ÎCCJ, Decizia nr. 144/2004

Asupra recursului în anulare de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 567 din 14 noiembrie 1957 a Tribunalului Militar de Mare Unitate Timișoara, au fost condamnați:

- inculpatul D.Gh.  la 10 ani închisoare corecțională și 5 ani interdicție corecțională (art. 58 pct. 2 - 4 C. pen. anterior) pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, precum și la 10 ani muncă silnică pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de documente secrete prevăzută de art. 506 alin. (1) C. pen. anterior, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani muncă silnică și interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 58 pct. 2 - 4 C. pen. anterior;

- inculpatul A.V. la 4 ani închisoare corecțională și 2 ani interdicție corecțională (art. 58 pct. 2 - 4 C. pen. anterior) pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior;

- inculpata S.T.  la 6 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională (art. 58 pct. 2 - 4 C. pen. anterior) pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior.

S-a reținut, în esență, că inculpatul D.Gh., căpitan în trupele de securitate, fiind trecut în rezervă în vara anului 1956, după care a lucrat câteva luni, cu același grad, într-un detașament aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, a revenit în municipiul Reșița, unde a locuit la coinculpata S.T., pe care o cunoștea de mai mult timp.

În perioada octombrie-decembrie 1956, după ce s-a stabilit la coinculpata S.T., inculpatul D.Gh. a conceput un apel prin care a denigrat regimul social-politic existent atunci în România și a îndemnat populația la nesupunere față de autorități și la răsturnarea regimului respectiv, precum și mai multe scrisori, cu conținut similar, adresate conducerii fostului Partid Muncitoresc Român și Prezidiului Marii Adunări Naționale, trimițând mai multe exemplare din aceste scrisori și unor locuitori din zona respectivă.

Inculpatul D.Gh. a dactilografiat și multiplicat apelul și scrisorile menționate la mașina de scris aparținând coinculpatei S.T., cu acordul acesteia, după ce au purtat discuții despre conținutul acelor înscrisuri cu caracter ostil regimului social-politic existent atunci în România.

În aceeași perioadă, inculpatul D.Gh. i-a vorbit coinculpatului A.V., cu care se cunoștea din anul 1955, despre conținutul scrierilor pe care le-a redactat și răspândit. Cu acest prilej, ambii inculpați au avut manifestări ostile regimului social-politic din România, exprimându-se denigrator la adresa partidului de guvernământ și a autorităților administrative de atunci.

De asemenea, cu ocazia întâlnirilor avute în acea perioadă cu D.Gh., inculpatul A.V. a elogiat modul în care era organizată agricultura în Iugoslavia, a denigrat sistemul colectivist agricol, ce lua ființă în România, și a afirmat că, în timpul evenimentelor din Ungaria, Uniunea Sovietică nu trebuia să se amestece în treburile interne ale acelei țări.

În fine, s-a mai reținut că inculpatul D.Gh. a dus la domiciliul său treptat, începând din anul 1951, diferite regulamente militare și alte documente cu caracter secret, unele privind operațiunile la care a participat în calitate de ofițer de securitate.

Inculpatul D.Gh. a deținut, la domiciliul său, aceste documente cu conținut secret și strict secret până la data de 21 august 1957, când au fost ridicate cu ocazia percheziției ce i s-a făcut.

Împotriva sentinței, au declarat recurs toți inculpații.

Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Militară, prin decizia nr. 1 din 5 ianuarie 1958, a respins, ca neîntemeiate, recursurile declarate de inculpații D.Gh. și A.V. și, admițând recursul inculpatei S.T., a casat sentința cu privire la această inculpată, iar în baza art. 4 alin. (1) pct. 1 și 3 C. proc. pen., atunci în vigoare, a dispus achitarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunii imputate.

S-a motivat că recursurile declarate de inculpații D.Gh. și A.V. sunt nefondate, deoarece faptele au fost corect reținute și încadrate în mod just în textele de lege, în baza cărora au fost condamnați, iar pedepsele ce li s-au aplicat sunt bine individualizate.

În ceea ce privește pe inculpata S.T., s-a relevat că, din probele administrate în fața instanței, rezultă că această inculpată nu a cunoscut scopul în care coinculpatul D.Gh. a cerut și folosit mașina de scris. S-a motivat că, din atitudinea și afirmațiile făcute de D.Gh., inculpata S.T. putea să deducă doar că acesta a folosit mașina de scris, pe care i-a cerut-o, la redactarea unui memoriu cu caracter personal.

Împotriva deciziei menționate, Procurorul General a declarat recurs în supraveghere, acesta fiind admis prin decizia nr. 266 din 1 septembrie 1958 a Tribunalului Suprem - Colegiul Militar. Ca urmare a admiterii recursului în supraveghere, au fost casate atât decizia atacată, cât și sentința, numai cu privire la inculpata S.T., dispunându-se schimbarea încadrării juridice a faptei acestei inculpate în complicitate la infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 121 pct. 1 și art. 123 alin. (5) raportate la art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, pentru care a condamnat-o la 5 ani închisoare corecțională și confiscarea totală a averii.

S-a motivat că soluția de achitare a inculpatei S.T. nu se justifică, deoarece situația de fapt a fost stabilită în mod greșit, prin aprecierea incompletă a probelor administrate în cauză, considerându-se că instanța de recurs s-a întemeiat doar pe unele retractări făcute de inculpați cu ocazia cercetării judecătorești.

S-a învederat, în acest sens, că, din examinarea actelor dosarului, a rezultat că inculpata S.T. a declarat în fața organului de anchetă că a cunoscut conținutul paginilor dactilografiate de D.Gh. la mașina ei de scris, ceea ce se coroborează cu relatările făcute de D.Gh. la anchetă, precum și cu precizarea sa din fața instanței că a discutat cu S.T. în mod dușmănos despre evenimentele din Ungaria.

Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, invocând cazul de casare înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza I C. proc. pen.

S-a susținut, în dezvoltarea motivului de casare invocat, că faptele, astfel cum au fost reținute, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpații au fost condamnați și nici ale vreunei alte infracțiuni, deoarece, din conținutul scrierilor redactate și difuzate de D.Gh., precum și din declarațiile martorilor S.I. și R.S. rezultă că inculpatul respectiv a dezaprobat intervenția trupelor sovietice în Ungaria și și-a exprimat doar unele nemulțumiri față de măsurile luate de guvernul de atunci.

În concluzie, subliniindu-se că asemenea acte nu erau apte să determine schimbarea ordinii sociale ori a formei de guvernământ și că nici nu erau de natură să creeze un pericol pentru securitatea statului, s-a cerut casarea hotărârilor atacate, precum și achitarea inculpaților D.Gh. și A.V. pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, iar a inculpatei S.T. pentru complicitate la această infracțiune.

Recursul în anulare este fondat, urmând a fi admis în sensul celor ce urmează.

Potrivit art. 209 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., constituia infracțiune de uneltire contra ordinii sociale „faptul de a face propagandă, agitație sau de a întreprinde orice acțiuni pentru schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei de guvernământ democratice sau din care ar rezulta un pericol social pentru securitatea statului”.

Or, din examinarea actelor dosarului și a faptelor, astfel cum au fost reținute prin hotărârile atacate, nu rezultă ca vreunul dintre inculpați să fi urmărit finalitățile prevăzute în textul de lege menționat și nici ca actele concrete, ce au fost întreprinse, să fi fost de natură a crea un pericol pentru securitatea statului.

În această privință, este de observat că prin scrierile concepute și dactilografiate de inculpatul D.Gh., astfel cum rezultă din examinarea conținutului lor, precum și din declarațiile martorilor S.I. și R.S., care le-au citit parțial, sunt făcute doar aprecieri cu caracter general, cu privire la unele măsuri luate de guvernul de atunci, în special în domeniul agriculturii, dezaprobându-se, totodată, intervenția trupelor sovietice în timpul evenimentelor din toamna anului 1956 din Ungaria.

Așa cum este evident, asemenea afirmații, chiar dacă au fost incluse în cuprinsul unor scrieri răspândite ulterior, nu pot face obiectul infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, cât timp conținutul lor concret, constând în redarea unor nemulțumiri și păreri critice privind activitatea guvernului de atunci și intervenția trupelor sovietice în Ungaria, constituie doar o modalitate de exprimare a libertății de opinie, fără a determina consecințe nocive de natura celor la care se referă acel text de lege.

Tot astfel, nici discuțiilor cu conținut similar, care au fost purtate de inculpații D.Gh. și A.V. în perioada octombrie-decembrie 1996, nu li se poate da altă relevanță, cât timp nu au constat decât în comentarii critice, prin care și-au exprimat anumite nemulțumiri în legătură cu actele de guvernare din acea perioadă și cu intervenția trupelor sovietice într-o altă țară.

Așa fiind, se constată că, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub cel al laturii subiective, faptele inculpaților D.Gh. și A.V. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, iar fapta inculpatei S.T. nu întrunește elementele constitutive ale complicității la această infracțiune.

Pe de altă parte, prin extinderea efectelor recursului în anulare, se mai constată că nu se justifică nici condamnarea inculpatului D.Gh., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere, în afara îndatoririlor de serviciu, de documente ce constituie secrete de stat, prevăzută de art. 506 alin. (1) C. pen. anterior.

Sub acest aspect, este de observat că, în art. 506 alin. (1) C. pen. anterior, se prevedea că „deținerea, în afara îndatoririlor de serviciu, a unor documente ce constituie secrete de stat, precum și divulgarea unor secrete de stat de către cei cărora le-au fost încredințate sau de cei care le cunosc, datorită atribuțiilor de serviciu, se pedepsește cu „muncă silnică de la 5 la 15 ani”.

Or, așa cum rezultă din procesele-verbale de percheziție încheiate la 26 iulie 1957 și, respectiv, la 21 august 1957, au fost găsite asupra inculpatului D.Gh. sau la domiciliul său mai multe regulamente militare cu caracter general, cum sunt Regulamentul serviciului în garnizoană și de gardă, Regulamentul de front, Regulamentul serviciului interior, Regulamentul disciplinar, unele instrucțiuni privind asigurarea și prepararea hranei în condițiuni de campanie, asupra organizării și funcționării serviciului sanitar în campanie, Ghidul soldatului și sergentului pentru protecția împotriva armei atomice, Topografia militară și alte manuale, caiete personale cu conspecte sau însemnări, anumite formulare specifice armatei, al căror caracter nesecret este vădit.

Este adevărat că în cele două procese-verbale sunt relevate, printre documentele deținute de inculpat, unele file din dări de seamă privind misiuni îndeplinite de acesta la Caransebeș și Făget, precum și mai multe dosare cu mențiunea „strict secret”.

Dar, este de reținut că, în ceea ce privește dosarele cu mențiunea „strict secret”, s-a precizat în procesele verbale că acestea se referă la chestionare, conspecte la diferite materii, instructaje metodice, lecții și planuri de acțiune, care, prin natura lor, în mod vădit, nu pot constitui secrete de stat în accepțiunea prevederilor art. 506 alin. (1) C. pen. anterior.

Mai mult, nici pentru aceste documente și nici pentru filele din dări de seamă, privind anumite misiuni îndeplinite de inculpat, în calitate de comandant de companie în cadrul trupelor de securitate, nu s-a făcut dovada, în sensul cerut prin art. 506

2

alin. (1) C. pen. anterior, potrivit căruia „documentele și datele care constituie secrete de stat sunt cele stabilite prin hotărâre a Consiliului de Miniștri, publicată spre cunoștință generală”.

Așa fiind, se constată că fapta inculpatului D.Gh., de a fi deținut unele regulamente, instrucțiuni și alte publicații militare, precum și unele conspecte și planuri privind activități desfășurate de el în calitate de comandant de companie, cu mențiunea strict secret, dar fără să fie din cele la care se referă art. 506

2

C. pen. anterior, nu întrunește, sub aspectul laturii obiective și al celei subiective, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 506 alin. (1) C. pen. anterior sau ale unei alte infracțiuni.

În consecință, constatându-se existența cazului de casare prevăzut în art. 410 partea I pct. 2 teza I C. proc. pen., urmează ca, în conformitate cu art. 414

1

alin. (1), cu referire la art. 385

15

pct. 2 lit. b) din același cod, să se admită recursul în anulare și să se dispună achitarea celor trei inculpați, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunile ce li s-au reținut în sarcină.

Totodată, mai urmează a se dispune ca onorariile de avocat, pentru apărarea din oficiu a inculpaților, să fie plătite din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 567 din 14 noiembrie 1957 a Tribunalului Militar de Mare Unitate Timișoara, deciziei nr. 1 din 3 ianuarie 1958 a Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Militară și deciziei nr. 266 din 1 septembrie 1958 a Tribunalului Suprem – Colegiul Militar.

Casează hotărârile atacate.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul D.Gh. pentru săvârșirea infracțiunilor de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior și de deținere, în afara îndatoririlor de serviciu, de documente ce constituie secrete de stat, prevăzută de art. 506 alin. (1) C. pen. anterior, pe inculpatul A.V., pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, iar pe inculpata S.T., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 121 pct. 1 și art. 123 alin. (5) raportate la art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior.

Înlătură pedeapsa complementară a confiscării totale a averii, aplicată inculpatei S.T.

Onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 600.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 26 aprilie 2004.