Decizia nr. 470/2005 — ÎCCJ, Secția penală — recurs

B.N., pentru infracțiunile de: a) înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) și (5) C. pen.; b) instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25, raportat la art. 290 C. pen.; c) folosire, cu rea credință, a bunurilor societății, prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990;

M.N., pentru infracțiunile de: a) înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) și (5) C. pen.; b) instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25, raportat la art. 290 C. pen.; c) omisiune, cu știință, a înregistrării în contabilitate a veniturilor și cheltuielilor, prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen.; d) evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994; e) folosire, cu rea-credință, a bunurilor societății, prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

N.F., pentru infracțiunile de: a) complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (3) și (5) C. pen.; b) fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.;

D.A. și

M.M., ambii, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. Actul de învinuire reține că , la 14 februarie 1995, inculpatul M.N., asociat unic, înregistrează, la Registrul Comerțului Constanța, SC I.I.E. SRL, folosind un contract de închiriere, întocmit împreună cu M.M.F.. M.N. nu folosește spațiul închiriat și nu plătește chiria, încât M.M.F. cere rezilierea contractului de închiriere. În fapt, SC I.I.E. SRL se ocupa cu intermedierea unor vânzări de cereale. Din iunie 1996, la sus-numita societate comercială lucrează, fără contract de muncă, inculpatul N.F. (director comercial) și C.T. (director tehnic). În toamna anului 1996, inculpatul M.N. îl cunoaște pe D.S., care îl cunoștea pe inculpatul B.N., președintele SC M. SA Turnu Măgurele. În luna ianuarie 1997, inculpații M.N. și N.F., împreună cu L.V. și C.T., se deplasează în comuna Călugăreni – Giurgiu, unde se întâlneau cu D.S. Cu acest prilej, M.N. se interesează de modalitatea în care pot prelua un complex zootehnic, dezafectat, și alte ateliere de mică industrie, de pe raza acelei comune, unde primar era D.S. Inculpatul M.N. mai comunică lui D.S. că ar dori să achiziționeze și o mare cantitate de porumb de la bazele specializate. Astfel, D.S. pune pe inculpatul M.N. în legătură cu inculpatul B.N., de la Baza Turnu Măgurele, cu care se întâlnește în luna ianuarie 1997. La această întâlnire mai participă și inculpatul N.F. și martora L.V. Cu toții, se deplasează la B. SA, sucursala S. Brăila, unde iau legătura cu A.Z., director comercial al sucursalei. În luna februarie 1997, sucursala S. Brăila contractase, cu B.C.R. Brăila, un credit de 15 miliarde lei, pentru achiziționarea de furaje necesare porcilor. Deși știau că, la SC M. SA Turnu Măgurele se găsește o cantitate foarte mică de porumb, inculpații M.N. și N.F. negociază cu directorul comercial, A.Z. și cu directorul general G.V., livrarea cantității de 3.000 tone de porumb, încheind contractul de vânzare-cumpărare nr. 3 din 5 februarie 1997, între SC I.I.E. SRL și SC B. SA, sucursala S. Brăila. Conform acestui contract, inculpații se obligau să livreze, la prețul de 660 lei/kg, cantitatea de 3.000 tone de porumb boabe, plata porumbului urmând să se facă cu C.E.C. sau cu ordin de plată. Contractul nr. 3 din 5 februarie 1997 este semnat, pentru „vânzători”, de către inculpații M.N. și N.F., „directori”. La anchetă, inculpatul M.N. recunoaște că, la data încheierii contractului cu sucursala S. Brăila, SC I.I.E. SRL nu avea cantitatea de 3.000 tone porumb în nici o bază din țară. La 9 februarie 1997, inculpații M.N. și N.F., împreună cu L.V., D.S. și M.P., se deplasează la SC M. SA Turnu Măgurele. Aici, M.N. și N.F. cer lui B.N. să le dea un certificat care să ateste că porumbul, a cărei livrare fusese contractat, există în bază. Deși știa că, în baza SC M. SA Turnu Măgurele nu există cantitatea de 3.000 tone de porumb, B.N. a eliberat un certificat, de depozit, cu nr. 462 din 9 februarie 1997, în care a înserat, mincinos, că această cantitate de porumb există în celulele nr. 1, 2 și 3 ale bazei societății. Certificatul de depozit, fals, este semnat, pentru SC I.I.E. SA, de inculpatul N.F. și pentru SC M. SA Turnu Măgurele, de inculpatul B.N. În baza acestui certificat de depozit fals și la indicația inculpatului B.N., inculpatul M.M., director economic, completează factura nr. 1923355 din 9 februarie 1997, din care rezultă, fictiv, că SC M. SA Turnu Măgurele a livrat SC I.I.E. SRL cantitatea de 3.000 tone de porumb boabe, în valoare de 1.770.000.000 lei. Tot atunci, M.M. completează și factura nr. 1923356 din 9 februarie 1997, reprezentând prestări de servicii, porumb, făcute de SC M. SA pentru SC I.I.E. SRL, în valoare de 442.500.000 lei. Ambele acte, false, sunt semnate de inculpatul B.N., din partea SC M. SA și de inculpatul N.F., pentru SC I.I.E. SRL, în condițiile în care ambii inculpați știau că, în bază, nu există această cantitate de porumb. La 14 februarie 1997, inculpatul N.F. completează factura nr. 8654369 din care rezultă, fictiv, că SC I.I.E. SRL livra SC B., sucursala S. Brăila, cantitatea de 3.000 tone porumb boabe în valoare de 2.336.400.000 lei, factură semnată de același inculpat. Indusă în eroare, sucursala S. Brăila întocmește Nota de recepție din 14 februarie 1997, având în vedere că, la aceeași dată, inculpatul N.F. prezintă, societății, „documentele” care atestă existența cantității de porumb în discuție. Tot atunci, se stabilește ca Petre Păiș, șeful biroului administrativ de la societatea din Brăila, să se deplaseze la sediul SC M. SA, pentru a verifica dacă porumbul există. Deplasarea are loc la data de 15 februarie 1997, când inculpatul N.F. îl invită în mașină pe P.P., îl duce la sediul SC M., unde îl prezintă inculpatului B.N.. Aici, P.P. îi prezintă lui B.N. acceptul de stație, în care se menționează că cele 3.000 tone de porumb se vor încărca în stația Turnu Măgurele, în perioada februarie-martie 1997, pentru stația Brăila. Deși știa că, nici la acea dată, de 15 februarie 1997, în baza Turnu Măgurele nu exista cantitatea de 3.000 tone de porumb, inculpatul B.N. cere să se întocmească Buletinul de recepție și plată nr. 146 din 15 februarie 1997, care „atestă” că SC B., sucursala S., devenise proprietara porumbului respectiv. Buletinul de recepție și plată este semnat de inculpații M.M., în calitate de director economic și de D.A., șef de bază, deși ei știau că porumbul nu există. Inculpatul B.N. a înmânat lui P.P. buletinul de recepție, asigurându-l că porumbul există în bază și că nu trebuie să aibe nici o grijă. În baza documentelor prezentate de reprezentanții SC I.I.E. L.M., director economic la sucursala S. Brăila, a completat ordinul de plată, pentru suma de 2.000.000.000 lei, către B.C.R., sucursala județeană Constanța, unde avea contul SC I.I.E. SRL. Pentru acoperirea contravalorii porumbului, s-a mai întocmit și un ordin de plată a sumei de 336.400.000 lei, tot către SC I.I.E. SRL. Astfel, sucursala S. a achitat suma de 2.336.400.000 lei, contravaloarea cantității de 3.000 tone de porumb, inexistentă. La 15 februarie 1997, inculpații M.N. și N.F., împreună cu L.V. și D.S., de deplasează la SC M. SA Turnu Măgurele. Aici, M.N. predă, casieriei societății, suma de 500.000.000 lei, bani ridicați de inculpatul B.N. În aceeași zi, în prezența inculpatului N.F., inculpații M.N. și B.N. încheie o „convenție”, prin care SC M. SA Turnu Măgurele se obliga să achiziționeze, pentru SC I.I.E. SRL, cantitatea de 5.000 tone porumb și să prezinte borderourile de achiziție. Prin întocmirea și semnătura acestei „convenții” inculpații recunosc, expres, că, în bază, nu exista cantitatea de 3.000 tone de porumb, pentru care, tot ei, întocmiseră, anterior, documente, fictive, de existență și de plată a contravalorii ei. În aceeași zi, de 15 februarie 1997, inculpatul B.N. întocmește un nou certificat de depozit, cu nr. 482, prin care „atestă” că SC M. SA este proprietara cantității de 3.000 tone de porumb, pusă la dispoziția SC I.I.E. SRL, deși, în fapt, această cantitate de porumb nu exista. La 21 februarie 1997, în baza unei dispoziții de plată, în contul SC M. SA Turnu Măgurele, a mai intrat suma de 500.000.000 lei, de la SC I.I.E. SRL. În total, SC M. SA Turnu Măgurele primește, de la SC I.I.E. SRL, suma de 1.000.000.000 lei, recunoscută de inculpatul B.N. Timpul trece, iar porumbul nu apare, încât G.V., directorul sucursalei S. Brăila dă dispoziție lui A.Z., director comercial, să se deplaseze la sediul SC M. SA, unde să vadă care este situația și să prezinte un grafic de livrare. Potrivit acestui grafic, livrarea trebuia să se termine, cel mai târziu, la data de 29 martie 1997. La 26 martie 1997, A.Z., împreună cu merceologul G.C., merg, din nou, la sediul SC M. SA Turnu Măgurele, unde constată cu stupoare, că cele 3.000 tone de porumb nu există. Inculpații încearcă să „liniștească” lucrurile și, în aceeași zi, încheie un nou protocol, prin care SC M. SA se obliga ca, până la sfârșitul lunii aprilie 1997, să livreze porumbul. La aceeași dată, de 26 martie 1977, SC M. SA confirmă că a primit, de la SC I.I.E. SRL, suma de un miliard de lei, pentru porumb. Timpul se scurge tot în gol, iar cei de la S. Brăila nu mai au cu ce furaja porcii și fac presiuni să li se trimită porumbul, contractat și achitat. Inculpatul N.F. îl întreabă pe inculpatul B.N. ce este de făcut, iar acesta din urmă îl trimite la SC C. SA Botoșani, unde, chipurile, are 10 vagoane de porumb. La Botoșani, însă, nu găsește nimic. Dându-și seama că este victima unei imense fraude, S. Brăila sesizează poliția, care constată că, la 31 decembrie 1996, în bază SC M. SA exista numai cantitatea de 265.851 kg porumb știuleți, iar în perioada 5 februarie – 1 aprilie 1997, societatea a livrat, altor beneficiari, cantitatea de 215.000 kg porumb că, în anul 1997, societatea nu a primit în custodie nici o cantitate de porumb și că cele 9 celule (buncăre) ale societății erau goale. La rândul ei, poliția a chemat Garda financiară, care a constatat aceeași situație. În plus, Garda financiară constată că, la 9 iunie 1997, în buncărele SC M. SA Turnu Măgurele nu se găsea porumb, iar în evidența contabilă a societății, suma de 500.000.000 lei, primită de la inculpatul M.N., este contabilizată în contul 542 „avansuri de trezorerie, B.N.”. Inculpatul M.M. confirmă că suma de 500.000.000 lei, ridicată de inculpatul B.N., ca „avansuri de trezorerie”, nu a fost justificată cu documente legale, rămânând evidențiată ca sumă nejustificată. Tribunalul Brăila , prin sentința penală nr. 65 din 30 martie 1998: 1) în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul B.N., pentru infracțiunile de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 215 alin. (3) și (5), art. 290 și art. 25, raportat la art. 290 C. pen.; 2) în baza art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 13 C. pen., condamnă pe inculpatul B.N., la un an de închisoare, pentru infracțiunea de folosire, cu rea-credință, a bunurilor de care se bucură societatea, pedeapsă grațiată, prin efectul Legii nr. 137/1997; 3) în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul N.F., pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune și pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26, raportat la art. 215 alin. (3) și (5) și art. 290 C. pen.; 4) în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul M.N., pentru coautorat la infracțiunea de înșelăciune și pentru instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) și art. 25, raportat la art. 290, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; 5) în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul M.N., la un an de închisoare, pentru infracțiunea de efectuare, cu știință, a înregistrărilor în contabilitate sau omisiunea, de asemenea, înregistrări, în scopul denaturării veniturilor ce se reflectă în bilanțul contabil; 6) în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul M.N. la 8.000.000 lei amendă penală, pentru infracțiunea de a nu evidenția veniturile realizate, care a avut ca urmare sustragerea de la plata sumelor cuvenite bugetului de stat; 7) în baza art. 195 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. b) din același cod, condamnă pe inculpatul M.N. la 100.000 lei amendă penală, pentru infracțiunea de folosire, cu rea credință, a bunurilor de care se bucură societatea; 8) în baza art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul M.N. are de executat un an de închisoare, la care se adaugă amenda penală de 8.000.000 lei; 9) în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpații D.A. și M.M., pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.; 10) în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., art. 1314, art. 1316, art. 1319, art. 1039 C. civ., și art. 60 și urm. C. com., inculpații B.N., N.F. și M.N. sunt obligați să plătească 2.244.335 lei prețul produselor cerealiere și penalități de întârziere către partea civilă SC B., sucursala S. Brăila; 11) instanța dispune ridicarea măsurilor asiguratorii luate în cauză; 12) inculpații condamnați sunt obligați la cheltuieli judiciare statului. Instanța motivează că inculpații nu au intenționat să săvârșească faptele, pentru care au fost achitați de orice penalitate. Împotriva acestei sentințe, declară apel parchetul de pe lângă aceeași instanță și inculpații B.N., N.F. și M.N. Parchetul critică sentința, motivând că în mod eronat instanța îi exonerează de răspundere pe inculpați pentru gravele fapte săvârșite. La rândul lor, inculpații susțin că nu se justifică nici o măsură punitivă împotriva lor. Curtea de Apel Galați , prin decizia penală nr. 660 din 15 decembrie 1999, admite apelurile, casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare. Tribunalul Brăila , prin sentința penală nr. 307 din 2 octombrie 2000, condamnă pe inculpații: 1. M.N., la: a) 14 ani de închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) și (5), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; b) 10 luni de închisoare, pentru instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25, raportat la art. 290, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; c) 3 ani și 6 luni de închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994; d) 2 ani de închisoare, pentru infracțiunea de folosire, cu rea-credință, a bunurilor societății, prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, modificată și republicată, cu aplicarea art. 13 și a art. 37 lit. a) C. pen.; e) în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., cele patru pedepse au fost contopite în cea mai grea, sporită cu un an, urmând ca inculpatul M.N. să execute 15 ani de închisoare; f) conform art. 39 alin. (2) C. pen., contopește pedeapsa de 15 ani de închisoare cu restul neexecutat, de 181 zile, din pedeapsa de un an de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 79 din 16 noiembrie 1995 a Tribunalului Ialomița, urmând ca inculpatul să execute 15 ani de închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; g) din durata pedepsei privative de libertate, aplicată inculpatului, a fost dedusă detenția; i) în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., inculpatul M.N. a fost achitat pentru infracțiunea de omisiune, cu știință, a înregistrării în contabilitate a veniturilor și cheltuielilor, prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen.; 2. B.N. la: a) 12 ani de închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) și (5) C. pen.; b) 6 luni de închisoare, pentru instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25, raportat la art. 290 C. pen.; c) un an și 10 luni de închisoare, pentru infracțiunea de folosire, cu rea-credință, a bunurilor societății, prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990; d) în baza art. 1 lit. a) și art. 10 din Legea nr. 137/1997, instanța constată că pedepsele de 6 luni și de un an și 10 luni de închisoare sunt grațiate în întregime și condiționat; e) în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., inculpatul B.N. a fost achitat pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.; f) din durata pedepsei privative de libertate, aplicată inculpatului M.N., a fost dedusă detenția preventivă a acestuia, de la 7 aprilie până la 5 iulie 1997; 3. N.F. la: a) 10 luni de închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., pedeapsă grațiată, în întregime și condiționat, prin efectul art. 1 și art. 10 din Legea nr. 137/1997; b) 11 ani de închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi, pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 71 din același cod; c) din durata pedepsei privative a inculpatului s-a dedus detenția preventivă a acestuia, de la 14 aprilie până la 5 iulie 1997; 4. D.A. și M.M., la câte: a) 10 luni de închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., pedepse grațiate, în întregime și condiționat, prin efectul art. 1 și art. 10 din Legea nr. 137/1997; b) 10 ani de închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi, pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (3) și (5) C. pen., cu aplicarea și a art. 71 din același cod. Inculpații sunt obligați, în solidar cu SC M. SA Turnu Măgurele (în ceea ce îi privește pe B.N., D.A. și M.M.) și cu SC I.I.E. SRL Ovidiu Constanța (în ceea ce îi privește pe inculpații M.N. și N.F.) să plătească SC C. Brăila suma de 13.215.210.507 lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea porumbului nelivrat, dobândă penalități, TVA și majorări. Inculpatul M.N. a fost obligat, în solidar cu SC I.I.E. SRL Ovidiu Constanța, să plătească părții civile D.G.F.P.C.S. Constanța, suma de 354.151.466 lei, reprezentând impozit pe profit, majorări și TVA, aferente anului 1996 și ianuarie - februarie 1997. Actele, declarate false, au fost anulate. Au fost menținute măsurile asigurătorii luate asupra bunurilor SC I.I.E. SRL Ovidiu Constanța, asupra sumei de 5.000 dolari S.U.A., ridicată de la inculpatul M.N. și asupra sumei de 21.550.000 lei, ridicată de la același inculpat. Fiecare inculpat a fost obligat la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului. Cererea de despăgubiri civile, formulată de SC I.I.E. SRL Ovidiu Constanța, a fost respinsă. Pentru a hotărî astfel, instanța stabilește că actul de învinuire reține corect situația de fapt, pe care o califică corespunzător, având în vedere: a) actele de constatare, întocmite de poliție și de garda financiară, la locul faptelor; b) declarațiile inculpaților și ale martorilor din lucrări, care confirmă constatările poliției și ale gărzii financiare; c) actele falsificate de inculpați, în scopul săvârșirii înșelăciunii (certificate de depozit, pentru o cantitate de porumb inexistentă, facturi reprezentând prestări servicii în legătură cu respectiva „cantitate de porumb”, buletine de recepție a porumbului etc.); d) concluziile experților contabili, chemați să verifice, la rândul lor, situația cantității de porumb în discuție, concluzii care confirmă situația constatată de poliție și de garda financiară; e) recunoașterile inculpaților că, la data întocmirii actelor de livrare și de plata porumbului, în cantitate de 3.000 tone, acest porumb nu exista în depozitul bazei SC M.; f) recunoașterea inculpatului M.N., că din banii însușiți, prin fraudă, de la S. Brăila, a dat, sute de milioane, numiților D.S., M.P., M.I. și a folosit alte sute de milioane, pentru achiziționarea unor autoturisme; g) recunoașterile inculpaților D.A. și M.M., că au semnat buletine de recepție și de plată a porumbului inexistent, de conivență cu inculpatul B.N. Inculpații au declarat apel , susținând că, nelegal și netemeinic, au fost condamnați, deși ei nu se consideră vinovați. Curtea de Apel Galați , prin decizia penală nr. 416/ A din 25 septembrie 2001, respinge, ca nefondate, apelurile și îi obligă pe apelanți la cheltuieli judiciare statului, cu motivarea, esențială, că prima instanță a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător și au dozat just pedepsele aplicate în cauză. Prin recursurile de față, inculpații critică decizia, reiterând susținerile din apel. Recursurile sunt nefondate. Așa cum, corect, reține instanța de apel, inculpații M.N., N.F., M.M. și D.A. au fost ascultați în prezența apărătorilor lor, cu care prilej și-au menținut declarațiile anterioare și nu au cerut să se administreze alte probe. La interogatoriu, inculpatul M.N. declară că este de acord ca partea civilă să fie despăgubită. Deși citat conform legii, inculpatul B.N. nu s-a prezentat la niciunul din termenele fixate în rejudecarea cauzei. Conformându-se dispozițiilor din decizia de casare, tribunalul a administrat probele necesare soluționării laturii civile a cauzei, sens în care a solicitat relații de la părțile civile, cu privire la prejudiciul suferit. Inculpații nu au combătut concluziile expertizelor contabile efectuate în cursul urmăririi penale. Tribunalul a analizat (verificat) toate apărările inculpaților. Deși inculpatul B.N. a lipsit, nejustificat, instanța i-a desemnat un apărător din oficiu, care a depus concluzii scrise, respectându-se, astfel, dispozițiile art. 171 – art. 172 C. proc. pen. Instanța a desemnat un apărător din oficiu și pentru inculpatul D.A. Inculpatul M.M. a avut apărător ales. În lipsa acestor inculpați, de la dezbateri, apărătorii lor au depus concluzii scrise. În concluzie, instanțele au stabilit, legal și temeinic, că: a) faptele inculpatului B.N., pendinte al SC M. SA Turnu Măgurele, de a semna certificatul de depozit nr. 462 din 9 februarie 1997 care „atesta” că are, în stoc, cantitatea de 3.000 tone porumb boabe, pusă la dispoziția sucursala S. Brăila, deși această cantitate de porumb nu exista în depozit, contribuind, astfel, la prejudicierea sucursalei din Brăila, constituie infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (3) și (5) și art. 290 C. pen.; b) fapta aceluiași inculpat, de a-i determina, la 15 februarie 1997, pe șeful de bază D.A. și pe directorul economic M.M., să semneze buletinul de recepție și plată nr. 146 din 15 februarie 1997, ce cuprindea date fictive, constituie instigare la fals, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen.; c) fapta inculpatului B.N. de a folosi suma de 500.000.000 lei, primită, de la SC I.I.E. SRL, la 15 februarie 1997, în interes personal și nu pentru achiziționarea porumbului, constituie infracțiunea prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale; d) faptele inculpatului N.F., director economic (în fapt) la SC I.I.E. SRL Ovidiu Constanța, de a semna certificatul de depozit și facturile, care atestau, fictiv, că s-a livrat cantitatea de 3.000 tone porumb la sucursala S. Brăila, contribuind, astfel, la prejudicierea societății din Brăila, constituie infracțiunile prevăzute de art. 26, raportat la art. 215 alin. (3) și (5) și art. 290 C. pen.; e) faptele inculpatului M.N., asociat unic la SC I.I.E. SRL Ovidiu Constanța, de a-l determina pe inculpatul N.F. să semneze certificatul de depozit și facturile, prin care se „atesta” livrarea cantității de 3.000 tone porumb, la sucursala S. Brăila, de la care a încasat contravaloarea porumbului, constituie infracțiunile de înșelăciune și instigare la fals, prevăzute de art. 215 alin. (3) și (5) și art. 25, raportat la art. 290 C. pen.; f) fapta inculpatului M.N., asociat unic la SC I.I.E. Ovidiu Constanța, de a nu dispune înregistrarea în evidența contabilă a mai multor facturi, în perioada anului 1996, cu scopul denaturării veniturilor, constituie infracțiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen.; g) fapta inculpatului M.N. de a omite, cu știință, înregistrarea în contabilitatea societății, în anul 1996, a tuturor veniturilor, lucru ce a condus la sustragerea de la plata sumei de 310.217.323 lei ce se cuvenea bugetului de stat, constituie infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994; h) fapta inculpatului M.N. de a folosi o parte din suma primită de la sucursala S. Brăila, într-un scop contrar intereselor societății, constituie infracțiunea prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990; i) faptele inculpaților D.A. și M.M., șef de bază și director economic la SC M. SA Turnu Măgurele, de a semna la 15 februarie 1997, buletinul de recepție și plată nr. 146, act fictiv, acesta fiind folosit pentru achitarea contravalorii cantității de 3.000 tone porumb boabe de către sucursala S. Brăila, constituie infracțiunea de fals, prevăzută de art. 290 C. pen.; j) fapta inculpaților D.A. și M.M. de a semna buletinul de recepție și plată nr. 146 din 15 februarie 1997, care a stat la baza plății de către S. Brăila, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (3) și (5) C. pen. Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută, prin respingerea recursurilor, conform dispozitivului deciziei.