ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7194/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Casa Județeană de Pensii Timiș a

contestat în fața Tribunalului Timiș, dispoziția nr. 3 din 6 ianuarie 2003 prin

care Primarul municipiului Timișoara i-a respins cererea de restituire în

natură a imobilului din Timișoara, dispoziție emisă potrivit Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 577 din 24

iunie 2003 Tribunalul Timiș a respins acțiunea ca nefondată.

S-a reținut în esență în motivarea

acestei soluții că în temeiul art. 174 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 a

pensiilor, revendicarea bunurilor ce au aparținut asigurărilor sociale se poate

cere, în principiu, potrivit dreptului comun. Iar Legea nr. 213/1998 privind

proprietatea publică prevede competența instanțelor de a se pronunța în cadrul

unor acțiuni de revendicare asupra valabilității titlului statului numai în

cazul inexistenței unor legi speciale.

Cum o asemenea lege specială există,

Legea nr. 10/2001, iar reclamanta a notificat potrivit acestei legi, dispoziția

nr. 3/2003 emisă de pârât este legală, prevăzând trimiterea dosarului la Autoritatea

pentru Privatizare și Inspectoratul Școlar, întrucât imobilul pretins este

proprietatea unei societăți privatizate, SC S. și a Inspectoratul Școlar

Județean.

Apelul declarat de reclamantă a fost

respins prin decizia civilă nr. 185 din 19 noiembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

S-a reținut în motivare că în mod

corect, nefiind deținător în sensul art. 20 din Legea nr. 10/2001, în mod

corect primarul municipiului Timișoara a dispus trimiterea cererii la cele două

persoane juridice deținătoare.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal reclamanta a declarat recurs, prin care a invocat motivul de casare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În esență, se susține că

„notificarea” adresată Primarului s-a făcut nu în temeiul Legii nr. 10/2001, ci

în executarea obligației impuse de art. 174 alin. (4) din Legea nr. 19/2000,

potrivit cu care „CNPAS și casele teritoriale de pensii au obligația și dreptul

să revendice bunurile imobile care au aparținut asigurărilor sociale (....) și

care au fost trecute în proprietatea statului sau a altor persoane juridice”.

La cererea instanței intimata a

trimis copia dosarului întocmit ca urmare a notificării adresate de reclamantă.

Recursul nu este fondat, urmând a fi

respins pentru următoarele considerente.

Revendicarea unor bunuri preluate de

stat sau de alte persoane juridice, de către cel care se pretinde proprietar,

sau succesor al fostului proprietar, se putea face în condițiile Legii nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia potrivit dreptului

comun, în fața instanțelor judecătorești competente, în lipsa unor legi

speciale de reparație [art. 6 alin. (2)].

După apariția Legii nr. 10/2001,

retrocedarea bunurilor pretinse preluate abuziv de către stat sau alte persoane

juridice în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 se poate dispune numai cu

respectarea procedurii și a dispozițiilor acestei legi speciale de reparație.

Reclamanta a urma procedura acestei

legi, depunând notificare, care a fost soluționată corect de Primar prin

dispoziția atacată.

Textul din legea pensiilor, invocat

de recurentă putea fi invocat de aceasta în cadrul unei acțiuni în revendicare

de drept comun, pe care avea posibilitatea să o promoveze anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001.

Ca atare, în mod legal intimata a

emis dispoziția atacată soluția menținută corect de ambele instanțe.

În consecință, recursul se privește

ca nefondat și se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de reclamanta Casa județeană de Pensii Timiș împotriva deciziei nr. 185

din 19 noiembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2005.