nr. 41/2004

publicată la data de 7 iulie 2004, prin care se modifică alin. (1) al art. 52

din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996.

Conform acestei prevederi legale încheierea de

înscriere sau respingere a cererii de înscriere în cartea funciară poate fi

atacată cu plângere în termen de 15 zile de la comunicare, la instanța

competentă din circumscripția în care se află imobilul.

Această hotărâre nu este supusă apelului potrivit

art. 282 alin. (2) C. proc. civ., ci numai recursului, care este în competența

tribunalului, astfel cum se prevede expres în art. II din Legea nr. 195 din 26

mai 2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003.

De aceea recursul de față urmează a fi admis, în

sensul casării deciziei recurate, cu consecința trimiterii cauzei la Tribunalul

București, competent să judece recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul petentei L.D. declarat împotriva

deciziei nr. 829 din 12 august 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a

civilă și de litigii de muncă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul București

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2005.