ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2334/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12

septembrie 2003 la Judecătoria Moreni, reclamantul D.M. din comuna Gura Ocniței,

jud. Dâmbovița a chemat în judecată spre a fi obligat să-i permită trecerea pe

terenul său, pe pârâtul B.V.I. din aceeași localitate.

Reclamantul a susținut că este

proprietarul unui teren agricol înfundat și că singura cale de acces posibilă

la drumul public, care a existat în fapt în trecut, a fost blocată de pârât,

care pretinde că ar trece pe proprietatea sa.

Pârâtul s-a opus la admiterea

acțiunii, susținând că reclamantul are și alte posibilități de trecere la

drumul public, existând de altfel o cale de acces trasată de autoritățile

locale, care este folosită și de alți vecini.

Judecătoria Moreni a respins

acțiunea ca nefondată prin sentința civilă nr. 1034 din 2 decembrie 2003.

În motivarea hotărârii s-a arătat că

cererea nu îndeplinește cerințele art. 616 C. civ., întrucât calea de acces ce

se cere a fi stabilită pe terenul proprietatea pârâtului nu este singurul drum

de trecere pentru reclamant, care are la dispoziție o cale creată în zonă în

acest scop și totodată pentru că l-ar împiedica pe pârât să-și folosească

normal și netulburat proprietatea, îngrădită și redusă ca dimensiuni.

Hotărârea primei instanțe a fost

confirmată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, care prin decizia nr.

1227 din 20 aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantului.

În raport de motivele apelului,

rejudecând cauza după completarea raportului de expertiză efectuat la judecata

în fond, instanța de apel a reținut la rândul său că reclamantul are asigurată

trecerea de la proprietatea sa la drumul public pe terenul proprietatea

Primăriei Gura Ocniței, pe care o folosește în prezent.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs reclamantul D.M., care, invocând lipsa de temei legal a

soluției, aplicarea greșită a legii și nesocotirea unor mijloace de probă

esențiale pentru stabilirea împrejurărilor cauzei, a susținut, în esență, că

împotriva constatărilor expertizei și a declarațiilor martorilor, instanța de

apel a reținut, atât existența unei căi de acces pe terenul Primăriei, cât și

faptul că trecerea ce se solicita a fi deblocată de pârât, este de natură să-i

afecteze dreptul de proprietate, în condițiile în care acesta ocupă peste

titlul său de proprietate, exact suprafața de 300 mp pe care se afla drumul de

trecere.

Recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 617-618 C.

civ., trecerea de la un loc înfundat la calea publică, prevăzut de art. 616 din

lege, trebuie regulat făcută pe partea cea mai scurtă de la fondul închis la

drumul public alegându-se totodată trecerea cel mai puțin păgubitoare pentru

proprietarul terenului pe care urmează a fi deschisă.

Dispozițiile legale menționate nu au

fost avute în vedere la soluționarea cauzei, instanțele, atât în fond, cât și

în apel, socotind că de la fondul proprietatea reclamantului la drumul public

se poate folosi un drum deschis pe lângă proprietățile altor proprietari din

zonă, pe terenul proprietatea Primăriei.

Numai că prin suplimentul la

raportul de expertiză efectuat în apel, expertul a învederat instanței o serie

de neajunsuri pentru care nu a fost posibilă nici identificarea corectă în

teren a fondului proprietatea pârâtului, nici existența unei suprafețe de teren

proprietatea comunei care ar permite trasarea legală, regulată a unui alt drum

decât cel solicitat de reclamant.

Din constatările expertului tehnic

desemnat de instanță rezultă, totodată că atât parcela pârâtului, care ar

folosi o suprafață mai mare decât aceea la care este îndreptățit potrivit

titlului de proprietate, cât și terenurile în vecinătate atribuite altor

proprietari, ar fi amplasate greșit față de modul în care au fost identificate

în actele de proprietate.

Din cele menționate nu rezultă

așadar nici dacă fondul reclamantului este sau nu înfundat în sensul art. 616 C.

civ., nici dacă drumul ce se solicita a fi deschis ca fiind cel mai scurt,

afectează sau nu proprietatea pârâtului, întrucât amplasamentul acesteia în

conformitate cu titlul de proprietate nu a fost verificată.

Ca urmare, recursul se va admite, cu

consecința casării hotărârii atacate, precum și a sentinței primei instanțe,

căreia i se va trimite cauza spre rejudecare în vederea stabilirii raporturilor

reale dintre fonduri în considerarea dispozițiilor art. 617-618 C. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul D.M. împotriva deciziei nr. 1227 din 20 aprilie 2004 a Curții de

Apel Ploiești, secția civilă.

Casează decizia, precum și sentința

nr. 1034 din 2 decembrie 2003 a Judecătoriei Moreni și trimite cauza pentru

rejudecare, la aceeași judecătorie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 23 martie 2005.