ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 830/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, sub nr. 2624/2004, K.T. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană

de Pensii Caraș-Severin, solicitând anularea hotărârii nr. 253 din 4 februarie

2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia de a-i acorda drepturile prevăzute

de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată.

În motivarea acțiunii, reclamanta

a arătat că neîntemeiat, pârâta i-a respins cererea de acordare a calității de refugiată,

cu toate că s-a strămutat din localitatea Umbrărești, județul Galați, în orașul

Bocșa Română.

Prin sentința civilă nr. 270/F

din 10 mai 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta K.T., împotriva pârâtei

Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin. A anulat hotărârea nr. 253 din 4

februarie 2004, emisă de pârâtă pe care a obligat-o să elibereze pe seama

reclamantei, o nouă decizie, prin care să-i acorde drepturile prevăzute de Legea

nr. 189/2000, modificată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut din declarațiile martorilor, că reclamanta

s-a născut în județul Galați și în anul 1944 a venit în orașul Bocșa Română, ca

refugiată, unde a locuit până în anul 1957, când și-a schimbat domiciliul în

Reșița.

Împotriva sentinței sus-menționate

a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, care a motivat, în

esență, că reclamanta nu a făcut dovada refugiului, cu acte oficiale.

Recursul este nefondat.

Art. 4 alin. (2) din H.G. nr.

127/2992 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999,

privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, din motive etnice, prevede că dovada încadrării în situațiile prevăzute

la art. 1, în lipsa actelor, se poate face prin declarație cu martori.

În speță, din declarațiile

autentificate ale martorilor C.M. și D.A., rezultă că reclamanta s-a născut în

județul Galați și în 1944 a venit în orașul Bocșa Română, ca refugiată, unde a

locuit până în anul 1957, când și-a schimbat domiciliul în Reșița.

Drepturile vor fi acordate, însă,

numai până la data limită prevăzută de actul normativ enunțat, respectiv până

la 6 martie 1945.

În consecință, sentința

instanței de fond este legală și temeinică, astfel că recursul declarat în

cauză urmează să fie respins ca atare, în temeiul art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 270/F

din 10 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2005.