ÎCCJ, Decizia nr. 191/2004

Asupra recursului în anulare de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 17 din 2 noiembrie 1953 a Tribunalului Militar, pentru Unitățile M.A.I. au fost condamnați, între alții, următorii inculpați:

- Gh.A.,inginer, absolvent al Școlii tehnice de ingineri din München, căsătorit, are 2 copii, fără antecedente penale, decedat la 6 august 1961.

- la 20 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea infracțiunii de înaltă trădare, prevăzută de art. 190 și 191 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 1, 4 și 7 din Decretul nr. 199/1950 și a art. 157 C. pen. anterior, la 2 ani închisoare corecțională pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 partea a IV-a C. pen. anterior, cu aplicarea art. 1 lit. c) și a art. 7 din Decretul nr. 199/1950 și a art. 157 C. pen. anterior, precum și la 4 ani închisoare corecțională și plata sumei de 1.131.000 lei, cu titlu reparatoriu către B.S.R.P.R., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și necedare de aur și valută străină prevăzută de art. 1, 2 și 14 din Legea nr. 284/1947, cu aplicarea art. 157 C. pen. anterior, dispunându-se, în baza art. 101 C. pen. anterior, să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;

- R.A., cunoscut și sub numele R.A.V.T.I. ( contabil, absolvent al Școlii superioare de comerț, căsătorit, are un copil, fără antecedente penale, plecat, în anul 1962, în S.U.A. și a renunțat la cetățenia română)

- la 10 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea infracțiunii de înaltă trădare prevăzută de art. 190 și 191 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 1, 4 și 7 din Decretul nr. 199/1950 și a art. 157 C. pen. anterior.

- O.P.A. (avocat, licențiat în drept, căsătorit, are doi copii, decedat în anul 1995)

- la 10 ani muncă silnică, 5 ani degradare civică și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea infracțiunii de înaltă trădare prevăzută de art. 190 și 191 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 1, 4 și 7 din Decretul nr. 199/1950 și a art. 157 C. pen. anterior, precum și la 4 ani închisoare corecțională și la plata sumei de 259.070 lei, cu titlu reparatoriu către B.S.R.P.R., pentru săvârșirea infracțiunii de nedeclarare a valutei străine prevăzută de art. 1, 2 și 14 din Legea nr. 284/1947, cu aplicarea art. 157 C. pen. anterior, dispunându-se, în baza art. 101 C. pen. anterior, să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani muncă silnică, 5 ani degradare civică și confiscarea totală a averii.

S-a reținut că, în perioada 1948-1952, inculpații sus-menționați au transmis unor cetățeni străini informații cu caracter secret, interesând securitatea statului, apărarea teritoriului național și mobilizarea economică, după cum urmează:

- Cu ocazia întâlnirilor avute, în perioada 1948-1952, cu prietenul său P.F.I., reprezentant comercial al Austriei la București, inculpatul Gh.A. i-a transmis acestuia informații referitoare la cerințele pieței din România, la instalațiile industriale și produsele metalurgice, la destinația unor produse, la construirea unei căi ferate în nord-estul țării, la unele obiective cu caracter militar și concentrări de trupe, la producția petroliferă și extracția de cărbune, la noile zăcăminte descoperite și la destinația unor produse ale industriei ușoare.

În aceeași perioadă, inculpatul Gh.A. a trimis surorii sale Y.W., stabilită la Londra și, apoi, în S.U.A., mai multe scrisori prin care a denigrat realitățile sociale și politice din România, cu scopul ca aceste scrisori să fie înmânate președintelui Truman, în vederea folosirii lor la calomnierea regimului democrat-popular existent atunci în țara noastră.

La rândul său, inculpatul Gh.A. a primit instrucțiuni de la sora sa, prin scrisorile trimise de aceasta, să se pregătească în vederea formării unui nou guvern, pentru eventualitatea schimbării regimului social-politic din România.

La începutul anului 1951, fiind rugat de P.F.I., inculpatul Gh.A. a procurat, pentru acesta, suma de 1.000 dolari SUA, cumpărându-i de la S.Gh., care urma să plece în Israel.

- Inculpatul R.A., în discuțiile avute, în perioada 1949-1952, cu P.F.I., despre care știa că era reprezentant comercial al Austriei la București, l-a informat despre concentrarea ofițerilor de rezervă în scopul însușirii noilor regulamente de instrucție și cu privire la starea de spirit a militarilor din unitatea unde el fusese concentrat anterior, ca ofițer de rezervă.

Inculpatul R.A. a mai informat pe P.F.I. despre unele nereguli ce au existat la monetăria B.S.R.P.R. cu ocazia reformei bănești din ianuarie 1952, precum și cu privire la măsurile economice și financiare luate de guvern în acea perioadă.

- Inculpatul O.P.A. a informat pe P.F.I., în perioada 1950-1952, cu privire la unele dislocări de populație din Banat și Brașov, la starea de spirit din rândul unor pături sociale, la efectele reformei bănești din 1952, la organizarea și funcționarea Ministerului Poștelor și Telecomunicațiilor și la unele măsuri luate de Ministerul Forțelor Armate în legătură cu cadrele din rezervă. S-a mai reținut că, în anul 1951, P.F.I. a efectuat, pentru soția inculpatului O.P.A., cu știrea acestui inculpat, un transfer de 10.000 franci elvețieni.

Prin decizia nr. 40 din 25 martie 1954, Tribunalul Suprem – Colegiul militar - a respins recursul declarat de procuror, referitor la inculpatul Gh.A. și, admițând recursul aceluiași inculpat, a casat sentința numai cu privire la infracțiunea prevăzută de Legea nr. 284/1947 și a trimis cauza spre rejudecare, sub acest aspect, la prima instanță.

Prin aceeași decizie, admițându-se recursul inculpatului O.P.A., s-a modificat sentința în sensul că s-a dispus achitarea acestui inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de Legea nr. 284/1947.

Totodată, a fost respins recursul declarat de inculpatul R.A. și, admițându-se recursul procurorului, a fost casată sentința cu privire la inculpații O.P.A. și R.A., trimițându-se cauza, spre a se face o nouă judecată, la prima instanță, numai în vederea majorării pedepselor aplicate acestor doi inculpați.

Rejudecând în limitele învestirii, prin dispoziția de casare cu trimitere, Tribunalul Militar pentru Unitățile M.A.I., prin sentința nr. 14 din 18 iunie 1954, rămasă definitivă prin neatacare cu recurs, a condamnat pe inculpații O.P.A. și R.A. la câte 10 ani muncă silnică, 5 ani degradare civică și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea infracțiunii de înaltă trădare prevăzută de art. 190 și 191 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 1, 4 și 7 din Decretul nr. 199/1950, precum și a art. 157 C. pen. anterior

Prin aceeași sentință, inculpatul Gh.A. a fost condamnat la 2 ani închisoare corecțională și să plătească 30.000 lei despăgubiri B.S.R.P.R., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de valută prevăzută de art. 5 și 14 din Legea nr. 285/1947.

În baza art. 101 și 108 C. pen. anterior, s-a dispus contopirea acestei pedepse cu pedepsele aplicate inculpatului Gh.A. pentru infracțiunile de înaltă trădare și de uneltire contra ordinii sociale, urmând ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică, confiscarea totală a averii și să plătească suma de 30.000 lei despăgubiri B.S.R.P.R.

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva celor 3 hotărâri, referitor la inculpații Gh.A., R.A. și O.P.A., invocând temeiul prevăzut în art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza 1 C. proc. pen.

S-a susținut, în esență, că faptele inculpaților sus-menționați nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înaltă trădare, deoarece informațiile pe care le-au transmis, preluate din presa de atunci și din discuțiile purtate cu persoane ce îndeplineau anumite funcții în unele instituții sau întreprinderi, nu erau de natura celor la care se referă prevederile art. 190 și 191 C. pen. anterior, în baza cărora au fost condamnați.

S-a mai relevat că, prin scrisorile pe care inculpatul Gh.A. le-a trimis surorii sale din Anglia, chiar dacă în cuprinsul acestora a făcut comentarii denigratoare, cu privire la măsurile luate de guvernul de atunci în domeniul economic, nu s-au realizat cerințele specifice existenței infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 partea a IV-a C. pen. anterior.

În concluzie, s-a cerut casarea hotărârilor atacate și achitarea celor trei inculpați pentru infracțiunile menționate, precum și înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 190 C. pen. în vigoare la data comiterii faptelor, constituia infracțiune de înaltă trădare, prin necredință, fapta funcționarului public, agentului sau prepusului guvernului de a procura, transmite sau divulga prin orice cale, în original sau în copie, „unui guvern străin, agenților săi sau oricăror altor persoane, fără calitatea de a avea cunoștință de ele: planuri, schițe, desene, fotografii, acte, scripte, ori documente diplomatice secrete, informații sau notițe secrete, interesând apărarea teritoriului, siguranța statului, mobilizarea și concentrarea armatei și mobilizarea economică a teritoriului național, starea, cantitatea și calitatea materialului militar, de orice categorie, piețele întărite, forturile, stabilimentele tehnice, porturile, aeroporturile, bazele navale, hidroscalele, vasele de război, aeronavele, arme, muniții, explozibile, sau elementele lor constitutive, mașini, mecanisme sau părți din ele, ori echipamente sau orice alte referințe asupra obiectelor sau lucrărilor, care, în interesul apărării naționale, nu trebuie divulgate” și care fuseseră încredințate acelor persoane sau de care aveau cunoștință cu ocazia funcției sau însărcinării lor).

Pe de altă parte, prin art. 191 din același cod era, de asemenea, considerată infracțiune de înaltă trădare și fapta cetățeanului român, „care procură sau transmite, pe orice cale, în original sau în copie, în total sau în parte, vreunul din planurile, scriptele, documentele menționate în art. 190, inamicului sau agenților lui, ori unei puteri străine, sau agenților acesteia, sau care, având cunoștință de ele, le comunică acelora sau le publică ori reproduce, chiar parțial sau incomplet”.

Or, instanțele au reținut că, în perioada 1948-1952, inculpații au transmis prin P.F.I., pentru guvernul Austriei, informații cu caracter general privind instalațiile industriale, produsele metalurgice, producția petroliferă, precum și starea de spirit a foștilor patroni și acționari la întreprinderile ce fuseseră naționalizate.

Așa cum rezultă, însă, din susținerile inculpaților Gh.A., R.A. și O.P.A., precum și din relatările coinculpaților P.F.I., K.P., S.A., V.A., M.I., B.W., S.B., S.A., F.A., A.E., L.J., P.P., C.P., B.D. și A.A., ca și din celelalte probe administrate, informațiile transmise de cei trei inculpați, pe lângă că priveau date cu caracter vădit general, cele mai multe făcând obiectul unor știri, comentarii sau articole publicate în presă, dar nici nu erau susceptibile de a fi considerate că vizau apărarea teritoriului, pregătirea pentru apărare, mobilizarea sau instruirea armatei, mobilizarea economică sau celelalte obiective la care se refereau dispozițiile art. 190 C. pen. anterior.

De aceea, în lipsa trăsăturilor care caracterizau latura obiectivă și cea subiectivă a infracțiunii de înaltă trădare, prevăzută de art. 190 și 191 C. pen. anterior, în mod greșit s-a dispus condamnarea celor trei inculpați pentru săvârșirea acestei infracțiuni, impunându-se să fie achitați, așa cum s-a procedat și în cazul inculpaților F.A., C.P., P.P., S.B. și L.J., în urma admiterii cererilor de revizuire formulate prin sentințele nr. 151 din 20 iunie 1957 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară, nr. 1251 și nr. 1252 din 14 iulie 1955 ale Tribunalului Militar pentru Unitățile M.A.I., precum și prin decizia nr. 206 din 27 noiembrie 1954 a Tribunalului Suprem – Colegiul Militar.

Totodată, în ceea ce privește infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, reținută în sarcina inculpatului Gh.A., este de observat că, din materialul probator existent în dosar, coroborat cu propriile recunoașteri, rezultă că, în perioada 1948-1952, acest inculpat a trimis surorii sale Y.W., aflată atunci în Anglia, mai multe scrisori prin care și-a manifestat nemulțumirea față de regimul social-politic existent în România și a făcut comentarii prin care a denigrat guvernul existent în acea perioadă.

Or, potrivit art. 209 partea a IV-a C. pen. anterior, în baza căruia a fost condamnat inculpatul Gh.A., constituia infracțiune de uneltire contra ordinii sociale fapta celor „care, fără a face parte din organizațiile prevăzute la pct. III, fac propagandă sau întreprind acțiuni în favoarea acelor organizații, a membrilor lor sau a scopurilor urmărite de ele”.

Cum, prin art. 209 pct. III C. pen. anterior erau încriminați „cei care inițiază, organizează, activează sau participă la organizații de tip fascist, politice, militare sau paramilitare”, este evident că fapta inculpatului Gh.A., de a trimite surorii sale din Anglia scrisori, chiar dacă acestea aveau conținut denigrator la adresa regimului social-politic și a guvernului de atunci, nu putea fi asimilată unei activități de propagandă sau unei acțiuni în favoarea unei astfel de organizații.

În atare situație, în mod greșit s-a considerat că fapta inculpatului menționat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 partea a IV-a C. pen. anterior, cu aplicarea art. 1 lit. c) și a art. 7 din Decretul nr. 199/1950.

În consecință, constatându-se că, sub aspectele menționate, hotărârile atacate sunt supuse cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., corespunzând temeiului înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza 1 din același cod („când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni”), urmează ca, în baza art. 414

1

alin. (1), cu referire la art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., să se dispună admiterea recursului în anulare, casarea celor trei hotărâri în părțile privind infracțiunile menționate și achitarea inculpaților respectivi, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii.

De asemenea, ca urmare a admiterii recursului în anulare, examinându-se cauza în ansamblu, se constată că nu se mai justifică nici menținerea soluției de condamnare a inculpatului Gh.A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de valută prevăzută de art. 5 și 14 din Legea nr. 285/1947, deoarece această faptă nu mai este prevăzută de legea penală, fiind dezincriminată prin Decretul-lege nr. 9/1989, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 9 din 31 decembrie 1989.

Așa fiind, mai urmează ca, în temeiul motivului de casare prevăzut în art. 395

9

alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., invocat din oficiu, să fie casate hotărârile atacate și cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 5 și 14 din Legea nr. 285/1947, reținută în sarcina inculpatului Gh.A., și să se dispună achitarea sa pentru această infracțiune, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Totodată, mai urmează a se dispune ca onorariile de avocat, pentru apărarea din oficiu a inculpaților R.A. și O.P.A., să fie plătite din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Casează sentința nr. 17 din 2 noiembrie 1953 a Tribunalului Militar pentru Unitățile M.A.I., decizia nr. 40 din 25 martie 1954 a Tribunalului Suprem – Colegiul Militar și sentința nr. 14 din 21 iunie 1954 a Tribunalului Militar pentru Unitățile M.A.I., numai cu privire la inculpații Gh.A., R.A. și O.P.A.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul Gh.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de înaltă trădare, prevăzute de art. 190 și 191 C. pen., anterior raportate la art. 1, 4 și 7 din Decretul nr. 199/1950 și de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 partea a IV-a C. pen. anterior, iar pe inculpații R.A. și O.P.A., pentru săvârșirea infracțiunii de înaltă trădare prevăzută de art. 190 și 191 C. pen. anterior, raportate la art. 1, 4 și 7 din Decretul nr. 199/1950.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpatul Gh.A. și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de valută, infracțiune prevăzută de art. 5 și 14 din Legea nr. 285/1947.

Înlătură pedeapsa complementară a confiscării averii, aplicată inculpaților sus-menționați.

Onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaților R.A. și O.P.A., în sumă de câte 600.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 7 iunie 2004.