ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3089/2010

Asupra recursului de

față

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 66 din 18 martie

2010, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara Primăria comunei

Bustuchin împotriva Ordonanței nr. 525/P/2009 din 23 noiembrie 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. S-au reținut, în esență,

următoarele: Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, petiționara Primăria comunei Bustuchin a solicitat efectuarea de

cercetări față de notarul public C.C., pentru infracțiunile prevăzute de art.

289 și art. 248 C. pen., motivând că aceasta a emis Certificatul de moștenitor

nr. 75 din 4 mai 2009 pentru numitul C.S. asupra succesiunii autorului C.D., în

masa succesorală fiind inclus și imobilul situat în intravilanul comunei Bustuchin,

județul Gorj, compus din teren în suprafață de 946 mp și construcții, în

realitate imobilul respectiv aparținând domeniului public al comunei Bustuchin,

după cum rezultă din H.G. nr. 273/2002, anexa 24 - inventarul bunurilor ce

aparțin domeniului public al comunei Bustuchin, la poziția 192.

S-a arătat că terenul

de 946 mp, aflat inițial în proprietatea autorului C.D. a format obiectul unui

contract de schimb de terenuri, autorul primind un teren în suprafață de 800

mp, în vederea edificării unei locuințe, astfel încât, la eliberarea titlului

de proprietate pentru autor, s-a reconstituit numai suprafața de 800 mp, prin

Titlul de proprietate nr. 5316843 din 23 iunie 2003, situație în care numai

acest teren trebuia să fie inclus în certificatul de moștenitor. Drept urmare,

s-a invocat omisiunea notarului public de a solicita informații de la petentă,

precum și fapta de a fi inclus în masa succesorală imobilul în litigiu, în baza

Contractului de vânzare-cumpărare din anul 1961, ignorându-se titlurile de

proprietate actuale.

Prin Ordonanța din 23

noiembrie 2010, dată în Dosarul nr. 525/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d)

C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata notar

public, pentru infracțiunile prevăzute de art. 248 și art. 289 C. pen., precum

și disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe

lângă Judecătoria Târgu Cărbunești privitor la numitul C.S., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 31 alin. (1) raportat la art. 289 și art. 248 C. pen.

În motivarea

ordonanței, s-a reținut, din verificările efectuate, că din actele depuse la

dosarul succesoral, deschis la data de 20 februarie 2009 de C.S., nu rezulta că

imobilul respectiv aparține domeniului public, situație în care notarul public

I-a considerat inclus în masa succesorală și a eliberat certificatul de

moștenitor numitului C.S. După solicitarea acestuia de înregistrare a

certificatului de moștenitor la Primăria Bustuchin, primăria a informat biroul

notarial, cu Adresa nr. 6309 din 5 iunie 2009, că terenul respectiv aparține

primăriei.

Față de aceste

considerente, s-a reținut că notarul public nu a acționat cu vinovăția cerută

de lege pentru infracțiunile prevăzute de art. 248 și 289 C. pen., deoarece, la

data întocmirii certificatului de moștenitor, notarul a avut reprezentarea că

toate actele de proprietate prezentate de moștenitorul C.S. reflectă

realitatea, acesta îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu în conformitate cu

prevederile legale în materie.

Împotriva acestei

ordonanțe, petenta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Craiova, care, prin Ordonanța din 16 decembrie 2009,

dată în Dosarul nr. 2075/II/2/2009, a menținut rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Prin plângerea depusă

la instanță, petiționara a solicitat desființarea ordonanței de neîncepere a

urmăririi penale, reiterând motivele de fapt din plângerea penală, precizate în

sensul că la dezbaterea procedurii succesorale pot fi reținute numai titlurile

proprietate obținute în procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, iar nu

Contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1961, astfel că intimata a

încălcat dispozițiile legale în materie.

Instanța de fond,

prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea

petiționarei, reținând, în esență, următoarele:

În raport de

prevederile Legii nr. 36/1995 care reglementează activitatea notarului public,

se constată că îndatoririle notarului în cadrul procedurii succesorale se

limitează la verificarea existenței cererii de deschidere a succesiunii, a

calității moștenitorilor și a bunurilor care compun masa succesorală, exclusiv

în baza dovezilor prezentate de părți. În acest sens, art. 77 alin. (1) din

legea menționată, astfel cum a fost modificată prevede că "bunurile care

compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice alte mijloace de

probă admise de lege".

În cauză, s-a reținut

că solicitarea pentru dezbaterea succesiunii autorului C.D. a fost formulată de

numitul C.S., care a prezentat notarului public atât cererea pentru deschiderea

procedurii succesorale, cât și sesizarea pentru deschiderea procedurii

succesorale emisă de Primăria Bustuchin, iar pentru bunurile din masa

succesorală a prezentat și Contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.

112 din 9 martie 1961, pentru terenul în suprafață de 946 mp, respectiv

Contractul din 4 decembrie 1972 privind schimbul acestui teren cu un teren de

0,08 ha intravilan, contract încheiat între autor și Consiliul local Bustuchin.

S-a reținut că, din

conținutul celor două contracte rezultă că la 9 martie 1961, C.D. a dobândit,

prin cumpărare, proprietatea imobilului alcătuit din teren loc de casă în

suprafață de 946 mp, iar prin Contractul din 4 decembrie 1972, același autor a

înțeles să realizeze un transfer de proprietate prin schimb, respectiv să

demoleze clădirea din lemn edificată pe terenul de 946 mp, pentru a primi un

teren de 0,08 ha în punctul Tărbău, pe care să edifice o casă nouă, cu

materialele de construcție procurate de Consiliul Local Bustuchin. Privitor la

acest transfer de proprietate, între moștenitorul defunctului C.D., numitul

C.S. și Consiliul Local Bustuchin, s-a creat un raport juridic litigios,

întrucât C.S. a solicitat anularea parțială a hotărârii Consiliului Local

Bustuchin, H.C.L. nr. 37 din 22 august 1999, prin care Consiliul Local a

însușit inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public și privat al comunei,

în sensul că terenul în suprafață de 946 mp, se află în domeniul public al

statului, în baza contractului din 1972.

Acest litigiu a fost

soluționat prin Sentința civilă nr. 2735 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului

Gorj, prin care, admițându-se acțiunea reclamantului C.S., a fost anulată

parțial Hotărârea 37 din 22 august 1999 emisă de Consiliul Local Bustuchin,

privitor la poziția nr. 192 pct. b din anexă, pentru terenul aferent casei de

locuit în suprafață de 946 mp. În conținutul soluției s-a motivat că terenul în

litigiu nu a fost expropriat prin Decretul nr. 378/1963, iar contractul

încheiat între autorul C.D. și Consiliul Local în 1972, a creat un raport

juridic translativ de proprietate sub condiția suspensivă a edificării casei de

locuit și a preluării terenului respectiv, condiție care nu s-a îndeplinit,

terenul și casa aflându-se în continuare în proprietatea autorului. Urmare

recurării sentinței de către Consiliul local, a fost admis recursul,

modificându-se sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantului, cu motivarea

că hotărârea Consiliului reprezintă o simplă inventariere a bunurilor și nu

produce, prin ea însăși, efecte juridice relative la regimul juridic al

bunurilor, respectiv apartenenței acestora în proprietatea publică.

Față de această

situație de fapt, s-a constatat că la data dezbaterii succesiunii autorului

C.D., în luna mai 2009, moștenitorul C.S. a prezentat înscrisuri doveditoare

ale proprietății, inclusiv pentru imobilul alcătuit din teren în suprafață de

946 mp. în ce privește suprafața de 800 mp indicată în Titlul de proprietate

nr. 5316843 din 23 iunie 2003, părțile se află în litigiu referitor la

validarea numai a suprafeței de 800 mp, iar diferența de 146 mp a fost validată

în favoarea foștilor proprietari.

În aceste condiții,

notarul public nu avea obligația inventarierii bunurilor, respectiv de a

verifica actualitatea acestora în patrimoniul succesoral, art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 36/1995 stipulând această obligație numai la cererea celor

interesați, ceea ce în cauză nu s-a solicitat.

Totodată, s-a reținut

că Legea nr. 36/1995 instituie dreptul de a solicita anularea certificatului de

moștenitor în procedura prevăzută de art. 88, respectiv de cei ce se consideră

vătămați în drepturile lor prin emiterea unui certificat de moștenitor, în cadrul

unei proceduri în fața instanței civile.

Împotriva sentinței a

declarat recurs petiționara.

Recursul declarat de

petiționar împotriva sentinței este nefondat.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, după o analiză detaliată a

situației de fapt și a înscrisurilor din dosar, instanța de fond a dispus

respingerea plângerii formulate de petiționară, ca nefondată.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză rezultă că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunilor reclamate în sarcina intimatului notar public,

sub aspectul laturii subiective a acestora.

Astfel, din

examinarea actelor dosarului, rezultă că, în cadrul procedurii emiterii

certificatului de moștenitor, notarul public a respectat condițiile prevăzute

de lege, incluzând terenul în suprafață de 946 mp în masa succesorală, întrucât

în sesizarea Primăriei Bustuchin pentru deschiderea procedurii succesorale

acesta nu fusese consemnat ca ieșit din proprietatea defunctului, iar referitor

la acest teren C.S. a prezentat și Contractul de vânzare-cumpărare autentificat

cu nr. 112 din 9 martie 1961.

În ce privește

contractul încheiat între autorul C.D. și Consiliul Local Bustuchin în 1972,

instanța civilă s-a pronunțat în sensul că acesta a creat un raport juridic

translativ de proprietate sub condiția suspensivă a edificării casei de locuit

și a preluării terenului respectiv, condiție care nu s-a îndeplinit, terenul și

casa aflându-se în continuare în proprietatea autorului.

Drept urmare, în

raport de înscrisurile prezentate intimatei notar public, la data dezbaterii

succesiunii autorului C.D., în luna mai 2009, se constată că notarul și-a

respectat atribuțiile notariale, întrucât nu avea obligația inventarierii

bunurilor, respectiv de a verifica actualitatea acestora în patrimoniul

succesoral, în conformitate cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 36/1995.

În ce privește

critica invocată oral de petentă în cadrul motivelor de recurs, în sensul

admiterii recursului, casării sentinței și, pe fond, admiterea plângerii și

trimiterea cauzei în vederea completării cercetărilor și a începerii urmăririi

penale, cel puțin pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, aceasta nu

poate fi primită, pentru următoarele considerente:

Din interpretarea

dispozițiilor art. 287

1

alin. (1) din C. proc. pen., rezultă că, în

cadrul acestei proceduri, plângerea în fața instanței poate avea ca obiect

verificarea legalității și temeiniciei rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, scoatere de sub

urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror. Drept

urmare, instanța este limitată la a cerceta cauza într-un cadru strict stabilit

de lege, cenzura sa vizând doar infracțiunile asupra cărora procurorul a dispus

prin soluția de netrimitere în judecată.

În raport de

considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică

și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta

petiționară Primăria comunei Bustuchin, cu obligarea acesteia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară Primăria comunei Bustuchin

împotriva Sentinței penale nr. 66 din 18 martie 2010 a Curții de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 septembrie 2010.

Procesat de GGC - LM