ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1262/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ, reclamanta T.S. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de

Pensii Olt, solicitând anularea hotărârii nr. 672 din 22 martie 2004 și

recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, prin acordarea

drepturilor ce i se cuvin pe perioada 14 octombrie 1941 - 6 martie 1945,

începând cu data de 1 ianuarie 2004.

În motivarea recursului,

reclamanta a arătat că în luna octombrie 1940, părinții săi s-au refugiat din

Zalău, la Sibiu, iar la data de 14 octombrie 1941, în timpul refugiului, s-a

născut reclamanta.

Prin sentința civilă nr. 554

din 30 septembrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta T.S., împotriva pârâtei

Casa Județeană de Pensii Olt și a anulat hotărârea nr. 672 din 22 martie 2004,

emisă de pârâtă. A admis cererea formulată de reclamantă și a constatat

calitatea acesteia, de beneficiară a Legii nr. 189/2000, modificată și

completată, pentru perioada 14 octombrie 1941 - 6 martie 1945.

A obligat pârâta să-i acorde

drepturile ce se cuvin pentru această perioadă, începând cu data de 1 ianuarie

2004 și a obligat pârâta, la 278.000 lei, cheltuieli de judecată către

reclamantă.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că împrejurarea că reclamanta a fost

concepută și născută în timpul strămutării, nu are implicații juridice, de

natură a conduce la concluzia că nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.

S-a mai arătat că atât

copiii concepuți în timpul călătoriei sau concepuți înainte sau în timpul

strămutării, dar născuți după strămutare, cât și cei concepuți și născuți după

strămutare, au fost supuși aceluiași tratament, împreună cu familia din care

făceau parte.

Împotriva sentinței sus-menționate

a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Olt, care a motivat, în esență, că

persoanele născute în timpul refugiului părinților nu beneficiază de drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Exercitarea drepturilor și

îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă,

a unui domiciliu comun, și asigurarea nemijlocită de către părinți, a unor alte

cerințe, cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare și

de educație.

Concluzia la care se ajunge

prin asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai

ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă

impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi primită.

Soluția, ca și motivarea

adusă de prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică

și exprimă un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea

sa.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

din cele 6 situații enumerate în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât, obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din

motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât

persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea

care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe

care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca

atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Olt împotriva sentinței civile nr. 554 din 30 septembrie

2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2005.