ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3089/2010

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 66 din

18 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori

a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara Primăria comunei B.

împotriva ordonanței nr. 525/P/2009 din 23 noiembrie 2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova. S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin

plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

petiționara Primăria comunei Bustuchin a solicitat efectuarea de cercetări față

de notarul public C.C., pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 și art. 248 C.

pen., motivând că aceasta a emis certificatul de moștenitor din 4 mai 2009

pentru numitul C.S. asupra succesiunii autorului C.D., în masa succesorală

fiind inclus și imobilul situat în intravilanul comunei Bustuchin, jud. Gorj,

compus din teren în suprafață de 946 mp și construcții, în realitate imobilul

respectiv aparținând domeniului public al comunei Bustuchin, după cum rezultă

din H.G. nr. 273/2002, anexa 24-inventarul bunurilor ce aparțin domeniului

public al comunei Bustuchin.

S-a arătat că

terenul de 946 mp, aflat inițial în proprietatea autorului C.D. a format

obiectul unui contract de schimb de terenuri, autorul primind un teren în

suprafață de 800 mp, în vederea edificării unei locuințe, astfel încât, la

eliberarea titlului de proprietate pentru autor, s-a reconstituit numai

suprafța de 800 mp, prin titlul de proprietate din 23 iunie 2003, situație în

care numai acest teren trebuia să fie inclus în certificatul de moștenitor.

Drept urmare, s-a invocat omisiunea notarului public de a solicita informații

de la petentă, precum și fapta de a fi inclus în masa succesorală imobilul în

litigiu, în baza contractului de vânzare-cumpărare din anul 1961, ignorându-se

titlurile de proprietate actuale.

Prin

ordonanța din 23 noiembrie 2010, dată în Dosarul nr. 525/P/2009 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art.

10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimata notar public, pentru infracțiunile prevăzute de art. 248 și art. 289 C.

pen., precum și disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbunești privitor la numitul C.S.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (1) raportat la art. 289 și art.

248 C. pen.

În motivarea

ordonanței, s-a reținut, din verificările efectuate, că din actele depuse la

dosarul succesoral, deschis la data de 20 februarie 2009 de C.S., nu rezulta că

imobilul respectiv aparține domeniului public, situație în care notarul public

I-a considerat inclus în masa succesorală și a eliberat certificatul de

moștenitor numitului C.S. După solicitarea acestuia de înregistrare a

certificatului de moștenitor la Primăria Bustuchin, primăria a informat biroul

notarial, cu adresa din 5 iunie 2009, că terenul respectiv aparține primăriei.

Față de

aceste considerente, s-a reținut că notarul public nu a acționat cu vinovăția

cerută de lege pentru infracțiunile prevăzute de art. 248 și art. 289 C. pen.,

deoarece, la data întocmirii certificatului de moștenitor, notarul a avut

reprezentarea că toate actele de proprietate prezentate de moștenitorul C.S. reflectă

realitatea, acesta îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu în conformitate cu

prevederile legale în materie.

Împotriva

acestei ordonanțe, petenta a formulat plângere la procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care, prin ordonanța din 16

decembrie 2009, dată în Dosarul nr. 2075/ll/2/2009, a menținut rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Prin

plângerea depusă la instanță, petiționara a solicitat desființarea ordonanței

de neîncepere a urmăririi penale, reiterând motivele de fapt din plângerea

penală, precizate în sensul că la dezbaterea procedurii succesorale pot fi reținute

numai titlurile proprietate obținute în procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991,

iar nu contractul de vânzare -cumpărare încheiat în anul 1961, astfel că

intimata a încălcat dispozițiile legale în materie.

Instanța de

fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea

petiționarei, reținând, în esență, următoarele:

În raport de

prevederile Legii nr. 36/1995 care reglementează activitatea notarului public,

se constată că îndatoririle notarului în cadrul procedurii succesorale se

limitează la verificarea existenței cererii de deschidere a succesiunii, a

calității moștenitorilor și a bunurilor care compun masa succesorală, exclusiv

în baza dovezilor prezentate de părți. în acest sens, art. 77 alin. (1) din

legea menționată, astfel cum a fost modificată prevede că "bunurile care

compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice alte mijloace de

probă admise de lege".

În cauză, s-a

reținut că solicitarea pentru dezbaterea succesiunii autorului C.D. a fost

formulată de numitul C.S., care a prezentat notarului public atât cererea

pentru deschiderea procedurii succesorale, cât și sesizarea pentru deschiderea

procedurii succesorale emisă de Primăria Bustuchin, iar pentru bunurile din

masa succesorală a prezentat și contractul de vânzare-cumpărare din 9 martie

1961, pentru terenul în suprafață de 946 mp, respectiv contractul din 4

decembrie 1972 privind schimbul acestui teren cu un teren de 0,08 ha

intravilan, contract încheiat între autor și Consiliul local Bustuchin.

S-a reținut

că, din conținutul celor două contracte rezultă că la 9 martie 1961, C.D. a

dobândit, prin cumpărare, proprietatea imobilului alcătuit din teren loc de

casă în suprafață de 946 mp, iar prin contractul din 4 decembrie 1972, același

autor a înțeles să realizeze un transfer de proprietate prin schimb, respectiv

să demoleze clădirea din lemn edificată pe terenul de 946 mp, pentru a primi un

teren de 0,08 ha în punctul Tărbău, pe care să edifice o casă nouă, cu

materialele de construcție procurate de Consiliul Local Bustuchin. Privitor la

acest transfer de proprietate, între moștenitorul defunctului C.D., numitul C.S.

și Consiliul Local Bustuchin, s-a creat un raport juridic litigios, întrucât

Cucailă Stan a solicitat anularea parțială a hotărârii Consiliului Local

Bustuchin, H.C.L. nr. 37 din 22 august 1999, prin care Consiliul Local a

însușit inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public și privat al comunei,

în sensul că terenul în suprafață de 946 mp, se află în domeniul public al

statului, în baza contractului din 1972.

Acest litigiu

a fost soluționat prin sentința civilă nr. 2735 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului

Gorj, prin care, admițându-se acțiunea reclamantului C.S., a fost anulată

parțial Hotărârea nr. 37 din 22 august 1999 emisă de Consiliul Local Bustuchin,

privitor la poziția nr. 192 pct. b din anexă, pentru terenul aferent casei de

locuit în suprafață de 946 mp. În conținutul soluției s-a motivat că terenul în

litigiu nu a fost expropriat prin Decretul nr. 378/1963, iar contractul

încheiat între autorul C.D. și Consiliul Local în 1972, a creat un raport

juridic translativ de proprietate sub condiția suspensivă a edificării casei de

locuit și a preluării terenului respectiv, condiție care nu s-a îndeplinit,

terenul și casa aflându-se în continuare în proprietatea autorului. Urmare

recurării sentinței de către Consiliul local, a fost admis recursul, modificându-se

sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantului, cu motivarea că

hotărârea Consiliului reprezintă o simplă inventariere a bunurilor și nu

produce, prin ea însăși, efecte juridice relative la regimul juridic al

bunurilor, respectiv apartenenței acestora în proprietatea publică.

Față de

această situație de fapt, s-a constatat că la data dezbaterii succesiunii

autorului C.D., în luna mai 2009, moștenitorul C.S. a prezentat înscrisuri

doveditoare ale proprietății, inclusiv pentru imobilul alcătuit din teren în

suprafață de 946 mp. în ce privește suprafața de 800 mp indicată în titlul de

proprietate din 23 iunie 2003, părțile se află în litigiu referitor la

validarea numai a suprafeței de 800 mp, iar diferența de 146 mp a fost validată

în favoarea foștilor proprietari (fila 75 urm.penală).

În aceste

condiții, notarul public nu avea obligația inventarierii bunurilor, respectiv

de a verifica actualitatea acestora în patrimoniul succesoral, art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 36/1995 stipulând această obligație numai la cererea celor

interesați, ceea ce în cauză nu s-a solicitat.

Totodată, s-a

reținut că Legea nr. 36/1995 instituie dreptul de a solicita anularea

certificatului de moștenitor în procedura prevăzută de art. 88, respectiv de

cei ce se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea unui certificat de

moștenitor, în cadrul unei proceduri în fața instanței civile.

Împotriva

sentinței a declarat recurs petiționara.

Recursul

declarat de petiționar împotriva sentinței este nefondat.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, după o analiză detaliată a

situației de fapt și a înscrisurilor din dosar, instanța de fond a dispus

respingerea plângerii formulate de petiționară, ca nefondată.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză rezultă că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunilor reclamate în sarcina intimatului notar public,

sub aspectul laturii subiective a acestora.

Astfel, din

examinarea actelor dosarului, rezultă că, în cadrul procedurii emiterii certificatului

de moștenitor, notarul public a respectat condițiile prevăzute de lege,

incluzând terenul în suprafață de 946 mp în masa succesorală, întrucât în

sesizarea Primăriei Bustuchin pentru deschiderea procedurii succesorale acesta

nu fusese consemnat ca ieșit din proprietatea defunctului, iar referitor la

acest teren C.S. a prezentat și contractul de vânzare-cumpărare din 9 martie

1961.

În ce

privește contractul încheiat între autorul C.D. și Consiliul Local Bustuchin în

1972, instanța civilă s-a pronunțat în sensul că acesta a creat un raport

juridic translativ de proprietate sub condiția suspensivă a edificării casei de

locuit și a preluării terenului respectiv, condiție care nu s-a îndeplinit,

terenul și casa aflându-se în continuare în proprietatea autorului.

Drept urmare,

în raport de înscrisurile prezentate intimatei notar public, la data dezbaterii

succesiunii autorului C.D., în luna mai 2009, se constată că notarul și-a

respectat atribuțiile notariale, întrucât nu avea obligația inventarierii bunurilor,

respectiv de a verifica actualitatea acestora în patrimoniul succesoral, în

conformitate cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 36/1995.

În ce

privește critica invocată oral de petentă în cadrul motivelor de recurs, în

sensul admiterii recursului, casării sentinței și, pe fond, admiterea plângerii

și trimiterea cauzei în vederea completării cercetărilor și a începerii

urmăririi penale, cel puțin pentru infracțiunea de neglijență în serviciu,

aceasta nu poate fi primită, pentru următoarele considerente:

Din

interpretarea dispozițiilor art. 287

1

alin. (1) din C. proc. pen.,

rezultă că, în cadrul acestei proceduri, plângerea în fața instanței poate avea

ca obiect verificarea legalității și temeiniciei rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare,

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de

procuror. Drept urmare, instanța este limitată la a cerceta cauza într-un cadru

strict stabilit de lege, cenzura sa vizând doar infracțiunile asupra cărora

procurorul a dispus prin soluția de netrimitere în judecată.

În raport de

considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică

și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta

petiționară Primăria comunei Bustuchin, cu obligarea acesteia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurenta petiționară Primăria comunei Bustuchin împotriva

sentinței penale nr. 66 din 18 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 9 septembrie 2010.