ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 633/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 278/CA/2003,

pronunțată la data de 30 iunie 2003, în dosarul nr. 1971/CA/2003, Curtea de

Apel Oradea, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de

reclamanta A.S. și a anulat hotărârea nr. 436 din 7 aprilie 2003, emisă de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare, care a fost obligată să-i recunoască acestea,

calitatea de beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999.

Pentru a pronunța această soluție, curtea

de apel a reținut că familia reclamantei a fost nevoită să se refugieze din

Ardealul de Nord, după data de 6 septembrie 1940, ca urmare a persecuțiilor

exercitate din motive etnice, iar reclamanta s-a născut în localitatea de

refugiu a părinților săi, astfel că aceasta are statutul conferit de

prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs, Casa Județeană de Pensii Satu Mare, susținând, în esență, că instanța

de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile legale în materie,

care se referă la persoanele strămutate sau care au fost nevoite să se

refugieze, or reclamanta a fost născută ulterior refugierii părinților săi, din

localitatea de domiciliu, asupra sa nefiind exercitate persecuții din motive

etnice.

Recursul este nefondat.

Este necontestat faptul că reclamanta

s-a născut la data de 5 august 1941, la Comlosu Mare, județul Timiș unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile limitativ

prevăzute de lege.

Din interpretarea prevederilor

ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din

motive etnice:

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Cu această motivare, soluția curții

de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca

neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 278/CA/2003 din 30

iunie 2003, a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 februarie 2005.