ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3089/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3089/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 66 din 18 martie
2010, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a
respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara Primăria comunei
Bustuchin împotriva Ordonanței nr. 525/P/2009 din 23 noiembrie 2009 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. S-au reținut, în esență,
următoarele: Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Craiova, petiționara Primăria comunei Bustuchin a solicitat efectuarea de
cercetări față de notarul public C.C., pentru infracțiunile prevăzute de art.
289 și art. 248 C. pen., motivând că aceasta a emis Certificatul de moștenitor
nr. 75 din 4 mai 2009 pentru numitul C.S. asupra succesiunii autorului C.D., în
masa succesorală fiind inclus și imobilul situat în intravilanul comunei Bustuchin,
județul Gorj, compus din teren în suprafață de 946 mp și construcții, în
realitate imobilul respectiv aparținând domeniului public al comunei Bustuchin,
după cum rezultă din H.G. nr. 273/2002, anexa 24 - inventarul bunurilor ce
aparțin domeniului public al comunei Bustuchin, la poziția 192.
S-a arătat că terenul
de 946 mp, aflat inițial în proprietatea autorului C.D. a format obiectul unui
contract de schimb de terenuri, autorul primind un teren în suprafață de 800
mp, în vederea edificării unei locuințe, astfel încât, la eliberarea titlului
de proprietate pentru autor, s-a reconstituit numai suprafața de 800 mp, prin
Titlul de proprietate nr. 5316843 din 23 iunie 2003, situație în care numai
acest teren trebuia să fie inclus în certificatul de moștenitor. Drept urmare,
s-a invocat omisiunea notarului public de a solicita informații de la petentă,
precum și fapta de a fi inclus în masa succesorală imobilul în litigiu, în baza
Contractului de vânzare-cumpărare din anul 1961, ignorându-se titlurile de
proprietate actuale.
Prin Ordonanța din 23
noiembrie 2010, dată în Dosarul nr. 525/P/2009 al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d)
C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata notar
public, pentru infracțiunile prevăzute de art. 248 și art. 289 C. pen., precum
și disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe
lângă Judecătoria Târgu Cărbunești privitor la numitul C.S., pentru infracțiunea
prevăzută de art. 31 alin. (1) raportat la art. 289 și art. 248 C. pen.
În motivarea
ordonanței, s-a reținut, din verificările efectuate, că din actele depuse la
dosarul succesoral, deschis la data de 20 februarie 2009 de C.S., nu rezulta că
imobilul respectiv aparține domeniului public, situație în care notarul public
I-a considerat inclus în masa succesorală și a eliberat certificatul de
moștenitor numitului C.S. După solicitarea acestuia de înregistrare a
certificatului de moștenitor la Primăria Bustuchin, primăria a informat biroul
notarial, cu Adresa nr. 6309 din 5 iunie 2009, că terenul respectiv aparține
primăriei.
Față de aceste
considerente, s-a reținut că notarul public nu a acționat cu vinovăția cerută
de lege pentru infracțiunile prevăzute de art. 248 și 289 C. pen., deoarece, la
data întocmirii certificatului de moștenitor, notarul a avut reprezentarea că
toate actele de proprietate prezentate de moștenitorul C.S. reflectă
realitatea, acesta îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu în conformitate cu
prevederile legale în materie.
Împotriva acestei
ordonanțe, petenta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Craiova, care, prin Ordonanța din 16 decembrie 2009,
dată în Dosarul nr. 2075/II/2/2009, a menținut rezoluția de neîncepere a
urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.
Prin plângerea depusă
la instanță, petiționara a solicitat desființarea ordonanței de neîncepere a
urmăririi penale, reiterând motivele de fapt din plângerea penală, precizate în
sensul că la dezbaterea procedurii succesorale pot fi reținute numai titlurile
proprietate obținute în procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, iar nu
Contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1961, astfel că intimata a
încălcat dispozițiile legale în materie.
Instanța de fond,
prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea
petiționarei, reținând, în esență, următoarele:
În raport de
prevederile Legii nr. 36/1995 care reglementează activitatea notarului public,
se constată că îndatoririle notarului în cadrul procedurii succesorale se
limitează la verificarea existenței cererii de deschidere a succesiunii, a
calității moștenitorilor și a bunurilor care compun masa succesorală, exclusiv
în baza dovezilor prezentate de părți. În acest sens, art. 77 alin. (1) din
legea menționată, astfel cum a fost modificată prevede că "bunurile care
compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice alte mijloace de
probă admise de lege".
În cauză, s-a reținut
că solicitarea pentru dezbaterea succesiunii autorului C.D. a fost formulată de
numitul C.S., care a prezentat notarului public atât cererea pentru deschiderea
procedurii succesorale, cât și sesizarea pentru deschiderea procedurii
succesorale emisă de Primăria Bustuchin, iar pentru bunurile din masa
succesorală a prezentat și Contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.
112 din 9 martie 1961, pentru terenul în suprafață de 946 mp, respectiv
Contractul din 4 decembrie 1972 privind schimbul acestui teren cu un teren de
0,08 ha intravilan, contract încheiat între autor și Consiliul local Bustuchin.
S-a reținut că, din
conținutul celor două contracte rezultă că la 9 martie 1961, C.D. a dobândit,
prin cumpărare, proprietatea imobilului alcătuit din teren loc de casă în
suprafață de 946 mp, iar prin Contractul din 4 decembrie 1972, același autor a
înțeles să realizeze un transfer de proprietate prin schimb, respectiv să
demoleze clădirea din lemn edificată pe terenul de 946 mp, pentru a primi un
teren de 0,08 ha în punctul Tărbău, pe care să edifice o casă nouă, cu
materialele de construcție procurate de Consiliul Local Bustuchin. Privitor la
acest transfer de proprietate, între moștenitorul defunctului C.D., numitul
C.S. și Consiliul Local Bustuchin, s-a creat un raport juridic litigios,
întrucât C.S. a solicitat anularea parțială a hotărârii Consiliului Local
Bustuchin, H.C.L. nr. 37 din 22 august 1999, prin care Consiliul Local a
însușit inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public și privat al comunei,
în sensul că terenul în suprafață de 946 mp, se află în domeniul public al
statului, în baza contractului din 1972.
Acest litigiu a fost
soluționat prin Sentința civilă nr. 2735 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului
Gorj, prin care, admițându-se acțiunea reclamantului C.S., a fost anulată
parțial Hotărârea 37 din 22 august 1999 emisă de Consiliul Local Bustuchin,
privitor la poziția nr. 192 pct. b din anexă, pentru terenul aferent casei de
locuit în suprafață de 946 mp. În conținutul soluției s-a motivat că terenul în
litigiu nu a fost expropriat prin Decretul nr. 378/1963, iar contractul
încheiat între autorul C.D. și Consiliul Local în 1972, a creat un raport
juridic translativ de proprietate sub condiția suspensivă a edificării casei de
locuit și a preluării terenului respectiv, condiție care nu s-a îndeplinit,
terenul și casa aflându-se în continuare în proprietatea autorului. Urmare
recurării sentinței de către Consiliul local, a fost admis recursul,
modificându-se sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantului, cu motivarea
că hotărârea Consiliului reprezintă o simplă inventariere a bunurilor și nu
produce, prin ea însăși, efecte juridice relative la regimul juridic al
bunurilor, respectiv apartenenței acestora în proprietatea publică.
Față de această
situație de fapt, s-a constatat că la data dezbaterii succesiunii autorului
C.D., în luna mai 2009, moștenitorul C.S. a prezentat înscrisuri doveditoare
ale proprietății, inclusiv pentru imobilul alcătuit din teren în suprafață de
946 mp. în ce privește suprafața de 800 mp indicată în Titlul de proprietate
nr. 5316843 din 23 iunie 2003, părțile se află în litigiu referitor la
validarea numai a suprafeței de 800 mp, iar diferența de 146 mp a fost validată
în favoarea foștilor proprietari.
În aceste condiții,
notarul public nu avea obligația inventarierii bunurilor, respectiv de a
verifica actualitatea acestora în patrimoniul succesoral, art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 36/1995 stipulând această obligație numai la cererea celor
interesați, ceea ce în cauză nu s-a solicitat.
Totodată, s-a reținut
că Legea nr. 36/1995 instituie dreptul de a solicita anularea certificatului de
moștenitor în procedura prevăzută de art. 88, respectiv de cei ce se consideră
vătămați în drepturile lor prin emiterea unui certificat de moștenitor, în cadrul
unei proceduri în fața instanței civile.
Împotriva sentinței a
declarat recurs petiționara.
Recursul declarat de
petiționar împotriva sentinței este nefondat.
Din examinarea
lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, după o analiză detaliată a
situației de fapt și a înscrisurilor din dosar, instanța de fond a dispus
respingerea plângerii formulate de petiționară, ca nefondată.
Din actele
premergătoare efectuate în cauză rezultă că nu sunt întrunite elementele
constitutive ale infracțiunilor reclamate în sarcina intimatului notar public,
sub aspectul laturii subiective a acestora.
Astfel, din
examinarea actelor dosarului, rezultă că, în cadrul procedurii emiterii
certificatului de moștenitor, notarul public a respectat condițiile prevăzute
de lege, incluzând terenul în suprafață de 946 mp în masa succesorală, întrucât
în sesizarea Primăriei Bustuchin pentru deschiderea procedurii succesorale
acesta nu fusese consemnat ca ieșit din proprietatea defunctului, iar referitor
la acest teren C.S. a prezentat și Contractul de vânzare-cumpărare autentificat
cu nr. 112 din 9 martie 1961.
În ce privește
contractul încheiat între autorul C.D. și Consiliul Local Bustuchin în 1972,
instanța civilă s-a pronunțat în sensul că acesta a creat un raport juridic
translativ de proprietate sub condiția suspensivă a edificării casei de locuit
și a preluării terenului respectiv, condiție care nu s-a îndeplinit, terenul și
casa aflându-se în continuare în proprietatea autorului.
Drept urmare, în
raport de înscrisurile prezentate intimatei notar public, la data dezbaterii
succesiunii autorului C.D., în luna mai 2009, se constată că notarul și-a
respectat atribuțiile notariale, întrucât nu avea obligația inventarierii
bunurilor, respectiv de a verifica actualitatea acestora în patrimoniul
succesoral, în conformitate cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 36/1995.
În ce privește
critica invocată oral de petentă în cadrul motivelor de recurs, în sensul
admiterii recursului, casării sentinței și, pe fond, admiterea plângerii și
trimiterea cauzei în vederea completării cercetărilor și a începerii urmăririi
penale, cel puțin pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, aceasta nu
poate fi primită, pentru următoarele considerente:
Din interpretarea
dispozițiilor art. 287
1
alin. (1) din C. proc. pen., rezultă că, în
cadrul acestei proceduri, plângerea în fața instanței poate avea ca obiect
verificarea legalității și temeiniciei rezoluției de neîncepere a urmăririi
penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, scoatere de sub
urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror. Drept
urmare, instanța este limitată la a cerceta cauza într-un cadru strict stabilit
de lege, cenzura sa vizând doar infracțiunile asupra cărora procurorul a dispus
prin soluția de netrimitere în judecată.
În raport de
considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică
și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta
petiționară Primăria comunei Bustuchin, cu obligarea acesteia la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară Primăria comunei Bustuchin
împotriva Sentinței penale nr. 66 din 18 martie 2010 a Curții de Apel Craiova,
secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta
petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 9 septembrie 2010.
Procesat de GGC - LM