ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 715/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 715/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 725

din 27 mai 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost

condamnat inculpatul C.N. la câte 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C.

pen., pentru săvârșirea a două fapte de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În conformitate cu art. 83 C.

pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3031 din 19 octombrie 2001 a

Judecătoriei Medgidia, urmând să execute această pedeapsă alături de fiecare

din pedepsele de mai sus, câte 10 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000 a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.

În conformitate cu art. 83 C.

pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3031 din 19 octombrie 2001 a

Judecătoriei Medgidia, urmând să execute această pedeapsă alături de pedeapsa

de mai sus, 2 ani și 2 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa 10 ani și 2 luni închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în

condițiile art. 65 C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a

dedus prevenția de la 10 iulie 2003 la 27 mai 2004 și în baza art. 350 C. proc.

pen., cu referire la art. 160

b

alin. (2) C. pen., a menținut starea

de arest.

În baza art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen., a

condamnat pe inculpata Z.F. la câte 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C.

pen. (două fapte).

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000 a fost condamnat aceeași inculpată la 2 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa 6 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile

art. 65 C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a

dedus prevenția de la 10 iulie 2003 la 27 mai 2004 și în baza art. 350 C. proc.

pen., cu referire la art. 160

b

alin. (2) C. pen., a menținut starea

de arest.

În baza art. 17 din Legea

143/2000 a dispus confiscarea cantității de 0,69 grame heroină și 4,1 heroină

depusă la I.G.P., poliția sector 3 la 10 iulie 2003.

A obligat inculpații la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 9 iulie 2003, în

urma denunțului N.I., organele de poliție din cadrul B.C.P.P.T.C. sector 3 au

organizat un flagrant în vederea depistării numitului M., care locuiește în

București și care comercializează droguri.

În acest sens, în seara

zilei de 10 iulie 2003 s-au pus la dispoziția denunțătorului 4 bancnote de

500.000 lei, ale căror serii au fost menționate în procesul-verbal și care au

fost marcate cu praf galben fluorescent.

Denunțătorul și prietena sa,

martora C.E., însoțiți de organele de poliție s-au deplasat la această adresă

și după aproximativ 15 minute s-au întors și au predat polițiștilor 4 doze

heroină, descriind persoana care a vândut drogul și care a fost ulterior

identificate ca fiind inculpatul C.N.

Denunțătorul a declarat că

inculpatul a strigat pe geamul de la bucătăria apartamentului său o persoană de

sex feminin, identificată ulterior ca fiind inculpata Z.F., iar aceasta i-a dat

4 doze heroină prin geamul bucătăriei sale.

În aceeași noapte și

procedând în același mod, denunțătorul a mai cumpărat de la inculpat încă 5

doze heroină, în jurul orelor 3,20 și imediat, organele de poliție au intrat în

apartamentul inculpatului C.N.

La percheziție, în

apartamentul inculpatului C.N. nu s-au găsit droguri, nici asupra sa, dar pe

ambele palme ale acestuia s-au prelevat urme de praf galben fluorescent.

Inculpatul C.N. a precizat

că dozele de heroină i le-a dat vecina sa Z.F., care locuiește în apartamentul

alăturat și tranzacția era efectuată prin ferestrele celor două apartamente.

Cu ocazia percheziției,

inculpata Z.F. a aruncat pe geam o pungă care a căzut în dreptul apartamentului

său și în care s-a constatat ulterior că se aflau 105 pliculețe cu 4,1 grame

heroină.

În drept, faptele

inculpaților C.N. și Z.F. au fost încadrate în dispozițiile art. 2 alin. (2)

din Legea 143/2000, respectiv trafic de droguri de mare risc.

Împotriva sentinței au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații C.N. și Z.F.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

București a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate sub

următoarele aspecte:

- greșita individualizare a

pedepsei aplicate inculpatei Z.F., în sensul că aceasta este prea blândă în

raport cu fapta comisă;

- omisiunea de a se aplica

dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

- greșita confiscare a

cantităților de 0,69 grame heroină și 4,1 grame heroină, fără ca acestea să fie

diminuate cu gramajul folosit în cadrul analizelor de laborator.

Inculpatul C.N. a criticat

sentința pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul

că aceasta este prea aspră în raport de fapta comisă și de datele sale

personale.

În ceea ce privește apelul

declarat de inculpata Z.F., se constată că aceasta și-a retras apelul la termenul

din 19 iulie 2004, fiind consemnată împrejurarea în încheierea de la acea dată.

Prin decizia nr. 775 din 27

octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva

sentinței penale nr. 725 din 27 mai 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția

I penală, în dosarul nr. 6030/2003.

S-a desființat parțial

sentința penală nr. 725 din 27 mai 2004 a Tribunalului București, secția I

penală și în fond:

S-a constatat că prima probă

în cantitate de 0,69 grame heroină s-a consumat integral în procesul analizelor

de laborator.

S-a dispus confiscarea

cantității de 3,48 grame heroină rămasă în urma analizelor de laborator a celei

de-a doua probă de 4,1 grame heroină.

S-a dispus distrugerea

cantității confiscate de 3,48 grame heroină.

S-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul C.N., declarat împotriva aceleiași sentințe.

S-a dedus prevenția ambilor

inculpați de la 10 iulie 2004 la zi și s-a menținut starea arestării preventive

a inculpaților.

S-a luat act de retragerea

apelului de către inculpata Z.F.

Au fost obligați apelanții

inculpați la câte 900.000 lei cheltuieli judiciare statului din care câte

400.000 lei, onorariile avocaților din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei

individualizări a pedepselor aplicate inculpatei Z.F., nejustificându-se

reținerea circumstanțelor atenuante în raport de activitatea infracțională de

lungă durată desfășurată de inculpată (aceasta fiind cercetată și în alt dosar

pentru fapte concurente), de atitudinea sa nesinceră în faza de urmărire

penală, de contribuția majoră la săvârșirea faptei de trafic de droguri

(inculpatul C.N. desfășurând, în principal, activități de intermediere), precum

și de cantitatea mare de droguri deținută în vederea comercializării, peste 100

pliculețe.

Totodată, împotriva aceleași

decizii, au declarat recurs și cei doi inculpați, criticând-o sub același

aspect, al individualizării pedepselor, solicitând reducerea acestora.

Examinând decizia recurată

prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., Curtea constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București și inculpatul C.N. sunt nefondate.

parte, pedepsele aplicate inculpatei Z.F. au fost dozate corespunzător,

avându-se în vedere atât modul și împrejurările săvârșirii faptelor, gradul de

pericol social concret al acestora, limitele de pedeapsă prevăzute de textele

de lege ce încriminează infracțiunile pentru săvârșirea cărora a fost

condamnată, cât și circumstanțele personale ale inculpatei, necunoscută cu

antecedente penale și cu o atitudine sinceră în faza de cercetare

judecătorească. Totodată, s-a avut în vedere și nivelul scăzut de cultură al

inculpatei, de natură a determina o apreciere necorespunzătoare a dimensiunii

antisociale a faptelor sale.

Pentru aceste motive, nu se

justifică înlăturarea circumstanțelor atenuate reținute în favoarea inculpatei,

neputându-se însuși susținerea din motivele de recurs ale parchetului în sensul

că recunoașterea faptelor, survenită în faza de judecată, este o poziție

procesuală de conjunctură. De asemenea, faptul că inculpata este cercetată

într-un alt dosar pentru fapte concurente, nu are relevanță atâta vreme cât

vinovăția acesteia nu s-a stabilit printr-o hotărâre de condamnare definitivă,

care să înfrângă prezumția de nevinovăție. Pe de altă parte, existența

concursului de infracțiuni va fi avut în vedere la stabilirea pedepsei pentru

fapta care va fi judecată ultima.

recursul inculpatului C.N., acesta este nefondat întrucât inculpatul nu este la

prima încălcare a legii penale, el beneficiind anterior de clemență prin

suspendarea condiționată a unei pedepse față de care, prin hotărârea criticată,

s-a făcut aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 83 C. pen. Totodată,

atitudinea sinceră a inculpatului a fost avută în vedere atunci când i s-au

aplicat pedepse dozate în cuantumul minim prevăzut de lege pentru faptele mai

grave, de trafic de droguri de mare risc, neputând constitui temei pentru

reducerea cuantumului pedepselor sub acest minim, mai ales că inculpatul a fost

condamnat în prezenta cauză pentru un concurs de 2 fapte de trafic de droguri

și o faptă de deținere de droguri în vederea consumului, nedându-se eficiență

acestei cauze de agravare a pedepsei.

declarat de inculpata Z.F., ce vizează reducerea pedepsei, acesta este inadmisibil,

în raport de împrejurarea că, la data de 19 iulie 2004, apelanta - inculpată

și-a retras apelul. Potrivit dispozițiilor art. 385

1

alin. (4) C.

proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora

persoanele, prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului sau când apelul

a fost retras. Totodată, potrivit tezei a II a aceluiași alineat, persoanele

prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel,

chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost

modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare. În

speță, sentința a fost modificată în apel doar cu privire la cantitatea de

droguri confiscată în vederea distrugerii, menținând sentința inclusiv sub

aspectul individualizării pedepsei, criticat de recurenta inculpată.

Pentru aceste considerente,

având în vedere dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile formulate de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București și inculpatul C.N., iar în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) din același cod va respinge ca inadmisibil recursul declarat de

inculpata Z.F.

Conform dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar

în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurenții – inculpați vor fi

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de

inculpatul C.N., împotriva deciziei penale nr. 775 din 27 octombrie 2004 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de inculpata Z.F. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, perioada reținerii și a arestării preventive de la 10

iulie 2003, la 31 ianuarie 2005.

Obligă pe recurenți la plata

sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 ianuarie 2005.