ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1262/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ, reclamanta T.S. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Olt, solicitând anularea hotărârii nr. 672 din 22 martie 2004 și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, prin acordarea drepturilor ce i se cuvin pe perioada 14 octombrie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2004. În motivarea recursului, reclamanta a arătat că în luna octombrie 1940, părinții săi s-au refugiat din Zalău, la Sibiu, iar la data de 14 octombrie 1941, în timpul refugiului, s-a născut reclamanta. Prin sentința civilă nr. 554 din 30 septembrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta T.S., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Olt și a anulat hotărârea nr. 672 din 22 martie 2004, emisă de pârâtă.

A admis cererea formulată de reclamantă și a constatat calitatea acesteia, de beneficiară a Legii nr. 189/2000, modificată și completată, pentru perioada 14 octombrie 1941 - 6 martie 1945. A obligat pârâta să-i acorde drepturile ce se cuvin pentru această perioadă, începând cu data de 1 ianuarie 2004 și a obligat pârâta, la 278.000 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că împrejurarea că reclamanta a fost concepută și născută în timpul strămutării, nu are implicații juridice, de natură a conduce la concluzia că nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000. S-a mai arătat că atât copiii concepuți în timpul călătoriei sau concepuți înainte sau în timpul strămutării, dar născuți după strămutare, cât și cei concepuți și născuți după strămutare, au fost supuși aceluiași tratament, împreună cu familia din care făceau parte.

Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Olt, care a motivat, în esență, că persoanele născute în timpul refugiului părinților nu beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Recursul este nefondat. Exercitarea drepturilor și îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă, a unui domiciliu comun, și asigurarea nemijlocită de către părinți, a unor alte cerințe, cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare și de educație. Concluzia la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi primită.

Soluția, ca și motivarea adusă de prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică și exprimă un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate în dispozițiile normative menționate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât, obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. În cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Olt împotriva sentinței civile nr. 554 din 30 septembrie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2005.