ÎCCJ, decizie (scj.ro #85442)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85442) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Taxe vamale. Suspendarea executării pe baza
actelor de constatare și vămuire
Este inadmisibilă cererea adresată instanței de contencios administrativ
pentru suspendarea executării pe baza actelor de constatare și de vămuire
înainte de epuizarea căilor administrativ-jurisdicționale în sensul reglementat
prin art.4 din Legea nr.29/1990
.
Decizia
nr.376 din 5 februarie 2002
Societatea comercială „A” SRL a solicitat ca în contradictoriu cu
Direcția Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală Arad să se
dispună:
- suspendarea executării actelor constatatoare nr.1298-1324 din 5 iulie 2001 și
nr.1326 din 6 iulie 2001 până la soluționarea cauzei;
- anularea acelorași acte constatatoare, întocmite de Biroul vamal de control
și vămuire la interior Arad, prin care s-au recalculat taxele vamale la
importurile de carne de pui congelată și s-a stabilit o diferență de taxe
vamale, plus penalități în sumă totală de 1.119.818.215 lei;
- anularea adresei nr.29983 din 19 iunie 2001 emisă de Direcția Generală a
Vămilor.
Reclamanta a arătat, în motivarea acțiunii, de ce consideră nelegale actele
administrative atacate și a precizat că executarea sa este de natură să-i
producă o pagubă iminentă care ar putea paraliza întreaga activitate a
societății.
Curtea de Apel Timișoara – Secția comercială de contencios administrativ, prin
încheierea din 13 iulie 2001, a suspendat executarea actelor constatatoare
vamale până la soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului
nr.4981/CA/2001.
Aceeași instanță, prin încheierea din 1 august 2001, a suspendat judecarea
cauzei conform art.244 pct.1 din Codul de procedură civilă, până la
îndeplinirea procedurii administrativ-jurisdicționale.
Împotriva primei încheieri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a
Vămilor prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Arad.
Recurenta a susținut că în mod nelegal prima instanță a admis cererea de
suspendare a executării actelor administrative, deoarece la acea dată nu există
actul administrativ-jurisdicțional, anume decizia de soluționare a contestației
formulată de agentul economic la Ministerul Finanțelor Publice, conform art.1
și 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.13/2001.
Critica este întemeiată.
La data sesizării instanței de judecată cu acțiunea în anulare a actelor
constatatoare vamale precum și cu cererea reclamantei de suspendare a
executării acestor acte, căile administrativ-jurisdicționale instituite în
materie nu fuseseră epuizate.
Ca atare, în sensul art.4 din Legea nr.29/1990, acțiunea în contencios
administrativ și implicit, cererea subsecventă de suspendare, erau la data
respectivă, inadmisibile.
De altfel, reclamanta însăși a menționat în finalul acțiunii sale că împotriva
acelor acte a depus contestație la organul emitent, confirmând așadar, justețea
susținerilor din recurs.
Față de considerentele expuse s-a admis recursul și s-a casat încheierea
atacată, respingându-se cererea în discuție.