ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 830/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, sub nr. 2624/2004, K.T. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, solicitând anularea hotărârii nr. 253 din 4 februarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia de a-i acorda drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că neîntemeiat, pârâta i-a respins cererea de acordare a calității de refugiată, cu toate că s-a strămutat din localitatea Umbrărești, județul Galați, în orașul Bocșa Română. Prin sentința civilă nr. 270/F din 10 mai 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta K.T., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin.

A anulat hotărârea nr. 253 din 4 februarie 2004, emisă de pârâtă pe care a obligat-o să elibereze pe seama reclamantei, o nouă decizie, prin care să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, modificată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut din declarațiile martorilor, că reclamanta s-a născut în județul Galați și în anul 1944 a venit în orașul Bocșa Română, ca refugiată, unde a locuit până în anul 1957, când și-a schimbat domiciliul în Reșița. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, care a motivat, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada refugiului, cu acte oficiale. Recursul este nefondat. Art. 4 alin. (2) din H.G.

nr. 127/2992 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, prevede că dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1, în lipsa actelor, se poate face prin declarație cu martori. În speță, din declarațiile autentificate ale martorilor C.M. și D.A., rezultă că reclamanta s-a născut în județul Galați și în 1944 a venit în orașul Bocșa Română, ca refugiată, unde a locuit până în anul 1957, când și-a schimbat domiciliul în Reșița. Drepturile vor fi acordate, însă, numai până la data limită prevăzută de actul normativ enunțat, respectiv până la 6 martie 1945. În consecință, sentința instanței de fond este legală și temeinică, astfel că recursul declarat în cauză urmează să fie respins ca atare, în temeiul art. 312 C. proc.

civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 270/F din 10 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2005.