ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 392/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele; Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 937 din 14 decembrie 2001 a admis acțiunea precizată și completată formulată de reclamanta N.I., în nume propriu și în calitate de moștenitoare legală, constatând că imobilul înscris C.F. nr. 5599 Timișoara, nr.top 11808 compus din casă cu un etaj și curte în suprafață de 650 mp situat în Timișoara, a trecut în proprietatea Statului Român fără titlu valabil. A dispus radierea din C.F. nr. 5599 Timișoara a dreptului de proprietate înscris în favoarea Statului Român cu privire la imobilul sus-menționat sub nr.top 11808 precum și a dreptului de folosință evidențiat în aceeași C.F.

în favoarea Ministerului Sănătății. A dispus restabilirea situației în C.F. anterioară naționalizării prin reînscrierea dreptului de proprietate al antecesorilor reclamantei defuncții G.Ș. și soția, născută P.O. A obligat pârâții să lase în netulburată posesie și folosință reclamantei imobilul. Apelurile declarate de Consiliul Local Timișoara al Municipiului Timișoara, Ministerul Sănătății și Familiei, D.S.P. Timiș și Spitalul Clinic Municipal Timișoara au fost admise prin decizia civilă nr. 59 din 18 aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara, care a schimbat în tot sentința, respingând ca nefondată acțiunea precizată și completată. Curtea Supremă de Justiție prin decizia nr. 4108 din 17 octombrie 2003 a respins ca nefondat, recursul declarat de reclamantă înlăturând ca atare motivele circumscrise art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc.

civ. privind încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, art. 1 din Decretul nr. 302/1948 și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Invocând art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. reclamanta a formulat contestație în anulare împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție, cerând rejudecarea recursului. În motivarea contestației în anulare a susținut că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale decurgând, din reținerea valabilității titlului de preluare a imobilului de către stat prin neluarea în seamă a înscrisurilor aflate la dosar atestând cu evidență o situație de fapt contrară. Contestația în anulare este neîntemeiată. Prima teză a art. 318 C. proc.

civ. invocată de contestatoare se referă la dezlegarea dată recursului ca urmare a unei greșeli materiale în legătură cu aspectele formulate de judecătorii și care au avut drept consecință pronunțarea soluției greșite. Din cercetarea cazurilor în contestație în anulare specială susmenționată rezultă că această cale extraordinară de atac urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură și nu se referă la probleme de fond, legate de probele administrate și la situația faptelor la care se referă litigiul dintre părți. Cu alte cuvinte această cale de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale, urmărindu-se deci repunerea părții în drepturile ce i-au fost nesocotite.

În raport cu cele expuse anterior și având în vedere motivele invocate, privind anularea hotărârii pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de petenta N.I. împotriva deciziei nr. 4108 din 17 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 21 ianuarie 2005.