ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3148/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 7 februarie

2003, reclamanta Casa județeană de pensii Timiș a solicitat în contradictoriu

cu pârâtul Primarul municipiului Timișoara anularea dispoziției nr. 10 din 6

ianuarie 2003 emisă în baza Legii nr. 10/2001.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

prin notificarea adresată Primăriei municipiului Timișoara la data de 13

februarie 2002, reclamanta a solicitat restituirea imobilului situat în

Timișoara, compus din clădiri (casă cu 5 etaje) și teren, imobil ce a aparținut

Ministerului Sănătății și Ocrotirilor Sociale al cărei succesor este

reclamanta.

Prin dispoziția nr. 10 din 6

ianuarie 2003, emisă de Primarul municipiului Timișoara s-a respins cererea de

restituire în natură a imobilului și s-a dispus înaintarea notificării spre

competentă soluționare Ministerului Educației Naționale, cu motivarea că în

anul 1999 imobilul în litigiu a trecut în administrarea acestei instituții.

Prin sentința civilă nr. 578 din 24

iunie 2003, Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de reclamantă,

reținând în esență că aceasta are posibilitatea, în funcție de regimul juridic

al bunului, fie să apeleze la acțiune în revendicare, întemeiată pe

dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, cu condiția să nu existe

legi speciale, care să reglementeze măsuri reparatorii, fie să continue

procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, în modalitatea arătată în dispoziția

contestată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta, apel ce a fost respins prin decizia civilă nr. 159

din 4 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, cu motivarea că

reclamanta are posibilitatea de a solicita restituirea imobilului pe calea

acțiunii în revendicare, în situația în care imobilul nu face obiectul unei

legi speciale de reparație.

Împotriva deciziei pronunțate de

instanța de apel a declarat recurs Casa județeană de pensii Timiș,

întemeindu-și motivarea pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 174

alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte

drepturi de asigurări sociale și Legii nr. 215/2001 privind administrația

publică locală.

În motivarea recursului nu se arată

care sunt considerentele pentru care decizia instanței de apel este nelegală,

fiind practic „reprodusă” motivarea din acțiunea introductivă, cu toate că este

invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor urma:

Decizia instanței de apel nu poate

fi analizată sub aspectul unor motive de nelegalitate întrucât, așa cum s-a

precizat anterior, acestea nu au fost arătate și dezvoltate în recursul declarat

de reclamantă, aceasta limitându-se doar la „reproducerea” motivării cuprinse

în acțiunea introductivă și invocării dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Trecând însă peste acest aspect,

recursul reclamantei va fi respins ca nefondat, reținându-se următoarele

considerente, altele decât cele avute în vedere de către instanța de apel.

Potrivit extrasului de Carte

funciară (fila 9 dosar fond), la data de 24 februarie 1941 imobilul ce face

obiectul litigiului era proprietatea Statului Român, prin Ministerul Sănătății

și Ocrotirilor Sociale.

Ulterior, la data de 21 ianuarie

1953, imobilul a fost transferat Confederației Generale a Muncii din Republica

Populară Română, iar în anul 1999 a trecut în administrarea Ministerului

Educației Naționale.

Casa județeană de pensii Timiș

pretinde restituirea acestui imobil, ca succesoare a Ministerului Sănătății și

Ocrotirilor Sociale.

Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, “ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale

unităților administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente,

regiile autonome, companiile sau societățile naționale, societățile comerciale

cu capital de stat, precum și cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea

de persoane îndreptățite și nu fac obiectul prezentei legi.

Prin urmare, imobilul a cărui

restituire în natură se solicită nu face obiectul Legii nr. 10/2001, iar

reclamanta Casa județeană de pensii Timiș nu are calitatea de persoană

îndreptățită în accepțiunea Legii nr. 10/2001, conform dispozițiilor art. 3

alin. (2) din legea menționată.

Pentru considerentele expuse

anterior, recursul va fi respins ca nefondat, văzând și dispozițiile art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta Casa județeană de pensii Timiș împotriva deciziei nr. 159 din 4

noiembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2005.