ÎCCJ, decizie (scj.ro #85442)

Taxe vamale.

Suspendarea executării pe baza actelor de constatare și vămuire Este inadmisibilă cererea adresată instanței de contencios administrativ pentru suspendarea executării pe baza actelor de constatare și de vămuire înainte de epuizarea căilor administrativ-jurisdicționale în sensul reglementat prin art.4 din Legea nr.29/1990 . Decizia nr.376 din 5 februarie 2002 Societatea comercială „A” SRL a solicitat ca în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală Arad să se dispună: - suspendarea executării actelor constatatoare nr.1298-1324 din 5 iulie 2001 și nr.1326 din 6 iulie 2001 până la soluționarea cauzei; - anularea acelorași acte constatatoare, întocmite de Biroul vamal de control și vămuire la interior Arad, prin care s-au recalculat taxele vamale la importurile de carne de pui congelată și s-a stabilit o diferență de taxe vamale, plus penalități în sumă totală de 1.119.818.215 lei; - anularea adresei nr.29983 din 19 iunie 2001 emisă de Direcția Generală a Vămilor.

Reclamanta a arătat, în motivarea acțiunii, de ce consideră nelegale actele administrative atacate și a precizat că executarea sa este de natură să-i producă o pagubă iminentă care ar putea paraliza întreaga activitate a societății. Curtea de Apel Timișoara – Secția comercială de contencios administrativ, prin încheierea din 13 iulie 2001, a suspendat executarea actelor constatatoare vamale până la soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr.4981/CA/2001. Aceeași instanță, prin încheierea din 1 august 2001, a suspendat judecarea cauzei conform art.244 pct.1 din Codul de procedură civilă, până la îndeplinirea procedurii administrativ-jurisdicționale. Împotriva primei încheieri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Vămilor prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Arad.

Recurenta a susținut că în mod nelegal prima instanță a admis cererea de suspendare a executării actelor administrative, deoarece la acea dată nu există actul administrativ-jurisdicțional, anume decizia de soluționare a contestației formulată de agentul economic la Ministerul Finanțelor Publice, conform art.1 și 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.13/2001. Critica este întemeiată. La data sesizării instanței de judecată cu acțiunea în anulare a actelor constatatoare vamale precum și cu cererea reclamantei de suspendare a executării acestor acte, căile administrativ-jurisdicționale instituite în materie nu fuseseră epuizate. Ca atare, în sensul art.4 din Legea nr.29/1990, acțiunea în contencios administrativ și implicit, cererea subsecventă de suspendare, erau la data respectivă, inadmisibile.

De altfel, reclamanta însăși a menționat în finalul acțiunii sale că împotriva acelor acte a depus contestație la organul emitent, confirmând așadar, justețea susținerilor din recurs. Față de considerentele expuse s-a admis recursul și s-a casat încheierea atacată, respingându-se cererea în discuție.