ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3834/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 127

din 22 martie 2005, Judecătoria Vălenii de Munte a dispus, în baza art. 28

1

pct. 1 lit. b) și art. 42 C. proc. pen., declinarea competenței de soluționare

a cauzei privind plângerea formulată conform art. 278

1

C. proc. pen.,

de petentul M.R.I.M. și intimații M.A. și H.D., în favoarea Curții de Apel

Ploiești.

Pentru a pronunța această

sentință, judecătoria a reținut că petentul a formulat plângere împotriva

rezoluției nr. 2560/P/2001 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1,

plângere în care solicita cercetarea numitei V.M., pentru infracțiunile

prevăzute de art. 289, art. 291 și art. 293 C. pen. Totodată, a formulat

plângere împotriva rezoluției nr. 2559/II-1/2002 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria sector 1, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

numitul M.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

De asemenea, petentul a

formulat plângere împotriva rezoluției nr. 10165/P/2002 a Parchetului de pe

lângă Judecătoria sectorului 1, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de făptuitorul H.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

184 alin. (1) și (3) C. pen.

Împotriva acestor rezoluții,

petentul s-a adresat procurorului ierarhic superior, iar ulterior a formulat în

baza art. 278

1

C. proc. pen., mai multe plângeri ce au fost

înaintate Judecătoriei sectorului 1 București, fiind înregistrate sub nr. 5985/2004.

Prin încheierea nr. 6294 din

25 noiembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a strămutat judecarea

cauzei de la Judecătoria sectorului 1 București la Judecătoria Vălenii de

Munte, menținând actele îndeplinite.

Judecătoria Vălenii de Munte

a apreciat că nu este competentă să soluționeze cauza, întrucât competența

materială revine în primă instanță Curții de Apel Ploiești, fiind determinată

de faptul că unul dintre intimați și anume M.A. este judecător la Judecătoria

Mizil din anul 1993, astfel încât în temeiul art. 28

1

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., competența de judecată în primă instanță revine curții de apel.

În fața acestei instanțe,

petentul a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen., iar instanța, prin sentința penală nr. 34 din 9 mai 2005,

pronunțată în dosarul nr. 3404/2005, a respins cererea cu motivarea că,

anterior, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizia nr. 540 din 7

decembrie 2004, publicată în (M. Of. nr. 15/5.01.2005) în sensul respingerii

unei excepții care a avut obiect identic.

Curtea de Apel Ploiești a

considerat că această decizie este definitivă și general obligatorie astfel că,

așa cum s-a arătat, a respins cererea petentului de sesizare a Curții

Constituționale privind constatarea neconstituționalității prevederilor art. 278

1

C. proc. pen.

Cu privire la competența

Curții de Apel Ploiești, instanța a constatat că faptele sesizate datează din

perioada 1968 - 1969, iar față de M.A. din 1991 când acesta îndeplinea funcția

de secretar al Primăriei Mizil.

Prima instanță, respectiv

Judecătoria Vălenii de Munte, a motivat că, în cauză, competența de

soluționare, în raport de calitatea persoanei, revine Curții de Apel Ploiești

pentru că unul dintre intimați, respectiv M.A. a devenit judecător la

Judecătoria Mizil.

Instanța superioară în

favoarea căreia s-a declinat competența, la rândul ei se consideră necompetentă

să soluționeze cauza.

Curte de Apel Ploiești constată

că intimatul M.A. a dobândit această calitate după ce pretinsele fapte pentru

care petentul a formulat plângere s-ar fi săvârșit, astfel că în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 40 alin. (2) C. proc. pen.

Din acest motiv, în baza art.

43 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și

Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Împotriva sentinței, M.R.I.M.

a declarat recurs.

Curtea constată că recursul

este tardiv.

Art. 23 din Legea nr. 47/1992

modificată prin Legea nr. 232/2002 prevede în mod expres că în această

situație, când cererea a fost respinsă, petentul poate face recurs în termen de

48 de ore de la pronunțare.

Or, el a declarat recurs la

data de 13 mai 2005 (data expedierii conform ștampilei de pe plic), iar

sentința Curții de Apel Ploiești a fost pronunțată pe 9 mai 2005.

Cu privire la competența de

soluționare a plângerii, Curtea constată că în cauză Judecătoria Vălenii de

Munte este instanța competentă.

Potrivit art. 40 alin. (2) C.

proc. pen., dobândirea calității după săvârșirea infracțiunii nu determină

schimbarea competenței, cu excepția infracțiunilor săvârșite de anumite categorii

de persoane, prevăzute în mod expres la art. 29 pct. 1 C. proc. pen., între

care însă nu figurează funcția de judecător.

În aceste condiții, având în

vedere că intimatul M.A., nu avea calitatea de judecător la data pretinselor

fapte reclamate de petiționar, iar la data acestora competența ar fi revenit

judecătoriei, Curtea constată că în speță competentă în soluționarea cauzei

este Judecătoria Vălenii de Munte, instanță căreia i se va trimite dosarul

cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul

declarat de petiționarul M.R.I.M. împotriva sentinței nr. 34 din 9 mai 2005 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală.

Stabilește competența de

soluționare a cauzei privind pe petiționarul M.R.I.M. în favoarea Judecătoriei

Vălenii de Munte, căreia i se va trimite dosarul.

Obligă pe recurentul

petiționar la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 iunie 2005.