ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.12.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9030/2004

HOTĂRÂRE
15.12.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9030/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

8 noiembrie 2004, la Curtea de Apel Timișoara, SC C.A. SRL Arad a declarat

recurs, împotriva sentinței civile nr. 418/2004, pronunțată la 18 octombrie

2004, de Curtea de Apel Timișoara, solicitând casarea hotărârii recurate,

pentru nelegalitate.

În motivarea recursului, s-a

susținut că în mod greșit instanța de fond a respins cererea formulată de

recurenta-reclamantă, ca inadmisibilă, în considerarea faptului că procesul-verbal

atacat, înscriindu-se într-o procedură cuprinsă în norme cu caracter

sanitar-veterinar, nu constituie act administrativ în sensul art. 1 din Legea nr.

29/1990. Sub acest aspect, recurenta a susținut că punerea sub sechestru

veterinar este o manifestare de voință în mod unilateral, obligatoriu și

executoriu, prin care s-au executat în concret legile sanitar veterinare.

Ca atare, procesul-verbal de

punere sub sechestru nr. 448/2004, emis de Direcția Sanitar-Veterinară, prin

care 24.192,35 kg carne de pui congelată primită din import, a fost indisponibilizată

în depozitul SC F. SA, este act administrativ.

S-a mai susținut

împrejurarea că O.G. nr. 42/2004 nu trimite la instanța de contencios

administrativ, pentru soluționarea litigiilor legate de aplicarea acesteia, nu

semnifică faptul că nu se aplică Legea nr. 29/1990.

Pe fondul cauzei, recurenta

a susținut că în cauză s-au recoltat probe dintr-un singur lot de carne,

conform proceselor-verbale nr. 453 din 8 iunie 2004 și nr. 454/2004, din

containerul HLX x 4673429-8, primit în portul Constanța, de la producătorul

american G.C.

La analiza

sanitar-veterinară efectuată, s-a constatat infestarea cărnii cu Salmonela de

tip B.

Recurenta a susținut că

potrivit Ordinului comun al M.A.A.P., M.S.F. și Autorității N.P.C. nr. 206/447

și nr. 86/2004, „verificarea calității de carne de pasăre se face prin

verificarea loturilor de produs. Lotul va fi format din cantitatea de carne de

pasăre provenită de la același furnizor, în aceeași zi de fabricație, din

același sortiment, din aceeași specie, tip de prelucrare de la același

producător”.

Recurenta susține că în

cauză în mod greșit prelevarea de probe s-a făcut dintr-un singur lot de

produse.

Autoritatea Națională

Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a formulat întâmpinare, prin

care a susținut că procesul-verbal de punere sub sechestru, nr. 448 din 16

iunie 2004, nu are caracter de act administrativ. Recurentul-reclamant, prin

activitatea sa, exercită o faptă de comerț, deci una din părțile în litigiu

este comerciant, iar actul contestat este un act tehnic prevăzut printr-o lege

specială - O.G. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și

pentru siguranța alimentelor, aprobată prin Legea nr. 215/2004, urmând o altă

procedură judiciară.

Recoltarea de probe, măsură

strict tehnică, are consecința prevăzută de art. 11 lit. j) - sechestru

veterinar care își păstrează specificitatea.

Se mai arată că Direcția

Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Constanța nu este un organ

al administrației publice care, în exercitarea atribuțiilor funcționale, emite

acte administrative ce pot fi atacate în condițiile Legii nr. 29/1990, cale

neprevăzută, de altfel, de O.G. nr. 42/2004.

Sechestrarea întregii

cantități de marfă, a precizat intimata (ca urmare a analizelor efectuate), s-a

făcut în temeiul art. 26 și 27 din Ordinul M.A.A.P. nr. 400/2001 pentru

aprobarea normei sanitar-veterinare privind admiterea la import a produselor de

origine animală. Aceste norme prevăd măsura sechestrului sanitar-veterinar și

retragerea din consum, pe răspunderea și cheltuiala importatorului, a

transporturilor de produse de origine animală importate, care nu îndeplinesc

condițiile de securitate pentru consumator, atestate prin examene de laborator.

Intimata a mai precizat că:

în cazul unui transport de produse de origine animală importat (în acest caz,

carne pulpe inferioare, prin congelat), pentru a se admite la import,

cantitatea de marfă, din punct de vedere sanitar-veterinar, singurul act

normativ care reglementează această procedură, este norma sanitară-veterinară

aprobată prin Ordinul M.A.A.P. nr. 234/2001.

Ordinul comun al M.A.A.P., M.S.F.,

A.N.P.C nr. 206/86/447/2002, susține intimata, se aplică ulterior îndeplinirii

procedurilor de admitere la import a produselor de origine animală, ordinea aplicării

acestor acte normative făcându-se cronologic, respectiv faza de admitere la

import, din punct de vedere sanitar sau de comercializare a acesteia.

De asemenea, s-a mai

precizat că recoltarea de probe sau contra probe se aprobă și se execută, numai

de către medicul veterinar de stat, iar reexaminarea nu se face pentru

produsele necorespunzătoare bacteriologic.

Verificându-se actele cauzei,

se constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 418

din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins ca inadmisibilă în

contencios administrativ, acțiunea formulată de reclamanta SC C.A. SRL

împotriva pârâților Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară pentru Siguranța

Alimentelor București și Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor Constanța.

Sentința atacată este legală,

astfel încât recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

Obiectul acțiunii

reclamantei îl constituie cererile de: anulare a unui proces-verbal de

sechestru a unor produse de origine animală, încheiat de Direcția Veterinară și

pentru Siguranța Alimentelor Constanța și obligarea Agenției Veterinare și

pentru Siguranța Alimentelor București, de a dispune obligarea pârâtei I, la

recoltarea de produse biologice din toate loturile sechestrate și apoi analizarea

și a probei martor, depozitată împreună cu întreaga cantitate de carne

sechestrată.

Art. 1 din Legea nr. 29/1990,

stabilește că obiectul acțiunii în contencios administrativ îl reprezintă

cererea pentru obligarea autorității administrative, de a recunoaște un drept

ocrotit prin lege și lezat printr-un act administrativ sau de a fi obligată

această autoritate, la a rezolva o cerere referitoare la un asemenea drept.

În cauza de față, prin

procesul-verbal atacat, pârâtele au dispus măsura sechestrului, privind o

cantitate de carne, ceea ce reprezintă o măsură de indisponibilizare temporală

a unor bunuri și care se înscrie într-o procedură cuprinsă în norme cu caracter

sanitar-veterinare.

Legea nr. 42/2004, ce

reglementează-activitatea sanitară-veterinară, nu prevede calea de atac a unor

asemenea acte în contencios administrativ, iar procesul-verbal de sechestru

este determinat de procedura tehnică de recoltare de probe cuprinsă în Ordinul

M.A.A.P. nr. 234/2001.

Carnea infestată cu Salmonela

nu putea fi admisă la import, față de analizele efectuate, astfel încât

procesul-verbal de sechestru emis în cadrul acestei proceduri reglementate de

Legea nr. 42/2004, nu este un act administrativ supus unei eventuale contestări,

conform Legii nr. 29/1990.

Așa fiind, în mod corect

instanța de fond a considerat acțiunea formulată, ca inadmisibilă, astfel că

recursul declarat, va fi respins, în baza art. 312 C. proc. civ.

Respinge recursul declarat

de SC C.A. SRL Arad, împotriva sentinței civile nr. 418 din 18 octombrie 2004 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 decembrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-09-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2800/2003
următoarele: - reclamanta deține în patrimoniul său un număr de utilaje industriale, de personal propriu calificat și a supus prelucrării carnea de pui importată însă pentru a beneficia de facilitățile prevăzute la art.6 lit.„b” din Ordonan
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85442)
Taxe vamale. Suspendarea executării pe baza actelor de constatare și vămuire Este inadmisibilă cererea adresată instanței de contencios administrativ pentru suspendarea executării pe baza actelor de constatare și de vămuire înainte de epuiz
ÎCCJ 2009-02-11
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 736/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată în contencios administrativ, reclamanta SC A. SA Buzău a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F., D.G.A.M.C. și Direcția
ÎCCJ 2010-11-24
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5206/2010
2003 și cum clauzele acestuia reglementează toate raporturile juridice dintre părți, cenzurarea efectelor contractului este inadmisibilă pe calea Legii nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamantul,
ÎCCJ 2013-04-08
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4879/2013
C. fisc. permite reîncadrarea doar dacă tranzacția inițială nu are conținut economic. A arătat de asemenea reclamanta că actele administrative emise de recurentă sunt nelegale și din perspectiva încălcării neutralității TVA, în cauză demons
Sursă