ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 392/2005

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Tribunalul Timiș, prin sentința civilă

nr. 937 din 14 decembrie 2001 a admis acțiunea precizată și completată formulată

de reclamanta

N.I., în nume propriu și în calitate de moștenitoare

legală, constatând că imobilul înscris C.F. nr. 5599 Timișoara, nr.top 11808

compus din casă cu un etaj și curte în suprafață de 650 mp situat în Timișoara,

a trecut în proprietatea Statului Român fără titlu valabil. A dispus radierea

din C.F. nr. 5599 Timișoara a dreptului de proprietate înscris în favoarea

Statului Român cu privire la imobilul sus-menționat sub nr.top 11808 precum și

a dreptului de folosință evidențiat în aceeași C.F. în favoarea Ministerului

Sănătății.

A dispus restabilirea situației în C.F.

anterioară naționalizării prin reînscrierea dreptului de proprietate al

antecesorilor reclamantei defuncții G.Ș. și soția, născută P.O.

A obligat pârâții să lase în netulburată

posesie și folosință reclamantei imobilul.

Apelurile declarate de Consiliul Local

Timișoara al Municipiului Timișoara, Ministerul Sănătății și Familiei, D.S.P.

Timiș și Spitalul Clinic Municipal Timișoara au fost admise prin decizia civilă

nr. 59 din 18 aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara, care a schimbat în tot

sentința, respingând ca nefondată acțiunea precizată și completată.

Curtea Supremă de Justiție prin decizia

nr. 4108 din 17 octombrie 2003 a respins ca nefondat, recursul declarat de

reclamantă înlăturând ca atare motivele circumscrise art. 304 pct. 7, 9 și 10 C.

proc. civ. privind încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998,

art. 1 din Decretul nr. 302/1948 și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Invocând art. 318 alin. (1) teza I C.

proc. civ. reclamanta a formulat contestație în anulare împotriva deciziei Curții

Supreme de Justiție, cerând rejudecarea recursului.

În motivarea contestației în anulare a

susținut că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli

materiale decurgând, din reținerea valabilității titlului de preluare a

imobilului de către stat prin neluarea în seamă a înscrisurilor aflate la dosar

atestând cu evidență o situație de fapt contrară.

Contestația în anulare este neîntemeiată.

Prima teză a art. 318 C. proc. civ.

invocată de contestatoare se referă la dezlegarea dată recursului ca urmare a

unei greșeli materiale în legătură cu aspectele formulate de judecătorii și

care au avut drept consecință pronunțarea soluției greșite.

Din cercetarea cazurilor în contestație

în anulare specială susmenționată rezultă că această cale extraordinară de atac

urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură și

nu se referă la probleme de fond, legate de probele administrate și la situația

faptelor la care se referă litigiul dintre părți. Cu alte cuvinte această cale de

atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine

făcută în fond ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu

anumite forme procedurale, urmărindu-se deci repunerea părții în drepturile ce

i-au fost nesocotite.

În raport cu cele expuse anterior și

având în vedere motivele invocate, privind anularea hotărârii pentru că

judecata nu a fost bine făcută în fond, contestația în anulare va fi respinsă

ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondată contestația în anulare formulată de petenta N.I. împotriva

deciziei nr. 4108 din 17 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 21 ianuarie

2005.